Ce inseamna zdrobirea de sine?

[rainrainbow]

@ovidiu;@cezar ioan
imi permit si eu sa comentez sa nu mai dau quote la atatea comentarii si o sa fiu concisa
totul e in regula in primele pagini pana la faza cu revistele pornografice :))ma mir cum "se poate ajunge" de la o inima zdrobita si de la o smerita cugetare la destrabalare si desfranare.

"Cate odata chiar ma intreb daca mai avem ce zdrobi , noi insine find zdrobiti de patimi si pacate"
-cu rabdare
"Supunerea cu inima împăcată"
-asta in societate nu se poate intampla,daca nu esti supravegheat de un invatator caruia sa i dai socoteala si la spovedanie e graba graba.preotii nu cer canoane grele pt a nu fugi omul de biserica si de pocainta,ne odihnim patimile si ne ducem de rapa.
"Ortodoxia este literatură şi filosofie! Fără o literatură şi o filosofie bună, practica nu poate fi decât proastă"
-este si si,dar ai uitat cea mai imp. dragostea,totul tine de continut,in esenta practica e mai imp.acum de exemplu nu poti sa acuzi un om sarac ca n a avut bani de o carte,nu toti sunt norocosi ca noi si n plus Domnul a spus ca un filozof de cele lumesti cu greu se poate intoarce la pocainta el fiind mandru din fire si plin de slava desarta.cei smeriti si blanzi vor fi mostenitori,iar mai smerit e cel care se naste sarac si smerit prin definitie decat cel care prin nevointa nu atinge aceeasi masura de smerenie ca cel care e inzestrat de la nastere cu ea,sau poate ca da.la intrebarea unui om cum sa faca milostenie Domnul i a raspuns asa "fi tu unul dintre ei"(sarac si implicit smerit) practica se bazeaza pe sentimente nu pe teorii,teoriile sunt puncte de reper care te echilibreaza sa nu cazi in ispita,pacat si inselare.numai prin revasarea duhului care ne calauzeste pe toti,numai prin unire cu Hristos,numai prin primirea lui in inimile noastre de bunavoie se poate face adevarata practica,prin credinta si nadejde si prin putin efort Dumnezeu te poarta pe brate,te lumineaza si te calauzeste spre dragostea peste fire,mama virtutilor.daca dragoste nu e,nimic nu e.se poate smeri si un pagan si un filozof si un crestin cu numele.de exemplu printr o minune.sutasul Longhin al romanilor,cand l a strapuns pe Iisus in coasta,sangele i a intrat in ochi si s a luminat de adevar,avea o boala de ochi,s a vindecat si a crezut in Mantuitorul.a devenit propovaduitor si mucenic.exceptii si exceptii.Pr Cleopa,om fara scoala "cu facultatea la oi" este luminat si inteleptit prin putere divina.acum de unde ar fi putut ca un om la varsta lui si netrecut prin scoala sa aiba o minte atat de sclipitoare?uite de ex.un video care te pune pe ganduri.acesti 3 sfinti nu stiau nici'tatal nostru'si s au desavarsit cum nu se poate mai bine: http://www.youtube.com/watch?v=_ZbkLBV6XLc (puterea rugaciunii).
"Biblia este o carte: literatură şi filosofie."
-cum am mai spus nu se rezuma la atat,e prea superficial spus.biblia e de fapt viata Mantuitorului.prin ea Domnul ne vorbeste ni se adreseaza direct( "fiule,asculta...).e si viata noastra(proorociile lui Ioan) si planul de mantuire,mostenirea.Adevarul Calea si Viata intr un cuvant.pot sa indraznesc sa spun ca e chipul Domnului.
"filozofia se face discutand si reflectand"
-asta tine strict de intelepciunea lumeasca si limitata.pt cele lumesti e bine,dar cand e vb de biblie sau de carti patristice aici intervine intelepciunea dumnezeiasca total diferita,care se face prin traire si depasirea limitelor.daca stai sa teologhisesti in psalmi de exemplu,rugaciunea isi pierde valoarea,incepi sa judeci,asta e capcana ispititorului sa descosi cu intelegerea lumeasca si neputincioasa,sa te smintesti,sa te amagesti si sa cazi in mandrie crezand ca detii adevarul.(cate pacate la un loc!dintr o simpla neintelegere)lasa pe Domnul sa te lumineze in timp.eu ce nu inteleg nu incerc sa deconspir,astept ajutor divin si daca trebuie sa vina e bine,daca nu e Voia lui-asa ca sa nu cadem in marire de sine.bineinteles caut si eu in carti.
