Biserica nu este de acord cu homeopatia?

[AlinB]

În prealabil postat de Parascheva16

Sigur ca da. De exemplu, dr.Pavel Chirila (nu ii fac reclama, dar am informatiile sale in minte, caci abia am terminat de ascultat interviul postat mai sus) care a scris o carte: Sa nu hranim cancerul!, a spus ca 30-35% din cazurile de cancer se datoreaza mancarii nesanatoase. A facut o paralele cu fumatul. De la tutun nu iti vine imediat rau, ca sa faci conexiunea, ci este o intoxicatie lenta, care dureaza in jur de 30 de ani. Asa si cu mancarea nesanatoasa si plina de E-uri (E-uri care in alta tari sunt interzise, dar in Romania sunt ok) si alte substante (cel mai nesanatos aliment consumat de majoritatea oamnenilor aproape zilnic: sara iodata).

A facut studii temeinice in acest sens?
Ma indoiesc.
Nu ca n-ar fi sanatos sa eviti E -urile nocive din alimentatie.

Apoi este si partea duhovniceasca. Cum sa fi sanatos cu trupul, daca sufletul tau este bolnav si plin de rani deschise (pacate/traume)? Oricum, o vindecare completa, nu doar cea a trupului care oricum trece si te imbolnavesti la loc, este prin Biserica. Te duci si la medic, dar Il primesti si pe Hristos in viata ta.
Este o vorba romaneasca tare faina: cine stie, scapa!

Trist dar adevarat - sunt oameni mult mai sanatosi duhovniceste decat unii dintre noi si totusi bolnavi trupeste.

Sa nu uitam ca si genetica are o parte importanta.

[AlinB]

În prealabil postat de Parascheva16

Sa nu exageram, mai ales ca nu toate descoperirile au fost facute de masoni. Oamenii confunda omul cu terapia. E adevarat ca Hanem a intrat in loja masonica transilvana si de aceea multi asociaza homoepatia cu masoneria, crezand ca este un mod de al masoneriei ptr. a face rau oamenilor, desi, sunt si multi medici alopati care sunt masoni si nu mai e bai.

Trecand peste algerile spirituale ale lui Hanem, unele relatate in detaliu aici pe forum si care nu sunt in ton cu crestinismul ba chiar dimpotriva, daca va veti rezuma in a cerceta homeopatia ca metoda medicala (stiintifica e prea mult spus) si cum s-a ajuns la ea, o sa va buseasca rasul.

Homeopatia, dupa cum a spus dl.doctor Paver Chirila (practica homoepatia si este si ortodox credincios), este o terapie europeana, la inceput practicata de Hipocrate de ex., apoi aceasta metoda a intrat la naftalina, ca sa fie scoasa din nou la lumina.

Aiurea.
Minte sau nu stie ce vorbeste.

Deci nu este o practica religioasa, poate sa fie facuta de un ateu,catolic,ortodox etc. Sunt si medici care folosesc homeopatia ca tratament, care prin acest tratament promoveaza si spiriutalitatea orientala(anse,energii etc.). Fac un fel de amestec si sunt destui, din pacate.

Pentru a rosti un descantec nu e nevoie de o credinta anume.
Sau a fi superstitios (si asta e un pacat) nu e incompatibil cu botezul ortodox.

Orice om onest care are si cat de cat o cultura medicala si stiintifica si va incerca sa inteleaga homeopatia mai intai, daca este si un om moral, va ajunge sa o respinga.

Altfel, va trebui musai sa creada ca agitand apa va capata cine stie ce proprietati vindecatoare, pentru ca asa zice Hanem, lucru care nu e strain de conceptiile magice.

Asa cum si acupunctura are o parte stiintifica, are si o parte sincretista--atunci cand medicul incepe sa vb. despre ying si yang. Confuziile pornesc de la sincretism.

Si acupunctura ca metoda medicala este sub semnul intrebarii.

