Despre polemica dintre crestini

[Mosh-Neagu]

Lumea nu este "intepenita" in "ideal"... In timp ce unul se naste, altul isi intrerupe calatoria pe acest pamant. Nu ne putem mantui toti odata si mai ales conditia de a deveni intelept este pentru unii simpla, iar pentru altii extrem de complicata, ca mor si nu se mai inteleptesc, oricate "telegrame" le-ar trimite Dumnezeu.
De ce crezi (sau speri) sa existe o zi in care toti sa-L caute pe Dumnezeu cu aceiasi smerenie si strangere de inima? Unii abia descifreaza "alfabetul" credintei, in timp ce altii fiind "profesori", nu pot cobori privirea...
Atat timp cat Dumnezeu ingaduie ispite, vor exista si slabiciuni!... Cu cat mai mare este indaradnicirea in credinta, cu atat creste mandria de a ne considera capabili s-o punem noi la punct!... Suntem cu totii in cadere libera!...

,,Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos."(Efeseni 4:30-32)

Va multumesc pentru gandul dvs de om bun.Va rog sa nu va poticniti de cuvintele scrise pe apa de un fir de praf ca mine,aflat si el in bataia vantului patimilor si care va sta si el in fata judecatii Dumnezeului ce este ,,un foc mistuitor".Aveti dreptate,cele scrise de dvs m-au cercetat caci nu stii niciodata nu stii prin cine te va apasa mana cea tare a Domnului.De multe ori proiectez asupra celorlalti umbra intunecata a pacatelor mele,uitand ca necuratia mea ii poate murdari pe cei mai buni ca mine,si toti sunt mai buni ca mine si de aceea patima mea se napusteste asupra lor pentru ca eu sa dorm linistit,mort in pacatele mele,vazandu-i pe toti la fel ca mine.

Cat de departe sunt de orice liman,eu cel care ma infierbant,caci dogoarea patimii rasufla prin cuvinte,pana si de la un bland gand.Vazand aceasta ma intreb oare ce as fi facut eu,in locul regelui David,cand m-as fi intalnit cu Simei,fiul lui Ghera (II Regi,capitolul 16).Nu-mi ramane decat sa va doresc din toata inima,pe care nu o am,implinirea frumosului gand apostolic,atat de strain din pacate de un etern fariseu ca mine,care sub masca idealismului isi hraneste propriul sarpe al mandrei,pe care il tin strans,cu atata patima,la piept,in locul unde ar fi trebuit sa-mi bata inima pentru fratele de langa mine.

,,Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos,Din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ,ă vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru,Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire,Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea,Şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu."(Apostolul Pavel)

Asa sa va ajute mereu Dumnezeu !