" Sugerezi oare, că avalanşa maculaturii de pe piaţa informaţională rămâne fără impact asupra oamenilor ortodocşi? Şi că nu e nevoie să avem o alternativă la aceste bombardamente permanente cu subcultură şi păgînism?......"
-impact?depinde de discernamant.e nevoie de hrana duhovniceasca pe care tu o consideri subcultura si paganism
"Pustnicul este o raritate în masa credincioşilor ortodocşi. Nu condiţia lui e durerea lumii acesteia, ci condiţia celor 99% dintre oamenii creştini.
Dar dacă pentru tine e mai relevantă condiţia pustnicului şi nu îţi pasă de literatura şi filosofia celor 99% dintre semeni, deh... acum înţeleg..."
-nu e o raritate,sunt multi pusnici dar noi nu i vedem.conditia lui este sa planga si sa se roage pt durerea lumii care nu intelege ca trebuie sa treaca prin necazuri sa se smereasca si sa se izbaveasca de necazurile viitoare.
"Crezul ortodox este literatură."
-crezul este o marturisire a credintei: cred intr unul..
"omul creştin îl citeşte, îl aude, îl memorează...o comoara personala..practicand credinta"
-il memoreaza ca un papagal :)) nu ca nu ar fi bine,dar multi raman la stadiul de papagali si nu se smeresc,nu spun din inima si nu se gandesc in momentul cand il spun ca vor venii vremuri de mucenicie cand trebuie sa l spuna din nou.ia sa vedem cati dintre noi mai avem curajul sa l spunem atunci?
"Tu ce înţelegi, de fapt, prin literatură? ... Dar prin filosofie?"
-chestii lumesti care nu sunt neaparat necesare in dezvoltarea credintei.eu sunt total de acord cu studiul atata timp cat nu inlocuieste rugaciunea si nu devine motiv de mandrie,fatarnicie si ridiculizare a sinelui insusi.
"Ce consideri că a făcut Părintele Arsenie Boca? Nu ŞI literatură?"
-a facut literatura si filozofie bazata pe intelepciune dumnezeiasca-care se descopera prin carti sau prin momente de smerenie,daca nu smerenie totala.cine se nevoieste strict dupa carti,cade in inselare pt ca acele carti au asteptari mari si pun in discutie omul sfant si desavarsit,nu un om oarecare.si uite asa pica omu in deznadejde si se mai si sminteste.
"Nu prea este normal ca ortodoxia să o descoperi din cărți într-o țară ortodoxă. Normal ar fi să o descoperi în viața ta de zi cu zi"
-n ai ce sa descoperi in societatea asta infestata de duhul lumesc si preintampinatoare a antihristului.lumea asta geme de fata nevazuta a antihristului.lucram individual in societate.rautatea si nesimtirea nu mai are limite.incerci sa ajuti si ti o iei fiind considerat nebun scapat de la nr 9. :)) preotul spune ca lumea te poate vatama,noi vrand dreptate devenim victime. scapa cine poate.
"Să minimalizezi aspectul literar şi filosofic al Ortodoxiei înseamnă să negi realitatea Bisericii: mare parte din viaţa Bisericii este literatură, filosofie, muzică, pictură etc."
-sa minimalizezi conceptia lumeasca despre ortodoxie inseamna inceputul trairii duhovnicesti si trairea in adevar.mare parte din viata bisericii este trairea,simtirea si comuniunea cu Dumnezeu.
" (scriitori şi poeţi):
David, Solomon, Isaia, Iezechiel, Moise.."
-deja sunt pe jos de ras =)) ei nu au fost scriitori,poeti tra la la ei au fost prooroci,propovaduitori,alcatuitori de table duhovnicesti,oameni alesi de Dumnezeu sa ne scoata din minciuna,patimitori,asemanarea cu Dumnezeu ca chip suntem toti,preafericiti care s au invrednicit de slava cereasca.pilde bune de urmat.daca ii intelegem atunci trebuie sa le calcam pe urme.nu sa avem pretentii,dar sa culegem din invataturile lor datatoare de hrana spirituala.
"A sublinia practica astfel încât a părea că e minoră literatura şi filosofia creştină e un lucru la fel de arbitrar şi păgubos ca acţiunea inversă. "
-ti ai si dat raspuns:" În realitate, viaţa creştinului, viaţa Bisericii este un organism viu cu o întrepătrundere permanentă între componentele sale.",deci trebuie sa imbini practica cu teoria,ambele sunt la fel de imp.
"Numai că dacă nu citim ce trebe, ci literatură pornografică"
-se pare ca asta e filozofia ta de baza si daca descosi credinta fara sa o practici,macar incepand cu rugaciunea nu descoperi niciodata adevarul,mai mult de atat,o sa vezi toate "filozofiile" cu susu in jos.