Exclusivismul iarasi nu este bun. Doar medicina alopata este buna. Sau doar cea homeopata. Trebuie sa cunoastem toate metodele de vindecare, toate terapiile. Si medicina alopata vindeca oamenii, homoepatia si ea vindeca

A fost o discutie lunga despre asta, se pare ca cele mai bune rezultate in favoarea homeopatiei indica o eficienta doar cu cateva procente deasupra efectului placebo, procente care pot fi explicate si altfel decat prin faptul ca homeopatia in sine este medicina.

(din cate am inteles pentru unele substante s-au facut studii stiintifice si acele substante intra deja in medicina stiintifica, nu mai fac parte din homeopatia empirica), fitoterapia la fel (Romania are o fitoterapie bogata, de 2000 de ani; s-a practicat mult timp), la munte/la mare etc.

Vezi ca nu stii despre ce vorbesti?
Confuzi homeopatia cu fitoterapia.

In timp ce fitoterapia se bazeaza pe principii active, unele chiar intrate in practica curenta alopata, homeopatia se bazeaza pe tratamentul cu apa chioara (sau granule de zahar) in care practic nu exista nici macar o molecula de substanta activa - teoria homeopatica zice ca exista "puteri" care se transfera din substanta originala folosita in cadrul dilutiilor homeopatice, apei.

Cu ce este diferita acesta convingere de magie?
Ca stiintific validata nu este.

Domnul doctor Pavel Chirila explica destul de bine treburile acestea in link-ul postat de mine mai sus.

Dl. doctor Chirila din pacate nu mai este un reper pentru ortodoxie iar medical cu atat mai putin decand cu pasiunea dumnealui pentru homeopatie, cum scriam si aici ( un topic similar).

[antiecumenism]

Zice si lucruri bune si folositoare dr Pavel Chirila,dar eu cred ca mai bine nu avea de a face cu homeopatia cred ii era suficient faptul ca e ortodox,e medic,tine cont si de de medicina alopata si mai ales de fitoterapie

-despre sarea iodata chiar nu stiam ca suntem obligati prin lege sa consumam iod ,e aberant ;hg din 2002 e unica in lume

Sarea iodata ne umple incet, dar sigur, de cancer. Romanii, fortati prin lege sa consume exclusiv sare iodata

http://www.badpolitics.ro/23037/

[Parascheva16]

În prealabil postat de antiecumenism

Zice si lucruri bune si folositoare dr Pavel Chirila,dar eu cred ca mai bine nu avea de a face cu homeopatia cred ii era suficient faptul ca e ortodox,e medic,tine cont si de de medicina alopata si mai ales de fitoterapie

-despre sarea iodata chiar nu stiam ca suntem obligati prin lege sa consumam iod ,e aberant ;hg din 2002 e unica in lume

Sarea iodata ne umple incet, dar sigur, de cancer. Romanii, fortati prin lege sa consume exclusiv sare iodata

http://www.badpolitics.ro/23037/

Ei...daca vrei sa cumperi sare neiodata, te duci la salina sau la magazinele naturiste, se gasesc si acolo. Sau le iei din afara. Sau renunti la sare complet. Dar legea in sine este criminala rau. Nu am mai pomenit asa ceva in alte tari, gasesti si,si. Ce fac cei cu alergii la iod si asa? Nu mai pot manca nicaieri in oras.

[AlinB]

În prealabil postat de Parascheva16

Ei...daca vrei sa cumperi sare neiodata, te duci la salina sau la magazinele naturiste, se gasesc si acolo. Sau le iei din afara. Sau renunti la sare complet. Dar legea in sine este criminala rau. Nu am mai pomenit asa ceva in alte tari, gasesti si,si. Ce fac cei cu alergii la iod si asa? Nu mai pot manca nicaieri in oras.

