Din Patmos:Maranatha!

[redemptor]

Unele din întâmplările relatate pe acest topic parcă coincid cu cele pe care le-am avut de-a lungul istoriei, sigur se nasc tot felul de întrebări dacă ar fi fost dacă n-ar fi fost, toate sunt ăngăduite de Dumnezeu să se întâmple aşa nimic nu e fără voia Lui.

În prealabil postat de redemptor

Unele din întâmplările relatate pe acest topic parcă coincid cu cele pe care le-am avut de-a lungul istoriei, sigur se nasc tot felul de întrebări dacă ar fi fost dacă n-ar fi fost, toate sunt ăngăduite de Dumnezeu să se întâmple aşa nimic nu e fără voia Lui.

,,Nici o suferinta impusa de un Dumnezeu al iubirii nu poate fi conceputa fara o perspectiva mantuitoare.In aceasta privinta,cel mai rau este pacatul obstinat si necurmat-continua razvratire impotriva lui Dumnezeu si a vointei Sale-care nu intarzie sa-si arate efectele: separarea lui Dumnezeu de creaturile Sale care se alieneaza din propria lor initiativa,alienare care este cea mai grea pedeapsa.In realitate se poate spune ca insusi pacatosul se pedepseste; el isusi isi creeaza infernul sau atat pe pamant cat si dincolo,un infern care consta in chinurile urii,fricii si ale remuscarilor; si sfarsitul sau nu poate veni decat atunci cand pacatosul care l-a creat cauta el insusi dragostea lui Dumnezeu"(,,Viata dupa moarte in credintele omenirii"de JT Addison)

Acestea fiind spuse un singur lucru as dori sa va mai spun.Seara,dupa ce in timpul zilei am sorbit pacatul ca pe apa,privind cerul instelat care da glas despre slava si maretia lui Dumnezeu,incerc nici sa nu-i tin lectii de teologie lui Dumnezeu in rugaciune si nici sa-i spun eu cum ar fi mai bine sa procedeze cu mine.Oamenii va pot spune multe despre EL dar fiecare suflet,intocmai cum un adanc cheama un alt adanc(Psalmul 41,9),inseteaza dupa izvorul Lui si nimeni nu poate trai asta in locul altuia,este o cautare personala a fiecarui suflet,imbratisat in dragostea credintei comunitatii dar este si un drum pe care fiecare trebuie sa-l parcurga,ca sa nu ajungi sarac,orb si gol la final.Nu-l poate trai altul pentru tine,chemarea Evangheliei este adresata fiecaruia,Domnul cunoscandu-si oile dupa nume,pe fiecare in parte.Sa va ajute Dumnezeu sa-i auziti chemarea cand va hotari asta nu va impietriti inima,caci nu stii cand vine Mirele si usile se vor inchide.Post binecuvantat in Hristos

,, Caci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai facut, asa ti se va face; faptele tale se vor intoarce asupra capului tau.”(Obadia 1:15)

Obadyah inseamna in ebraica ,,Inchinatorul lui Iahve” iar cea mai scurta carte a Vechiului Testament,dupa cum remarca Tatford, este ,,unica in caracterul continutului sau.Este o carte de o nepotolita condamnare,total lipsita de orice sugestie de compasiune sau speranta”.Cartea nu este citata in cuprinsul Noului Testament iar vechea tema a luptei din Iacov si Esau,inceputa inca din pantecele mamei lor (Geneza 25:21-26),isi continua framantarea prin urmasii lor,israelitii si edomitii.Initial,la momentul cuprinderii ei in canonul Vechiului Testament,cartea a fost privita ca un comentariu vizionar la Amos 9:11-12 iar viziunile profetice continute in carte,implacabile la adresa edomitilor,vorbesc despre increderea in sine nascuta din mandrie,urcata pana la marirea de sine,bogatii pieritoare si inselarea increderii,tradare,lipsa de mila,apropierea judecatii si pedeapsa pentru pacat.

