Mantuitorul Iisus ne vrea dezbinati?Bineinteles ca nu

[antiecumenism]

Abatere de la ecleziologia ortodoxă

Consecinţă a tuturor celor de mai sus este faptul că în Papism avem de-a face cu o abatere de la ecleziologia ortodoxă. Câtă vreme în Biserica Ortodoxă se acordă o mare importanţă îndumnezeirii, care înseamnă comuniunea omului cu Dumnezeu prin vederea Luminii necreate, îndumnezeiţii fiind cei care se întrunesc, aşadar, în cadrul Sinoadelor Ecumenice pentru a marca neîndoielnic hotarele adevărului revelat [de înşelare] în situaţiile de confuzie – în Papism se dă o mare importanţă instituţiei Papei, care Papă este mai presus chiar şi decât Sinoadele Ecumenice.
Potrivit teologiei latine “autoritatea Bisericii există doar când se întemeiază şi se armonizează cu voinţa Papei. În caz contrar, ea este desfiinţată”. Episcopul Maré a scris: “Ar fi mult mai exacţi romano-catolicii dacă, rostind Crezul, ar spune: “şi întru unul Papă” decât să spună “şi întru una … Biserică”.
De asemenea, “importanţa şi rolul episcopilor în cadrul bisericii romano-catolice nu este decât aceea de simplă reprezentare a puterii papale, căreia i se supun şi episcopii înşişi, la fel ca şi simplii credincioşi”. În ecleziologia papistaşă se afirmă în esenţă că: “puterea apostolică s-a pierdut odată cu Apostolii şi nu a fost transmisă episcopilor ce i-au urmat lor. Numai puterea papală a lui Petru, sub care se aflau toţi ceilalţi, s-a transmis succesorilor lui Petru, adică Papilor” . Chiar şi Sinoadele Ecumenice au valoarea pe care le-o îngăduie Papa Romei, deoarece “nu sunt şi nici nu pot fi altceva decât congrese ale creştinismului, convocate sub autoritatea, puterea şi prezidiul Papei”. Dacă Papa iese din sala de congres spunând: “Nu mă mai aflu aici”, în acea clipă Sinodul Ecumenic încetează să mai aibă valabilitate. “Prevederile Sinodului, de asemenea, nu au nici o valoare dacă nu sunt consimţite şi validate de Papă, care le va şi impune, prin natura autorităţii sale, credincioşilor” .
Din această perspectivă, “Biserica” papistaşă afirmă că toate Bisericile Răsăritului sunt în dezacord [cu Papa] şi prezintă lipsuri, aşadar prin iconomie ne primesc papistaşii în comuniune, şi, desigur, tot prin iconomie ne acceptă ca Biserici surori, întrucât “Biserica” papistaşă se consideră pe sine Biserica-Mamă, iar pe noi ne consideră Biserici-Fiice.