Dincolo de anumite exagerari - cred ca E -urile din sarea macinata (saruri de cianura) sunt mai nocive decat iod -ul in sine (pentru o persoana normala) - sare neiodata se gaseste pe toate drumurile, ca sa zic asa.

Te duci la piata si ceri sare pentru muraturi.
1 leu/kg.
Daca vrei ultra-fina, o macini intr-o rasnita de cafea.

In magazinele "naturiste" de cele mai multe ori gasesti tot iodata (legea ii obliga) si chiar si cu cianuri cu tot.

Dar cica este "marina" (de fapt toata sarea a fost candva pe fundul unei mari) - conteaza daca e rafinata (adica saraca in microminerale) sau nu, si de multe ori si cea "naturista" e rafinata (de asta zic ca e si o industrie "naturista" a tzepelor pe bani grei)

Dar multi nu stiu, nu vor sa stie de chestii din astea, se incred orbeste in Stat care, cred ei, vegheaza la "binele" lor..
Cum, sa-i omoare "Statul"? Dar e posibil asa ceva? Ca doar are grija de noi, ca are frica de noi..

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

A facut studii temeinice in acest sens?
Ma indoiesc.
Nu ca n-ar fi sanatos sa eviti E -urile nocive din alimentatie.

Cantitatea reglementata de E-uri e stabilita astfel incat sa nu aiba un efect nociv (desi se pare ca nu toti producatorii o respecta), dar e pentru acea portie, nu se site efectul cumulta in timp al consumarii unor astfel de produse de sinteza. La fel cum doar o tigare sau doua nu au cum sa aiba un efect nociv asupra sanatatii, doar efectul cumulat este o problema.
Am vazut ceva interesant de curand, se pare ca pana nu demult tigarile erau prezentate ca avand un scop benefic asupra sanatatii, din cauza ca sunt facute din plante. :) Reclamele accentuau acest aspect. Pana cand s-a observat ca la cei care fumau de mult timp nu era deloc asa.

[antiecumenism]

dau cateva citate din cartea oana-iftime-alexandru-iftime-homeopatia-o-abordare-stiintifica-si-spirituala.

"...oamenii de bună credinţă implicaţi în homeopatie din necunoaştere vor găsi, în paginile acestei cărţi, suficiente informaţii pentru a se lămuri asupra contradicţiei dintre homeopatie şi ştiinţă, pe de o parte, şi homeopatie şi creştinismul ortodox, pe de altă parte." (Oana Iftime)

"În concepţia lui Hahnemann, preparatele homeopate (numite remedii) nu acţionează în mod fizic, material, asupra corpului, ci, printr-o acţiune nematerială, spirit-like, influenţează forţa vitală, contrând lucrarea agenţilor perturbatori ai acesteia:
“Substanţele naturale care au fost descoperite ca fiind medicinale sunt astfel numai datorită puterii lor (specifice fiecăreia dintre ele) de a acţiona asupra organismului uman printr-un efect dinamic, spirit-like (transmis prin intermediul ţesuturilor vii sensibile) asupra principiului vital care guvernează viaţa.” [Hahnemann]

Principiul similitudinii
Perspectiva homeopată este una holistă, de vindecare a persoanei ca întreg material şi spiritual, vindecarea presupunând înlăturarea simptomelor odată cu înlăturarea modificărilor „forţei vitale”. Vindecarea s-ar realiza pe baza principiului similitudinii, conform căruia remediile induc, la nivelul forţei vitale, o „perturbare dinamică” similară celei induse de „agenţii malefici” care au provocat dezechilibrarea ei (boala), astfel încât forţa vitală, astfel „indusă în eroare” nu mai „simte” dezechilibrul cu pricina:


“Dacă principiul vital este forțat să nu mai perceapă acțiunea acestui agent ostil care se străduieşte să producă şi să întrețină tulburarea, adică dacă medicul acţionează asupra pacientului cu un agent morbid artificial (medicament homeopatic) care poate să inducă o stare patologică de dizarmonie asupra forţei vitale în modul cel mai similar posibil şi care, chiar într-o doză foarte mică, este întotdeauna mai puternic decât boala naturală similară, atunci, în timpul acţiunii acestei boli artificiale similare mai puternice, forța vitală nu mai percepe acea tulburare produsă de agentul morbid inițial; începând din acel moment, problema practic nu mai există pentru ea, fiind anihilată.” [Hahnemann]

Sucusionarea (dinamizarea, potenţarea)
Pentru a dobândi capacitatea, de natură spirituală, de interacţiune cu forţa vitală, substanţele folosite de către homeopat, numite generic materia medica, trebuie diluate şi „dinamizate”, rezultând remediile homeopate.


“Pentru obiectivul ei specific şi prin metoda particulară de lucru, niciodată încercată înaintea mea, homeopatia dezvoltă puterile medicinale interne, spirit-like, ale substanţelor brute până la un grad până acum nebănuit şi le face extrem de penetrante, active şi eficiente, aproape de nemăsurat, chiar şi pe acelea care în stare naturală nu au nici cel mai mic efect medicinal asupra organismului uman.
Această transformare remarcabilă a proprietăţilor corpurilor naturale prin acţiunea mecanică a triturării şi sucusionării asupra particulelor cele mai fine (în timp ce aceste particule sunt amestecate într-o substanţă inertă solidă sau lichidă) dezvoltă puterile latente dinamice, imperceptibile înainte, prezente, dar nemanifestate. Aceste puteri afectează electiv principiul vital al vieţii animale. Acest proces este numit dinamizare sau potenţare (dezvoltarea puterii medicinale) şi creează ceea ce numim dinamizări sau potenţe de diferite grade.” [Hahnemann]

În cursul preparării remediului, substanţa din care se prepară acesta se diluează şi dinamizează în mod repetat. Diluţiile se repetă în asemenea grad încât, de la un punct încolo, remediul nu mai conţine nici măcar o moleculă din substanţa supusă proceselor de diluare şi dinamizare, ci numai lichidul în care s-au efectuat diluţiile (respectiv, apă sau alcool).
Scara la care se fac diluţiile este, de regulă, decimală (1:10, adică se adaugă o parte din ceea ce trebuie diluat la nouă părţi de lichid diluant, se notează cu „D” sau cu „X”) sau centesimală (hahnemanniană, 1:100, se adaugă o parte din ceea ce trebuie diluat la 99 de părţi de lichid diluant, notată cu „C”).
Treptele de diluţie (numărul de repetări succesive ale procesului de diluare, se notează cu cifre arabe - de ex. 12C, 60X, D8 etc.) pot fi atât de numeroase, încât substanţa de la care s-a pornit în prepararea remediului să nu mai fie reprezentată deloc în acesta. Diluţia D6, spre exemplu (echivalentă cu 3C) este de 1:1.000.000, corespunde unei părţi de substanţă la un milion de părţi de amestec. Un remediu notat cu „30C” a fost obţinut în urma efectuării a treizeci de diluţii hahnemanniene - adică substanţa iniţială a fost diluată de câte o sută de ori la fiecare din cele treizeci de trepte (operaţiuni) de diluţie parcurse. La această diluţie, nu doar că nu mai există nicio moleculă de materia medica în remediu, dar acesta este cel mai probabil că nu mai conţine nici măcar molecule de apă care să fi venit în contact cu materia medica.
Prin diluare şi dinamizare, materia utilizată (numită materia medica) „se spiritualizează”, devenind remediu:


“Dacă acest proces mecanic se realizează corect în concordanţă cu aceste instrucţiuni, substanța medicinală care în stare brută pare să fie doar materie, uneori chiar materie nemedicinală, este în final transformată complet şi rafinată prin aceste dinamizări progresive, devenind o forță medicinală spirit-like. Această forță spirit-like nu mai este perceptibilă simțurilor prin ea însăşi, dar globulele impregnate acționează ca un transportor al ei şi îşi demonstrează puterea curativă în organismul bolnav chiar folosite în stare uscată, însă mult mai mult când sunt dizolvate în apă.”[ Hahnemann]

