Gandurile trudei si nadejdii

[cezar_ioan]

Din două, una: ori e iluzie, ori e obişnuinţă a organismului. Că dacă e obişnuinţă a organismului, cum e iluzie?

Nevoia de somn face parte din întregul programului de viaţă al unui om. Privarea îndelungată, repetată, de somn este deja arhicunoscută ca sursă de îmbolnăvire psihică şi biologică. Uneori foarte gravă, cu urmări ireversibile (prin modificări bio-chimice). Şi, apropos de iluzii (şi chiar halucinaţii), sunt o mulţime de studii care arată că hipo-somnia duce la perturbarea vieţii psihice inclusiv a celei senzoriale. E oarecum jenant că nu deţinem informaţii minimal-corecte despre somn, întrucât la noi în ţară, la Târgu-Mureş, a activat zeci de ani Institutul Somnului, cea mai prodigioasă instituţie din lume în acea vreme (anii 70-80 au fost cu descoperiri de vârf), condusă de Prof. dr. Liviu Popoviciu. În bibliotecile de medicină pot fi găsite o mulţime de publicaţii cu rezultate ale cercetărilor din acei ani, coroborate cu cercetările din institutele similare ale întregii lumi.

Somnul, aşa cum arată studiile din ultimii ani, este activitatea de bază a fătului. Uneori însă el se trezeşte, mai face puţină "gimnastică" lovind mai drăgălaş sau mai violent pântecele mamei (mămicile cunosc bine această bucurie), de asemenea ascultă sunetele care vin din lumea misterioasă pe care încă nu o cunoaşte... Uneori, copiii care participă la slujbe în Biserică tresaltă si izbesc viguros cu picioruşele în pântecele mamei. E binecunoscut acest aspect, la noi în familie Tudor a fost foarte activ, spre deosebire de Măria...
Apoi, după naştere, copiii au un program de somn aproape continuu, în primele luni, aproximativ 18 ore pe zi, cu variaţii individuale în jurul acestei porţii.
Spre sfârşitul primului an de viaţă durata somnului se stabilizează în jurul a 12 ore, la copilul sănătos.
Deja, după 3 ani, copiii dorm aproape ca adulţii, în medie 10 ore iar după 6-7 ani se pot mulţumi cu 7-8 ore de somn zilnic.
Ce arată aceasta evoluţie a duratei somnului, aceeaşi la toţi copiii? Că orice copil, din orice parte a lumii, are un program genetic pentru somn. Nu e obişnuinţă, nici iluzie, ci legea Domnului în corpul omului.
În privinţa adulţilor, aici apar mari variaţii. E prea complex ca să tragem o concluzie şi să recomandăm limite. Totuşi, medicii recomandă o medie de 6-7 ore de somn zilnic, pentru păstrarea sănătăţii şi a vigorii.
Bătrânii, tot prin programul genetic, au o durată a somnului mai redusă, însă au o aplecare oarecum ciudată pentru somnul pe timpul zilei.
Rugătorii pe timp de noapte au dat numeroase mărturii că, prin mijlocirea rugăciunii, au ajuns să doarmă mai puţin decât înainte de practicarea rugăciunii, uneori limitîndu-se la 3-4 ore de somn, fără deteriorări semnificative ale activităţii şi fără impresia supărătoare de oboseală sau somnolenţă.

Cât priveşte somnul călugărilor, chiar dacă suntem pe post de gură-cască faţă de aceştia, să amintim că în ultimele cărţi despre obştea lui Gheron Iosif sau Paisie Aghioritul sunt arătate inclusiv obişnuinţele şi nevoinţele privind somnul. Acolo scrie negru pe alb (din păcate nu am cărţile la mine ca să dau citatul exact) că rânduiala prevede buna-măsură în toate şi că programul mediu de somn al obştii era de aproximativ 6-7 ore zilnic. Cu porţii de somn între orele 20-23, de exemplu, ca pregătire pentru veghea de noapte. Însă tot acolo sunt pomenite şi unele variaţii, inclusiv ale unor nevoitori care dormeau mult mai puţin.

Atât psihologia, cât şi medicina, precum şi cărţile monahiceşti arată limpede: nu ne facem noi de cap cu somnul şi cu nimic din fiinţă, de voim să fim sănătoşi şi lucrători ai Voii lui Dumnezeu. Iar fără sănătate.... cine vrea să trăiască şi să sporească?