Despre autorul necunoscut al cartii se presupune ca a trait in regatul de sud al lui Iuda si sunt mici sanse ca acesta sa fi fost descendent al unei familii de preoti intrucat nu i-se pomeneste tatal.In Vechiul Testament sunt treisprezece persoane cu numele de Obadia iar in opinia cercetatorilor patru dintre ei s-ar califica pentru a ocupa locul de autor al celei mai scurte carti a Vechiului Testament:ofiterul de la palatul lui Ahab care a ascuns profetii lui Dumnezeu intr-o pestera,unul dintre slujbasii trimisi de Iosafat sa instruiasca poporul cu privire la continutul Legii,unul dintre supraveghetorii care au luat parte,sub Iosia,la reparatia tempului sau eventual,desi putin probabil,un preot din vremea lui Neemia.

Indiferent cine ar fi fost acest profet minor al Vechiului Testament,mesajul sau lasat posteritatii,cu privire la Edom si prin extindere la toti edomitii metaforici ce i-au urmat,este unul clar precum cristalul: judecata implacabila si fara mila in clipa umplerii paharului maniei Domnului.Dupa cum remarca Walvoord ,,acesta mica carte vorbeste despre pericolul grav al mandriei si arogantei,al sentimentelor de superioritate care de multe ori ii fac pe oameni sa profite de pe urma altora.Obadia a exemplificat la scara nationala adevarul din Proverbe 16:18 ,,mandria merge inaintea pieirii si trufia inaintea caderii”.Dupa cum remarca Matthew Henry la momentul scrierii cartii ,,pentru poporul lui Israel a fost o mare ispita cand israelitii-care erau copii preaiubitului Iacov-s-au vazut la stramtoare pe cand edomitii-samanta detestatului Esau-nu numai ca prosperau ci si triumfau asupra israelitilor ce treceau prin necazuri; si astfel Dumnezeu le ofera o perspectiva asupra nimicirii lui Edom,care urma sa fie absoluta si definitive,precum si o privire asupra rezultatului fericit pe care urma sa-l aiba pentru israeliti indreptarea lor”

Tatford,analizand concretizarea istorica,faptica,a profetiei lui Obadia,a consemnat faptul ca ,,edomitii au fost expulzati din tara lor de catre nabateeni,dupa care s-au stabilit in Naghev,punand stapinire pe acest teren,ce a ajuns sa fie cunoscut sub numele de Idumea.Totodata edomitii au ocupat o perioada de timp chiar si sudul regatului Iuda,pana cand au fost alungati de Iuda Macabeul in anul 185 BC.”Simon din Gherasa si apoi generalul roman Titus,in urma participarii edomitilor la revolta impotriva Romei din anul 70 d.Hr,au pustiit Idumeea iar ,,edomitii ce locuiau acolo par sa fi disparut cu totul in primul veac dupa Hristos.Astazi nu mai exista nici o urma de edomiti,nici o persoana care sa se poata identifica cu acesta nationalitate.Astfel prezicerea lui Obadia,ca nu va mai ramine nici un supravietuitor din Edom,s-a implinit”.
Edomitii,spunea si MacDonald, nu ar fi trebuit ,,sa se bucure cand au vazut Ierusalimul atacat,nu se cadea sa jubileze sau sa vorbeasca cu atata incantare sau sa contribuie si ei la prabusirea cetatii,dupa cum nu trebuiau sa-i omoare pe evreii care incercau sa-si scape viata,nici sa-i predea in mana vrajmasului pe cei ramasi in viata.Imaginea ce ni-se prezinta este una de totala lipsa de retinere si de raceala de inima din pricina edomitilor care s-au purtat cu cruzime fata de poporul lui Dumnezeu.Edomul nu a dat dovada de nici cel mai elementar simt de omenie fata de fratele sau Iacov,nu i-a aratat nici un pic de mila.Poate ca tradarea acestei elementare relatii de familie a fost motivul pentru care ,,pierzarea”sa a fost atat de definitiva”.