Hahnemann explică proprietăţile curative ale remediilor pe baza presupusei spiritualizări a materiei diluate şi sucusionate, care devine astfel, capabilă să interacţioneze cu forţa vitală, similară ca natură cu forţa dobândită de către remediu:


“ Această afirmaţie conform căreia materia devine „forţă spirit-like” nu va apărea de necrezut dacă se ia în considerare faptul că în această metodă de dinamizare (ale cărei produse le-am găsit după multe experimente amănunţite şi contraexperimente a fi cele mai puternice şi în acelaşi timp cele mai blânde, adică cele mai bune) cantitatea materială a medicamentului este redusă de 50.000 de ori cu fiecare grad de dinamizare şi totuşi puterea sa creşte incredibil. Dacă multiplicăm folosind numărul de bază 50.000 cu fiecare dinamizare progresivă, substanţa materială este deja redusă de 125 x 1018 ori la potenţa a treia (trituraţia a treia centesimală iniţială este de 1:1.000.000 multiplicată cu 50.0003). Rezultă de aici că al treizecilea grad de dinamizare reprezintă o fracțiune care cu greu mai poate fi scrisă. Este foarte probabil ca în timpul unei astfel de dinamizări (dezvoltarea adevăratei sale naturi medicinale interioare) substanța materială eventual se dizolvă complet în esența ei individuală spirit-like şi că starea sa brută poate fi înţeleasă ca reprezentând doar această esenţă spirit-like încă nedezvoltată.” [ Hahnemann]

[antiecumenism]

Vad ca d-na Oana Iftime il combate/contrazice pe dr Pavel Chirila,nu e de acord cu homeopatia .

“În acelaşi spirit ca şi autorii homeopaţi citaţi mai sus „argumentează” şi alţii[Pavel Chirila], amestecând fenomenele, definiţiile, ştiinţa cu filosofia şi cu religia şi denaturând elemente ale realităţii în încercarea de a susţine edificiul homeopatiei, astfel încât rezultă lucrări care sunt adevărate colecţii de pseudo-dovezi şi pseudo-argumente, remarcabile prin caracterul neştiinţific, lipsă de logică şi eroare epistemologică. [ Epistemologia studiază cunoaşterea şi limitele ei. Constituie o eroare epistemologică, spre exemplu, a examina o problemă de natură spirituală cu mijloace ştiinţifice şi reciproca, a avansa explicaţii de natură spirituală acolo unde potrivită ar fi investigaţia ştiinţifică. Una dintre erorile epistemologice majore de largă circulaţie în societatea actuală se referă la pretenţia unora de a demonstra existenţa/inexistenţa lui Dumnezeu prin metode ştiinţifice. ]


Vom mai examina câteva exemple.
“Diluția infinitezimală: o substanţă farmacologic activă este eficientă şi în diluţii infinitezimale; acum există numeroase dovezi farmacologice şi fiziologice (multe substanţe din organismul nostru circulă în diluţii mari: prostaglandine, hormoni, mediatori de sinapsă etc.)
Pe de altă parte, bolile alergice sunt dovada fiziopatologică a efectului diluţiei infinitezimale (să nu uităm că un şoc anafilactic sau o criză de astm bronşic se pot declanşa la întâlnirea cu alergeni infinitezimali” ( Chirilă P., Vindecarea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2009, p. 157).