Vaticanul este stat

Vaticanul este stat, iar fiecare Papă este conducător al statului Vatican. Avem de-a face cu o organizaţie antropocentristă, ceea ce presupune secularizare, şi anume o secularizare instituţionalizată. Statul Vatican a fost întemeiat în 755 d.Hr. de Pepin cel Scurt, tatăl lui Carol cel Mare, iar în epoca noastră a fost recunoscut în 1929 de către Musolini. Este importantă justificarea pe care Papa Pius IX o dă proclamării Statului Papal, aşa cum acesta însuşi a rostit-o: “Reprezentantul pe pământ al lui Dumnezeu nu poate fi cetăţeanul unui stat pământesc”. Hristos a fost cetăţean al unui stat pământesc, Papa nu poate fi! Autoritatea papală constă în teocraţie – căci teocraţia se defineşte drept concentrarea puterii lumeşti şi bisericeşti într-o singură persoană. Astăzi state teocratice sunt Vaticanul şi Iranul.
Sunt edificatoare cele afirmate în cadrul cuvântului ţinut la întronizarea sa, de Papa Inochentie III (1198-1216): “Cel care are mireasă este mire. Dar această mireasă (Biserica) nu a venit la unirea nunţii cu mâinile goale, ci mi-a dăruit o preţioasă zestre fără seamăn, şi anume plinătatea bunurilor duhovniceşti şi vastitatea celor lumeşti, măreţia şi belşugul amândurora… Ca simboluri ale bunurilor lumeşti mi-a dat Stema, Mitra pentru Preoţie, iar Stema pentru împărăţie şi m-a rânduit reprezentant al Aceluia, pe haina şi pe coapsa Căruia s-a scris: Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor”.
Prin urmare, există mari deosebiri teologice, care au fost condamnate de Sinodul ţinut sub Fotie cel Mare şi de Sinodul ţinut sub Sfântul Grigorie Palama, după cum se vede şi în “Sinodiconul Ortodoxiei”. De asemenea, şi Părinţii Bisericii, şi Sinoadele Locale până în secolul al XIX-lea, au condamnat toate înşelările Papismului.
Lucrul acesta nu se tămăduieşte şi nici nu poate fi îndreptat printr-o simplă absolvire formală, pe care o va acorda Papa pentru o greşeală istorică, câtă vreme concepţiile sale teologice rămân în afara Revelaţiei, iar Ecleziologia se mişcă pe un drum greşit – câtă vreme, desigur, Papa trece drept conducătorul lumii creştine, drept succesor al Apostolului Petru şi vicar-reprezentant al lui Hristos pe pământ, ca şi cum Hristos i-ar fi acordat Papei puterea Sa, iar El s-ar odihni fericit în Ceruri.

PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ECUMENIŞTILOR ŞI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!”

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2012:PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA ECUMENIŞTILOR ŞI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!”
DE DUMINICA ORTODOXIEI – 2012 INIMA ORTODOXIEI A BĂTUT ÎN PIREU!

“PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ANATEMA!”

“Lui Benedict al XVI-lea, decăzutului ereziarh, care – potrivit Canoanelor, nu este papă şi patriarh al Romei celei vechi, şi celor care se împărtăşesc cu el, anatema!”

ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!

ANATEMATISMELE MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

ÎN DUMINICA ORTODOXIEI – 2012

Printre cei daţi anatemei: papa Benedict al 16-lea, rabinii, musulmanii, iehoviştii şi … ECUMENIŞTII!!!

[adrian010155]

Ortodoxia si catolicismul au fost prefigurate de ruperea in doua, de catre doi soldati romani, a camasii lui Hristos, cand a fost coborat de pe cruce, dar nu trebuie sa uitam ca ambele jumatati au apartinut lui Dumnezeu. Cu siguranta, si ortodocsii si catolicii il marturisesc pe Dumnezeu in Sfanta Treime dar, la inceputurile crestinismului, datorita slabei credinte (care asa slaba cum era, se afla cu mult, mult, mult mai sus decat avem noi acum), o parte dintre crestini au dat anumite interpretari invataturilor lui Hristos. Aceste interpretari au dus la aparitia diferitelor curente de gandire (nestorianismul, iconoclastul, arianismul, origenismul etc). Din pacate, acestea au fost curente de gandire, care nu au tinut cont de suflet, adica exact de locul unde Dumnezeu si-a aruncat semintele invataturii Adevarului. De la aceasta baza rationala s-a ajuns si la "deductia logica" generatoare, in timp, a ideii ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul, desi insusi Fiul marturisise explicit ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal. Asa a aparut catolicismul, chiar cu cateva secole inainte de marea schisma. In anul 1054 a fost doar oficializarea "ruperii camasii lui Hristos". Noi ortodocsii, trebuie sa ne rugam la Dumnezeu pentru fratii nostri catolici, sa-i intareasca spre a gasi puterea sa renunte la orgoliul care ii mentine in gresala prin care s-au rupt de la Cuvantul dintai al lui Hristos. Acest nenorocit de orgoliu ii tine pe sarmanii nostri frati in afara Sfintei Biserici Ortodoxe, din sanul careia au plecat cu circa o mie de ani in urma, alegand sa asculte de creier si nu de suflet. Dumnezeu sa-i lumineze.