[rainrainbow]

si cat despre zdrobirea inimii nu prea pot sa dau o definitie ca inca n am trecut prin ea,sau poate ca da,dar pt cele lumesti si superficiale.pt Dumnezeu este smerenia in sine,umilinta,calcarea orgoliului inutil si atingerea fericirii absolute-dragostea pura si dumnezeiasca de divin si de aproapele.presupun ca zdrobirea in sine e foarte dureroasa,mai dureroasa decat cea din lume...

[dobrin7m]

În prealabil postat de rainrainbow

si cat despre zdrobirea inimii nu prea pot sa dau o definitie ca inca n am trecut prin ea,sau poate ca da,dar pt cele lumesti si superficiale.pt Dumnezeu este smerenia in sine,umilinta,calcarea orgoliului inutil si atingerea fericirii absolute-dragostea pura si dumnezeiasca de divin si de aproapele.presupun ca zdrobirea in sine e foarte dureroasa,mai dureroasa decat cea din lume...

Zdrobirea de sine inseamna spargerea eului, spargerea chipului fals, spargerea zidului de pacat ce inlantuie inima, coborarea in iad.
inseamna sa acceptam ca suntem pacatosi si nu numai sa acceptam ci si sa ne asumam, sa recunoastem deschis tuturor ca asta suntem.
Acolo in starea de iad cand suferinta ajunge la pragul cel mai de sus al suportarii, vine strigatul deznadajduit de ajutor catre Dumnezeu. Umilit si infrant, te uiti catre Dumnezeu. Iar Dumnezeu Bunul, te scoate, te aseaza si te linisteste.
Zdrobirea de sine inseamna umilirea si infrangerea inimii trufase, incovierea ei , spre a fi mangaiata de Dumnezeu.
Zdrobirea de sine inseamna sa fi trecut prin foc si sa iesi doar suflet umilit si infrant.
Zdrobirea de sine inseamna sa intelegi si sa simti ca nu iti mai trebuie nimic din aceasta lume decat pe Dumnezeu. Sa nu astepti sa fi laudat, slavit, bucurat si iubit de oameni. Sa iti fie de ajuns iubirea lui Dumnezeu pentru tine. Si cum nu ar fi? cand El e singurul care te iubeste curat!

"59.Ai ajuns la deznadajduire în viata ta din pricina durerilor inimii înfrânte? Ti s-a descoperit una din tainele ascunse ale lui Dumnezeu.

60. Ai încercat supararea si amaraciunea durerii inimii tale zdrobite? Sufletul tau a gustat cu adevarat de la Domnul Atotiitorul dulceata preadulce a împaratiei Sale.

71. Ai pierdut zdrobirea inimii tale? S-a ridicat trupul împotriva sufletului. Ai zdrobit din nou inima ta cu rugaciunea? S-a ridicat sufletul împotriva trupului." - Vedere duhovniceasca

[rainrainbow]

În prealabil postat de dobrin7m

Zdrobirea de sine inseamna spargerea eului, spargerea chipului fals, spargerea zidului de pacat ce inlantuie inima, coborarea in iad.
inseamna sa acceptam ca suntem pacatosi si nu numai sa acceptam ci si sa ne asumam, sa recunoastem deschis tuturor ca asta suntem.
Acolo in starea de iad cand suferinta ajunge la pragul cel mai de sus al suportarii, vine strigatul deznadajduit de ajutor catre Dumnezeu. Umilit si infrant, te uiti catre Dumnezeu. Iar Dumnezeu Bunul, te scoate, te aseaza si te linisteste.
Zdrobirea de sine inseamna umilirea si infrangerea inimii trufase, incovierea ei , spre a fi mangaiata de Dumnezeu.
Zdrobirea de sine inseamna sa fi trecut prin foc si sa iesi doar suflet umilit si infrant.
Zdrobirea de sine inseamna sa intelegi si sa simti ca nu iti mai trebuie nimic din aceasta lume decat pe Dumnezeu. Sa nu astepti sa fi laudat, slavit, bucurat si iubit de oameni. Sa iti fie de ajuns iubirea lui Dumnezeu pentru tine. Si cum nu ar fi? cand El e singurul care te iubeste curat!

"59.Ai ajuns la deznadajduire în viata ta din pricina durerilor inimii înfrânte? Ti s-a descoperit una din tainele ascunse ale lui Dumnezeu.