La aceste afirmaţii se aduc următoarele obiecţii:
1) Prin „diluţii infinitezimale” se înţeleg exclusiv diluţiile utilizate în homeopatie, diluţii care implică, de la un punct încolo, absenţa totală a materiei diluate. Li s-a dat acest nume chiar de către homeopaţi, exact în ideea că diferă de diluţiile obişnuite (utilizate în chimie, practica farmaceutică etc.) prin faptul că materia diluată se găseşte în diluţie într-o cantitate infimă, pentru ca, de la o treaptă de diluţie încolo, să nu mai fie prezentă nici măcar printr-o singură moleculă. Or, toate substanţele invocate (prostaglandine, hormoni, mediatori sinaptici) circulă, în organism, în cantităţi detectabile, fiind în mod cert prezente fizic. Aşadar, pentru niciuna dintre aceste substanţe nu este adecvat conceptul de „diluţie infinitezimală”.
Totodată, pentru toate aceste categorii de substanţe, spre deosebire de remediile homeopate, se cunoaşte modul de acţiune, care este bazat, în mod cert, pe interacţiuni fizico-chimice detectabile. Se ştie cu ce structuri şi molecule interacţionează în organism, ce efect fiziologic au etc.
2) Şocul anafilactic reprezintă o reacţie alergică de mare amploare şi gravitate, potenţial letală. Declanşarea acestei reacţii presupune contactul direct cu alergenul (substanţa pe care organismul nu o tolerează şi care declanşează anafilaxia, un gen de reacţie extremă de apărare a acestuia), presupune prezenţa sa fizică. Iarăşi, nu este adecvată ideea de „diluţie infinitezimală”, care, de altfel, îşi are sensul (sau lipsa de sens) numai şi numai în cadrul homeopatiei, nepotrivindu-se cu nimic din fiziologia organismelor vii.



“Principiul dinamizării se aplică în tehnica farmaceutică homeopatică şi este foarte simplu: diluţiile pornind de la soluţia-mamă se fac succesiv procentual (1% din soluţia mamă, apoi 1% din 1%... etc.) până la diluţia dorită. Tehnica cere ca la fiecare diluare să se aplice flaconului o sucusiune, o agitaţie, pentru o mai bună dizolvare. “ ( Chirilă P., Vindecarea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2009, p. 157).


Ce rost are sucusiunea „pentru o mai bună dizolvare” a unor soluţii (cele care corespund treptelor înalte de diluţie folosite în homeopatie) în care nu mai are ce să se dizolve, lipsind cu desăvârşire materia de dizolvat? Şi, dacă se face pentru dizolvare, de ce se numeşte „dinamizare” sau „potenţare”, termeni care trimit la „energii”/puteri” şi nu pur şi simplu „dizolvare” sau „agitare”? Am fi acceptat ideea că autorul textului comentat nu crede în ideea de eliberare de energie prin sucusiune, considerând, pur şi simplu, că sucusiunea se face pentru o mai bună dizolvare, dacă nu ar fi insistat el însuşi asupra ideii de „energie”, încercând, în plus, să o „încreştineze”:
“Dr. Pfeifer îşi începe descrierea homeopatiei la pagina 68 cu o altă afirmaţie nefondată: „potenţarea” ne duce „în lumea energiilor cosmice şi a filosofiei orientale”.
Dinamizarea, sucusiunea soluţiei nu are nimic de-a face cu lumea orientală; cu excepţia Indiei (unde a fost dusă de englezi), homeopatia e aproape necunoscută şi nu se practică în Orient. Pentru a ne convinge, autorul ne trimite la citate din Hahnemann care vorbesc de „energii dinamice” şi de „forţa vitală cosmică”. Aceste citate nu sunt câtuşi de puţin relevante din cel puţin două motive:
- homeopatia este practicată de atei, creştini, musulmani, păgâni, iudei, indiferenţi religios, care nu se raportează la nici o energie sau se raportează fiecare la ce energie vrea;
- creştinii cunosc bine noţiunea de energie creată despre care literatura patristică vorbeşte din abundenţă şi care acţionează în universul material. “( Chirilă P., Vindecarea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2009, p. 157).