[AlinB]

Pentru camasa au tras la sorti.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de adrian010155

desi insusi Fiul marturisise explicit ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal.

Sunteti amabil sa ne spuneti care este locul din Sf Scriptura in care Fiul marturiseste explicit ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal ?

[ioanna]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sunteti amabil sa ne spuneti care este locul din Sf Scriptura in care Fiul marturiseste explicit ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal ?

Sunt sigura ca ati inteles la ce s-a referit si anume Fiul ne vorbeste in mod explicit numai despre purcederea Duhului de la Tatal : iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. (Ioan, 15:26)
Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac (Ioan 14:16)
Duhul purcede de la Tatal si face cunoscut Cuvantul (Fiul), adica e dat prin Fiul. In Scriptura nu exista niciun pasaj care sa sustina ca Duhul purcede de la Tatal si de la Fiul.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioanna

Fiul ne vorbeste in mod explicit numai despre purcederea Duhului de la Tatal : când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.

Intre felul cum formuleaza Mantuitorul si felul cum formuleaza preopinentul ("desi insusi Fiul marturisise explicit ca Duhul Sfant purcede NUMAI de la Tatal.") exista o diferenta.

Deci, Mantuitorul NU spune ca Duhul Sfant purcede "NUMAI de la Tatal", ci spune "de la Tatal". Prin urmare, ortodocsii au introdus aici un "numai" si nu se sfiesc sa il aseze in gura Mantuitorului.

[DragosP]

În timp ce, catolicii au introdus "decât" un "şi", punându-l în gura Mântuitorului.

[Mihnea Dragomir]

Prin urmare, afirmatia:

"insusi Fiul marturisise explicit ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal." este falsa. Nu cunoastem ca Fiul sa fi marturisit explicit asa ceva.

[Lucian008]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Intre felul cum formuleaza Mantuitorul si felul cum formuleaza preopinentul ("desi insusi Fiul marturisise explicit ca Duhul Sfant purcede NUMAI de la Tatal.") exista o diferenta.

Deci, Mantuitorul NU spune ca Duhul Sfant purcede "NUMAI de la Tatal", ci spune "de la Tatal". Prin urmare, ortodocsii au introdus aici un "numai" si nu se sfiesc sa il aseze in gura Mantuitorului.

O fi fost neatent Mantuitorul si neatentia Lui a dus in erezie atatea milioane de oameni. La fel si la al doilea Sinod Ecumenic, Sfintii Parintii participanti au fost neatenti. Toti au fost neatenti. Noroc ca dupa ceva timp cand papii au devenit infailibilil s-a corectat neatentia predecesorilor si s-a statornicit ca purcede Duhul Sfant si de la Fiul.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Lucian008

O fi fost neatent Mantuitorul si neatentia Lui a dus in erezie atatea milioane de oameni.

Mantuitorul precis nu a fost neatent: El este punctul nostru de referinta. El este adevarul. Neatentia poate interveni atunci cand spui ca Mantuitorul a spus altceva decat a spus. Spre exemplu, cand spui ca El ar fi spus ca Duhul Sfant purcede "numai de la Tatal".

La fel si la al doilea Sinod Ecumenic, Sfintii Parintii participanti au fost neatenti.

Nu stiu la ce faceti referire. Daca va referiti la o hotarare dogmatica, citati-o intocmai cum a fost ea formulata de Sfintii Parinti pe care pretindeti ca ii urmati. Fara a adauga nimic de la dv si a spune ca ei ar fi spus astfel.