60. Ai încercat supararea si amaraciunea durerii inimii tale zdrobite? Sufletul tau a gustat cu adevarat de la Domnul Atotiitorul dulceata preadulce a împaratiei Sale.

71. Ai pierdut zdrobirea inimii tale? S-a ridicat trupul împotriva sufletului. Ai zdrobit din nou inima ta cu rugaciunea? S-a ridicat sufletul împotriva trupului." - Vedere duhovniceasca

pai si asta ne e tot acelasi lucru cu smerenia?

[dobrin7m]

În prealabil postat de rainrainbow

pai si asta ne e tot acelasi lucru cu smerenia?

cununa zdrobirii de sine este smerenia.
multi stiu cuvantul smerenie, putini stiu ce au de facut ca sa o obtina.
si , si mai putini pun inceput bun nevointei spre castigarea ei.
si doar abia cate unul straluceste in smerenie.
si din acestia - cate unul - cati sunt printre noi cei din lume?

daca in inima ta este doar iubire nespusa pentru Hristos, daca ea tanjeste si plange dupa Dumnezeu, daca strigi in fiecare seara iubirea ta pentru Dumnezeu, daca tresalta de dor dupa Dumnezeu, daca simti durerea inimii din iubire pentru Dumnezeu si daca toate acestea nu scad ci dimpotriva cresc, atunci nu mai amana si du-te acolo unde Domnul te cheama.

cauta manastirea si stai de vorba cu stareta. ca va veni si binecuvantarea duhovnicului ce va sa fie. Cu rugaciune la Dumnezeu.

Sa-ti ajute Dumnezeu in gandurile tale cele bune!

[sophia]

Nu stiu, dar folositi niste formulari oribile.
"Zdrobire de sine" - suna a autoflagelare! Imi si imaginez cum ne dam cu o bata ca sa ne zdrobim oasele si capul.

Incerc sa inteleg la ce se refera firul si nu inteleg.
Cred ca este vorba de smerenie.

Nu stiu daca Dumnezeu vrea asa ceva de la noi, adica sa ne facem praf si sa nu mai fim noi, sa nu mai avem vointa, sentimente, trairi, sa fim taratoare.
Cam asta inteleg eu ca doriti voi.

Aproape ca-mi vine sa cer adminului sa inchida acest fir. Mi se pare inuman.

Eu cred ca Dumnezeu altceva asteapta de la noi si altceva ne-a invatat: smerenie, moderatie, blandete, iubire, curatie, credinta, pace.

Mai bine ne-am intreba cum sa le realizam pe astea, nu cum sa ne zdrobim sufletul si trupul. Asta nu avem voie sa facem

sophia, nu este vorba de zdrobirea trupului, evident. Se vorbește despre zdrobirea de sine, expresie luată din rugăciuni și din scrierile sfinte. Cezar lansează o întrebare, pentru că sintagma în sine nu este ușor de înțeles pentru mințile noastre lumești. Avem nevoie de perspectiva duhovnicească. S-au dat câteva răspunsuri lămuritoare, între alții de către cristiboss și dobrin7m.

E normal, firesc să ne revoltăm față de suferință, dar nu e și duhovnicește întotdeauna. Respingem zdrobirea, niciunuia nu ne place; totuși, însuși Domnul ne invită la cruce; iar pe Cruce El a fost zdrobit. Deci așa cum Lui i s-a zdrobit trupul, și noi trebuie să ne lăsăm inima să fie zdrobită de durerea neîmplinirilor lumești, omenești, neduhovnicești, care ne sunt piedică pentru mântuire.
Voia noastră este cea zdrobită adesea, din cauza neîmplinirilor din viața asta, a dorințelor noastre neîmplinite sau a pierderilor grele. Rugându-ne cu inimă zdrobită ne lepădăm de eul nostru, de voia noastră neduhovnicească.

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Nu stiu, dar folositi niste formulari oribile.
"Zdrobire de sine" - suna a autoflagelare! Imi si imaginez cum ne dam cu o bata ca sa ne zdrobim oasele si capul.

Incerc sa inteleg la ce se refera firul si nu inteleg.
Cred ca este vorba de smerenie.

Nu stiu daca Dumnezeu vrea asa ceva de la noi, adica sa ne facem praf si sa nu mai fim noi, sa nu mai avem vointa, sentimente, trairi, sa fim taratoare.
Cam asta inteleg eu ca doriti voi.

Aproape ca-mi vine sa cer adminului sa inchida acest fir. Mi se pare inuman.

Eu cred ca Dumnezeu altceva asteapta de la noi si altceva ne-a invatat: smerenie, moderatie, blandete, iubire, curatie, credinta, pace.