Trecând peste aserţiunea nedemonstrată şi agresivă conţinută în această frază despre ce cunosc „creştinii” (recurs la autoritatea anonimă, metodă consacrată de manipulare), aşadar ignoranţii contestatari ai homeopatiei ar trebui să tacă, umiliţi, precum şi peste ecourile nefericite ale terminologiei, rămâne neclar la ce anume se referă autorul.
Energiile care ţin să fie toate cele care există sunt necreate, lucrarea Celui necreat asupra creaţiei, iar formele de energie în sensul ştiinţific al termenului (termică, chimică, electrică, nucleară, luminoasă etc.) nu au făcut obiectul scrierilor patristice. Oricum, presupunând că prof. Chirilă se referă la o formă de energie prezentă în lumea materială, precum energia termică, luminoasă etc., s-a văzut, mai sus, în ce măsură rezistă supoziţia existenţei unei energii non-spirituale a remediilor.[ Catolicismul substituie noţiunea ortodoxă de har, energie dumnezeiască necreată, cu cea de „graţie divină”, care ar fi o „energie creată” care acţionează asupra lumii, creaţia fiind „incapabilă”, din acest punct de vedere eretic, să primească energiile dumnezeieşti necreate. Se ajunge, de aici, la o serie de alte erezii, inclusiv la a contesta posibilitatea îndumnezeirii omului, prin har. ]
În mod curios, autorul oferă, ca suport pentru legitimitatea „dinamizării”, nişte aşa-zise exemple de dinamizare, în fapt de mişcări prezente în natură, şi care nu au nimic de-a face, ca mod de desfăşurare şi rezultat, cu „dinamizarea” homeopată:
“Soluţiile „potenţate” sau „dinamizate” se găsesc peste tot, încă de la creaţie, în organismul, în fiziologia noastră şi în universul material şi biologic în care trăim, şi nu au nici o legătură cu vreo filosofie orientală: valurile mărilor, lacurilor „dinamizează” apa, vânturile „dinamizează” aerul, inima „dinamizează” o viaţă întreagă masa de sânge, plămânul „dinamizează” aerul pentru a face schimbul de gaze la nivel alveolar, stomacul şi intestinul „dinamizează” conţinutul intestinal etc.” ( Chirilă P., Vindecarea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2009, p. 157)

[antiecumenism]

Argumentaţia autorului devine complet confuză. Nu doar că nu se explică nicăieri ce înseamnă, de fapt, dinamizare, dar se atribuie o acţiune de „dinamizare” diverselor elemente din creaţie, de la cele neînsufleţite la cele însufleţite, fără a fi, iarăşi, clar, care este legătura dintre numita dinamizare şi acţiunile descrise pentru fiecare element în parte.
Dacă sucusionarea (dinamizarea) se face, după cum susţine autorul, anterior, „pentru o mai bună dizolvare”, ce anume „dizolvă mai bine” „valurile mărilor, lacurilor”, şi în ce scop? Sau, plămânii „dizolvă mai bine”... oxigenul în aer, pentru realizarea schimbului de gaze? Şi, cum rămâne cu „energia creată” pe care autorul o leagă, anterior, de sucusionare (dinamizare)? Eliberează valurile, în apa mărilor şi lacurilor, o „energie creată” similară cu cea eliberată în remedii? Sau inima în sânge, plămânul în... aerul inspirat, intestinul în... conţinutul intestinal? Oceanul planetar este un nesecat remediu? Sângele nostru este un remediu? Dacă dinamizarea este atât de răspândită în natură, se pune întrebarea de ce se mai practică ea în homeopatie, fiindcă totul, pe lume, ar trebui să fie gata „dinamizat” (vezi şi discuţia de mai sus, despre dinamizarea „globală” a remediilor). La ce bun să mai dinamizezi materia folosită la prepararea unui remediu dintr-o plantă, din moment ce planta era gata dinamizată, în calitatea ei de „vegetaţie care se mişcă în funcţie de ritmul circadian sau vânturi”, şi care a fost străbătută toată viaţa ei de plantă de „seva care ascensionează prin arbori, plante”? Ba, şi omul ar trebui să fie dinamizat, prin bătăile inimii, ventilaţia pulmonară şi nu se mai ştie ce, încât se pune întrebarea cum de se mai îmbolnăveşte şi la ce îi mai trebuie remediile homeopate. Pe scurt, ce sens are paragraful citat, unde este coerenţa sa cu restul afirmaţiilor din text şi unde îi este legătura cu concretul, ştiinţific şi/sau teologic? În absenţa coerenţei şi a legăturii cu concretul, textul reuşeşte, însă, să transmită impresia că autorul evită să spună, clar, ce este aceea dinamizare. Stilul „formelor fără fond” pare a fi, de altfel, tipic pentru apologeţii homeopatiei.