,, Asa vorbeste acum Domnul ostirilor: "Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre!”(Hagai 1:5)

Fiind mai aspri chiar decat mana lui Dumnezeu care isi disciplina poporul pentru pacatele sale,Edomul a cazut in prapastia celor ce profita si pedepsesc peste voia lui Dumnezeu si uita ca ducerea fratelui tau in durere poate fi o incercare pentru felul in care tu vei reactiona la ea,razbunator si crud sau plin de omenie,acoperind cu dragostea ta vina celui de langa tine.Insa chiar si in acest context istoric,prophetic cu privire la viitorul celor doua natiuni, paragraful final,o intoarcere parca in era Judecatorilor,atrage atentia si copiilor lui Dumnezeu ca acum nu va mai urma o linie monarhica umana ci va fi domnia lui Iahve iar regatul ce va veni nu va fi unul legat de ambitiile pamantesti nationaliste si efemere ale lui Israel ci va fi un regat al Domnului: ,, Izbavitorii se vor sui pe muntele Sionului ca sa judece muntele lui Esau. Dar imparatia va fi a Domnului."(Obadia 1:21)

Si unii si altii,evrei si edomiti,sunt exemple vii,istorice,cu privire la mesajele pe care Dumnezeu le-a transmis umanitatii prin chiar istoria ei,umanitate care adesea uita nivelul si intinderea in timp la care lucreaza Dumnezeu,pentru care toate imparatiile lumii si toata fala ei sunt doar seminte de praf purtate de vantul nesfarsitului.Ramine ca omenirea,macar in ultimul ceas lasat pentru pocainta,sa nu uite indemnul lui Dumnezeu:"Veniti sa ne intoarcem la Domnul! Caci El ne-a sfasiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega ranile."(Osea 6:1)

Partea I

,, Cine poate sta inaintea urgiei Lui? Si cine poate tine piept maniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsa ca focul, si se prabusesc stancile inaintea Lui. Domnul este bun; El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El.”( Naum 1:6-7)

,,La 900 km spre nord-est de Israel se afla Asiria.Situata acum in partea de nord a Irakului,Asiria este o zona muntoasa udata de fluvial Tigru,care izvoraste din regiunea montana de est a Turciei”(Lawrence).In vremurile Vechiului Testament putini evrei ar fi fost interesati de minore detalii geografice cu privire la unul dintre cele mai sangeroase si despotice imperii care s-au perindat in zona prin istorie.Dupa cum observa MacDonald ,,Mica profetie a lui Naum desi este scrisa de un evreu impotriva capitalei unei puteri dintre Neamuri nu este un tratat de factura nationalista ci o denuntare a militarismului si tiraniei nespus de mari”. RK Harrison,cu privire la acesta aspect,sublinia faptul ca ,,in acesta mica profetie autorul a demonstrate,intr-un limbaj viguros si memorabil,ca Dumnezeul natiunii pe care asirienii l-au dispretuit este cel care controleaza si dirijeaza destinele intregii omeniri.Pana si cele mai puternice puteri mondiale trebuie sa se supuna smerite si rusinate in fata justitiei Sale”.

Cel mai probabil lucrarea a fost redactata in timpul domniei regelui Manase(696-642 BC) iar mesajul ei este ,,un mesaj de consolare pentru regatul lui Iuda,intrucat el a prezis pierzarea asirienilor si restaurarea poporului lui Dumnezeu,profetia sa suplinind cartea lui Iona.La Iona asistam la pocainta ninivitenilor pe cand in Naum acestia au revenit la apucaturile de odinioara,atragandu-si mania lui Dumnezeu”.Despre autorul profetiei se stiu putine lucruri cu exceptia faptului ca ,,el este Naum Elcositul”.Numele lui inseamna ,,consolare”sau ,,mangaiere” iar cuvintele ,,din Elcos”arata arata denumirea orasului sau natal “desi au fost indicate mai multe locatii ce ar putea fi identificate cu aceasta denumire,printre care si Capernaum.Subiectul profetiei este orasul Ninive,infiintat se pare in jurul anului 2300 BC, ,,o mare greutate,o nenorocire”,ca urmare a faptelor sale, planand asupra orasului asirian a carei cadere fusese prevestita in numeroase randuri pe parcursul Vechiului Testament (Isaia, Ezechiel, Tefania, Zaharia).