Mai bine ne-am intreba cum sa le realizam pe astea, nu cum sa ne zdrobim sufletul si trupul. Asta nu avem voie sa facem

http://vlad-mihai.blogspot.co.uk/201...despre_03.html

http://www.sfaturiortodoxe.ro/vedere...prezecelea.htm

http://www.doxologia.ro/consiliere/c...1-07-15-110126

Stii aici nu vorbim de zdrobirea trupului. Nimeni nu spune sa iti dai bate in cap si sa iti rupi oasele si nici sa te dai cu capul de pereti.

Cu cat realizezi starea de pacat in care te afli cu atat mai mult iti doresti vindecarea. Insa vindecarea de pacat nu se poate face usor pentru ca se opune mandria si trufia din inima. Sinele nostru este un sine pacatos plin de mandrie si trufie. Acest sine pacatos pune mintea la lucru sa construiasca o imagine exetrioara a noastra care sa ascunda bine de tot acestea doua: mandria si trufia.
Unii oamenii nici macar nu constientizeaza ca au doua imagini: una construita si aratata tuturor si alta interioara ascunsa bine sub aparenta normalului.
Cerceteaza atent gandurile tale: daca unul din ele iese afara modificat, cosmetizat si aranjat sa dea bine si e diferit de ceea ce simtim de fapt atunci tocmai ai pus o caramida la constructia exterioara, falsa si mincinoasa.
Ei bine, nu e suficient sa pui stop acestei lucrari mincinoase ci mai trebuie sa si arati ca asta esti, sa iti asumi imaginea ta adevarata de pacatos asa cum preotul indeamna iertarea unii pe altii ca sa poti merge la biserica duminica.
Aceasta fapta de a pune stop , de a arata cine esti cu adevarat, este dureroasa si foarte grea. Si seamana cu zdrobirea inimii trufase. Inima plange si nu vrea, ai sa simti in tine o impotrivire, ca e inlantuita de pacat insa tocmai aceasta impotrivire trebuie sa o invingi.

te asigur ca este exact o zdrobire de sine, propria umilinta si infrangere. Este duhul umilit, inima infranta si smerita ce Dumnezeu nu o va urgisi.
Psalmii trebuie traiti nu doar cititi. Intreaga Scriptura trebuie traita nu doar citita.

Zdrobirea de sine ar fi nu autoflagelare, ci "omorârea" patimilor, pornirilor noastre rele, pentru a lăsa loc Duhului şi Harului lui Dumnezeu de a pătrunde în noi. Mă duce într-adevăr cu gândul la smerenie, sau la opusul îndreptăţirii de sine. Este recunoaşterea sinceră a greşelilor noastre, ca în parabola fiului rătăcitor citită astăzi.
Referitor la voinţă, de regulă vorbim în ortodoxie de tăierea voii noastre, pentru a face voia lui Dumnezeu. Ne-a spus părintele o expresie: "Doamne robeşte-mă, ca să fiu liber!". A fi liberi după capul nostru, a face voia noastră, ne face de fapt dependenţi de oameni şi de conjuncturi. Libertatea înseamnă de fapt a fi în voia Domnului, "ca sub stăpânirea SA totdeauna fiind păziţi, slavă să Îi înălţăm". Voinţa ca perseverenţă o văd ca pe o calitate, dacă este îndreptată spre lucrarea virtuţilor.
Iar iubirea, din câte am înţeles, este cu adevărat iubire când este jertfelnică... ceea ce înseamnă punerea ta pe locul al doilea, tot cam o zdrobire de sine.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Incerc sa inteleg la ce se refera firul si nu inteleg.
Cred ca este vorba de smerenie.

Nu, zdrobirea de sine e una, smerenia e alta.

Zdrobirea de sine este una dintre cele trei lupte ale crestinului. Ati auzit, desigur, de expresia "viata este o lupta". Ce inteles dati acestei expresii ? Pentru crestin, ea are alt inteles decat pentru cel al lumii. Lupta care este viata crestinului e indreptata impotriva celor trei adversari care vor sa-i rapeasca adevarata viata, care e viata de veci. Iar cei trei adversari acestia sunt: diavolul, noi insine si lumea.
Zdrobirea de sine inseamna lupta cu unul din acesti trei adversari, si anume cu noi insine.

Smerenia inseamna a realiza cat esti de slab fara Cristos.

Singura legatura dintre ele este aceea ca, daca nu suntem smeriti, nu vom castiga nicio lupta. Singuri suntem MULT prea slabi si nu avem vreo sansa.