Sanatate

[AlinB]

În prealabil postat de Hartford

Dragilor nu am timp sa citesc tot ce ati scris mai sus adaug si eu un remediu care l-am aflat chiar acum si abia astept sa-l aplic cind ajung acasa.
Sapun sub cersaf ajuta la cei care au circei si picioare nelinistite ca ale mele de exemplu.
]

Pare mai degraba o gluma.

[Hartford]

În prealabil postat de AlinB

Pare mai degraba o gluma.

O fi gluma dar multi spun ca se simt mai bine,eu ce sa zic am pus sapunul si intradevar nu mai am noaptea arsuri la picioare sa vad cit ma tine.

[AlinB]

În prealabil postat de Hartford

O fi gluma dar multi spun ca se simt mai bine,eu ce sa zic am pus sapunul si intradevar nu mai am noaptea arsuri la picioare sa vad cit ma tine.

Nu trebuie niciodata neglijata puterea credintei. Adica placebo.

[Hartford]

În prealabil postat de AlinB

Nu trebuie niciodata neglijata puterea credintei. Adica placebo.

Ai dreptate,pe langa tratamentele casnice trebuie si rugaciunea.

[Ekaterina]

"Datorită calităţilor terapeutice de excepţie, păpădia este o plantă de o importanţă deosebită pentru menţinerea unui organism sănătos, tânăr şi viguros, în care funcţiile fiziologice ale principalelor organe (ficat, rinichi, inimă) se desfăşoară la plafoane optime, ca urmare a unei purificări severe a sângelui.

Proprietăţile terapeutice ale păpădiei au fost semnalate încă din secolul al XVI-lea, de către botanistul Hieronymus Bock, care sublinia calităţile diuretice ale păpădiei. Ulterior au fost evidenţiate numeroase alte calităţi vindecătoare.

Funcţia principală - depurativă a sângelui şi ficatului - asigură un tonus general al organismului. La nivelul sângelui acţionează şi ca hipoglicemiant şi hipocolesterolemiant.

În afecţiunile digestive are proprietăţi coleretice şi colagoge (favorizând evacuarea bilei), astringente, hipoacidifiante, alcalinizante, laxative, stomahice, antiputride, stimulente ale secreţiei pancreatice, decongestive, antibiotice, mineralizante, aperitive şi tonic amare.

În funcţiile cardiace are efecte venotonice, antidiabetice, antiplachetare şi depurative sangvin.

La nivelul rinichilor are acţiuni diuretice şi dizolvante pentru calculi renali, tonifiante pentru piele.

Alte proprietăţi ale păpădiei bine cunoscute în terapeutica medicală sunt: antitumorale, antiinflamatoare, anticanceroase, antireumatice, sedative, tonifiant al pielii.

Rizomii de păpădie au proprietăţi puternic depurative, eliminând toxinele de origine infecţioasă din ficat şi bilă, dar şi pe cele provenite din alimente poluate.

Forme de utilizare internă:

- infuzie din două linguriţe plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează 10-15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri puţin amărui, după mesele principale, având efecte în purificarea sângelui, icter, colecistite, dischinezie biliară, normalizarea circulaţiei sângelui, ateroscleroză, reumatism, gută, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor şi ulcerelor varicoase şi eliminarea toxinelor din organism;

- decoct din 30-50 g rădăcini şi frunze proaspete puse într-un litru apă rece; se lasă la macerat peste noapte, iar în dimineaţa următoare se fierbe timp de 10 minute, se infuzează 4 ore, se strecoară şi se beau două ceaiuri îndulcite cu miere pe zi, unul cu 30 minute înainte de micul dejun şi altul la o oră după micul dejun, având efecte în bolile de rinichi, insuficienţă hepatică, tulburări digestive, dispepsii, icter cataral şi hemoragii interne.

- decoct din amestecul de 40 g herba uscată de păpădie, 20 g frunze de mesteacăn, 15 g flori de soc, 25 g scoarţă de cruşin sau herba de volbură din care se ia o linguriţă de 250 ml apă rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri călduţe şi neîndulcite între mesele principale, într-o cură de peste o lună, având efecte în combaterea obezităţii şi celulitei;

- salată din 100 g frunze tinere, recoltate primăvara până în mijlocul verii, care se ţin 30 minute în apă sărată pentru a îndepărta gustul amărui; se mărunţesc şi se amestecă cu 25 g pătrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, oţet şi mărar. Frunzele se pot amesteca cu un sos preparat din smântână, sare, piper şi zeamă de lămâie sau cu muştar, ulei şi zeamă de lămâie. După o cură de 2 săptămâni are proprietăţi nutritive la convalescenţi şi la persoane anemice aducând organismului un supliment de săruri (ex. calciu, magneziu), compuşi proteici şi substanţe antibiotice naturale. Are şi efecte vindecătoare în reumatism, obezitate şi oboseală generală.