Dupa cum remarca Elliott E.Johnson ,,Ninive a fost capitala unuia dintre cele mai crude,mai rele, mai puternice si mai idolatre imperii din lume.Scriind despre una dintre cuceririle sale, Asurbanipal II (883-859 BC) s-a laudat ca ,,Am navalit ca o furtuna pe varfurile muntilor si i-am cucerit.In mijlocul muntelui puternic i-am macelarit;cu sangele lor am vopsit muntele in rosu ca lana.Le-am taiat capetele razboinicilor si am facut din ele o gramada in fata orasului.Pe tinerii si pe fecioarele lor i-am ars”.Cu privire la unul dintre conducatorii prinsi el scria ,,L-am jupuit si pielea lui am asezat-o pe zidurile cetatii”.Salamansar II (859-824 BC) s-a laudat cu cruzimile lui dupa una dintre campaniile lui:,,Am ridicat o piramida de capete in fata orasului.Pe tineri si pe fecioare i-am ars in flacari.”Sanherib (705-681BC) a scris despre dusmanii lui: ,,Le-am taiat gatul ca la miei.Le-am taiat pretioasele lor vieti cum se taie o sfoara.Ca apele multe ale unei furtuni am facut gaturile lor sa se scurga in largul pamantului”.Asurbanipal(669-626) vorbeste astfel despre maltratarea unui conducator prins: ,,I-am strapuns barbia cu pumnalul meu ascutit.Prin falca lui am trecut o franghie,am pus pe el un lat de caine si l-am pus intr-o cusca”.

Ferocitatea asirienilor impotriva oricui li-se impotrivea nu putea fi egalata decat de grandomania conducatorilor ei.Johnson consemna,din analiza surselor istorice si arheologice, in continuare chiar marturia lor istorica: ,,Asurbanipal a fost foarte increzut: ,,Eu sunt Asurbanipal,marele imparat,puternicul imparat,imparatul universului,imparatul Asiriei.Marii zei au marit numele meu,au facut conducerea mea puternica.”Esarhadon a fost si mai increzut: ,,Eu sunt puternic,eu sunt puternic,eu sunt un erou,eu sunt un gigant,eu sunt colosul.Eu sunt onorat,eu sunt slavit,eu sunt fara egal intre toti regii,alesul lui Asur,Nabu si Marduc”.

Lawrence, analizand la randul sau realitatile istoriei asiriene, scotea in evidenta o alta latura caracteristica oricarui regim dictatorial si anume obsesia pentru fast si opulenta. Asurnasirpal,,pentru a sarbatori constructia noului sau palat la Kalhu a gazduit un banchet fabulous de 10 zile pentru 69.574 de invitati.O mie de boi grasi,o mie de vieti,14.000 de oi,cinci sute de cerbi,o mie de rate,cinci sute de gaste,10.000 de porumbei,10.000 de pesti,10.000 de oua,10.000 de paini,10.000 de ulcioare de bere,10.000 de burdufuri de vin si trei sute de vase de ulei”.Imparatul descrie chiar el banchetul monstruos: ,,Timp de zece zile am ospatat,am dat de baut,am scaldat,am uns,am cinstit si apoi am trimis inapoi 69.574 de oameni,inclusiv pe cei care au fost adusi din toate tarile si pe oamenii din Calah”.Nu mai trebuie precizat faptul ca asemenea orgii culinare erau invesmantate cu multe alte tipuri de orgii,desfasurate in halucinante invocatii religioase, care i-ar fi lasat in stare de soc pana si pe decazutii pacatosi din prezent.

Partea a-II-a

,, Domnul este indelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau.”(Naum 1:3)

,,Ninive a devenit cetatea cea mai puternica de pe pamant,inconjurata de ziduri inalte de 30 de metri,si late cat patru care puse alaturi.Presarate de-a lungul zidurilor erau turnuri uriase,care se inaltau la alti 30 de metri deasupra zidurilor.In plus zidurile erau inconjurate de un sant de aparare de 50 de metri latime si 20 de metri inaltime.Ninive parea imposibil de cucerit si putea rezista si 20 de ani la un asediu.Astfel profetia lui Naum,despre nimicirea lui Ninive era de necrezut pentru cei din vremea lui”.Cetatea cade finalmente in 612 BC in fata unei alte puteri in ascensiune, Babilonul, si dupa cum remarca MacDonald ,,atat de minutios s-a implinit profetia lui Naum incat ulterior armate cum ar fi acelea ale lui Xenofon si Alexandru Macedon habar nu au avut ca marsaluiau in apropiere sau chiar peste ruinele marii cetati Ninive. Abia spre sec XIX s-a stabilit cu precizie unde se afla locul pe care se inalta odinoara Ninive.Paul Emile Botta,Austin Layard si George Smith au fost pionieri in domeniul arheologiei in ceea ce priveste descoperirea renumitelor ruine ale cetatii Ninive,incepand in anii 1840 si pana in anii 1870”.