Revenim la lucrarea Prof. Chirilă:
“În primul rând, trebuie să menţionăm că principiul similia este menţionat prima dată de Hipocrat, cu 5 secole înainte de Hristos. În al doilea rând nu reiese de nicăieri că remediul homeopat funcţionează conform convingerilor filosofice ale lui Hahnemann. Este ca şi cum am spune că penicilina acţionează în baza filosofiei personale a lui Fleming. La pagina 76 autorul încearcă să ne îndepărteze de homeopatie, revenind obsesiv la „sursa energiei”, citând un medic care la rândul lui citează un alt medic şi care ar susţine că remediile homeopate vindecă prin „energia cosmică”.
Dar în lume există zeci de mii de medici homeopaţi care prescriu remediile lor pe baza simptomelor şi semnelor clinice şi care nu se raportează la nicio energie. Pe de altă parte, noi, creştinii, credem cu tărie că în remediile naturale lucrează energii create puse de Domnul la Creaţie. Aşa ne învaţă Sfânta Scriptură, aşa ne învaţă dogma Bisericii noastre. “( Chirilă P., Vindecarea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2009, ).

1) Faptul că principiul similia a fost enunţat şi de către altcineva, înainte de Hahnemann, nu reprezintă un argument asupra corectitudinii sau ştiinţificităţii acestuia.
2) Dacă homeopaţii puteau demonstra că acţiunea remediilor se bazează pe un factor la fel de material precum penicilina lui Fleming, argumentul Prof. Chirilă ar fi rezistat. În absenţa (şi imposibilitatea) unei atare demonstraţii, în afară de faptul că adună mere cu pere, comentariul despre Hahnemann şi Fleming nu conţine nimic relevant pentru întemeierea abordării homeopate.
3) Despre care anume energii create este vorba? Care sunt aceste energii care lucrează tocmai în „remediile naturale”? Ce loc din Scriptură învaţă despre aceste energii, unde în învăţătura Bisericii se vorbeşte în mod specific despre nişte „energii create care lucrează în remediile naturale”? Şi, ce este un remediu natural? „Naturale” sunt, spre exemplu, ceaiurile, sau consumul de plante crude, care conţin substanţe (principii active) ale căror molecule nu sunt absente, precum în cazul remediilor homeopate, şi care acţionează asupra organismului în mod non-spiritual. Remediile homeopate suferă, însă, prelucrări care le conferă proprietăţi a căror bază materială rămâne inexplicabilă.”

[gertzedek]

Din experienta personala va spun sa aveti grija cu tratamentele homeopate.

Personal am avut niste experiente (o alergie destul de puternica la substanta activa) si s-a lasat pentru cateva zile cu spitalizare.

Am intalnit insa si cazuri mai fericite, prieteni care si-au tratat anumite afectiune cronice cu succes. Cred ca e important sa consultati un specialist.

Eu am hotarat in final sa folosesc doar ceaiuri si medicamentele clasice.