- tulpini (tije) fragede, mestecate în gură, pe stomacul gol, câte 5-8 bucăţi pe zi, timp de 2-4 săptămâni, cu efecte de ameliorare rapidă a durerilor reumatice şi a inflamaţiilor glandulare şi hepatice, stimularea funcţiei vezicii biliare cu dizolvarea şi eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroză, gută, depurarea sângelui, afecţiuni ale splinei, evitarea stării de oboseală şi lipsa de energie. Persoanele astenice şi obosite vor simţi din primele zile o senzaţie de revigorare a vitalităţii corpului. În tratamentul diabetului se consumă zilnic câte 10-12 tije." (Sursa: Ziarul Lumina)

[Ekaterina]

"14 portii de mezeluri pe luna cresc cu 78% riscul aparitiei unei forme de boala pulmonara obstructiva cronica, una dintre primele cinci cauze de deces in tarile vestice si care se manifesta prin scaderea capacitatii organismului de a mentine o concentratie normala de oxigen in sange.

Ce ingrediente contine o reteta standard pentru un mezel?
Mezelurile contin aditivi foarte periculosi, cum ar fi: nitrati si nitriti de sodiu si potasiu (de la E 249, la E 252), fosfati (de la E 339 la E 343) si polifosfati (de la E 450 la E 452) de potasiu, sodiu, calciu, magneziu. In prezenta proteinelor, nitritii se transforma intr-o substanta care favorizeaza aparitia cancerului de stomac. In doze foarte mari, nitritii dau o toxicitate acuta care impiedica sangele sa mai transporte oxigen.

Sugarii si copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substante, care le creeaza probleme respiratorii. Un aditiv pe care producatorii il folosesc ilegal si destul de frecvent in mezeluri, fara sa fie sanctionati, este amidonul modificat. Conform Ordinului nr. 975, amidonul nu este admis in produsele din carne. Totusi, mezelurile au amidon cu nemiluita, pentru ca acest aditiv retine multa apa si mareste cantitatea de mezel, inlocuind in fapt carnea.

La ce ingrediente trebuie sa fim atenti cand alegem un produs procesat din carne?
Chiar daca au fost siliti de legi sa treaca pe etichete toate componentele retetei, producatorii din Romania se feresc sa dezvaluie cantitatile adevarate de carne dintr-un produs. Dintr-o lista de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfati, nitriti, nitrati, arome sintetice si coloranti, multa sare si multa apa. In ultima vreme, au aparut tot soiul de aditivi care n-au fost testati toxicologic, dar pe care producatorii au inceput sa-i foloseasca intens. Dintre cei mai periculosi sunt fosfatii, care, in exces, impiedica fixarea calciului in oase. Imaginati-va ce inseamna asta pentru copii.

Glutamatul monosodic da un gust foarte bun. Stimuleaza pofta si te face sa mananci incontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mancand si mancand, duce la obezitate. Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, in mare parte, de faina de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compozitia unui parizer ieftin sau a unui salam. Soia in stare pura, nemodificata genetic, a ajuns sa fie cel mai sanatos ingredient dintr-un salam. Amidonul, in schimb, chiar n-are ce cauta intr-un produs din carne. Pentru ca nu vor sa fie scrupulosi, producatorii promit sa-l treaca pe lista ingredientelor."

[Ekaterina]

Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte bobiţe aurii care se coc toamna, cătina ne oferă un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau afecţiuni. Vitaminizantă de excepţie, antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare a sistemului imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului larg.

Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar dracilă din cauza spinilor ei redutabili, cătina are şi o denumire ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botaniştii, derivă din termenii greceşti de hippos-cal şi phao-eu omor. Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.

Alţi faimoşi autori antici precum Dioscorid şi Theophrast recomandau hrănirea cailor de curse cu cătină pentru sporirea masei musculare şi a luciului părului.

Din punct de vedere taxonomic, cătina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, specia Hippophae rhamnoides. (Sursa: provincianews)