Johnson,analizand si el implinirea istorica a profetiei lui Naum remarca aproape infricosatoarea precizie a textului biblic:

● Fortareata asiriana din jurul orasului va fi cucerita usor (v.3:12) >Conform Cronicilor Babiloniene cetatile fortificate din jurul Ninivelui au inceput sa fie cucerite in anul 64 BC,printre ele numarandu-se Tabris,astazi Sharif-Khan,situat la cativa km nord-vest de Ninive;

● Ninivitenii asediati vor pregati caramizi si mortar pentru zidirea in regim de urgent a zidurilor de aparare (v.3:14)>AT Olmstead spune,,In sudul portii santul de fortificare este si acum plin de bucati de piatra si de caramizi din lut din ziduri,aruncate unele peste altele cand zidurile au fost strapunse”(History of Assiria,Chicago,University of Chicago Press 1951);

● Portile orasului vor fi distruse (v.3:13)>Olmstead spunea: ,,Atacul principal a venit dinspre nord-vest si lovitura cea mai puternica a fost impotriva portii Hatamti de la acel colt.In jurul portii sunt urme ale contrazidului construit in graba de locuitori”;

● In ultimele ore ale atacului ninivitenii vor fi beti (v.1:10 si 3:11)>Diodorus Siculus (aprox 20 BC) a scris: ,,Imparatul asirian a impartit soldatilor sai carne,mult vin si provizii.In timp ce toata armata chefuia prietenii lui Arbakes au aflat de la unii dintre dezertori despre slabiciunea si betia care dominau tabara dusmanilor si a pornit pe neasteptate un atac noaptea(Bibliotheca Historica);

● Ninive va fi distrus printr-o inundatie (v.1:8,2:6,8)>Diodorus a scris ca in al treilea an al asediului ploi puternice au facut ca raul din apropiere sa inunde o parte a orasului si sa surpe o parte din ziduri.Xenofon ,in
,,Anabasis”, s-a referit la tunetele care au starnit groaza in timpul cucerii orasului.De asemenea raul Khosr,care intra in oras dinspre nord-vest pe la Poarta Ninil si traversa orasul spre sud-vest a iesit probabil dintre maluri din cauza ploilor puternice sau dusmanul a distrus stavilarul de la poarta;

● Ninive va fi distrus prin foc (v.1:10,2:13,3:15)> Sapaturile arheologice de la Ninive au dus la descoperirea lemnelor carbonizate,a carbunilor si a cenusii.,,Nu exista nici o indoiala ca aceste urme arata clar ca templul a fost ars,la fel ca si palatul lui Sanherib,pentru ca un strat de cenusa de aproape cinci centimetrii era evident in partea de sud-est la nivelul caldaramului lui Sargon”(Campbell-Thompson si Hutchinson ,,A century of exploration at Niniveh,Londra,Luzac,1929);

● Cucerirea orasului va fi insotita de un mare masacru al populatiei(v.3:3)> ,,In doua batalii duse in campia din fata orasului rebelii i-au invins pe asirieni.Atat de mare a fost multimea celor ucisi incat un parau din apropiere,amestecat cu sangele lor,si-a schimbat culoarea pe o distant considerabila”(Diodorus,,Bibliotheca Historica”)

● Jefuirea si pradarea orasului vor insoti cucerirea lui(v.2:9-10)>Conform ,,Cronicilor Babiloniene” ,,mari prazi din oras,care nu se puteau numara,au fost luate.Orasul l-au transformat intr-un mormant de ruine”(Luckenbill ,,Ancient records of Assyria and Babylonia);

● Cand Ninive va fi cucerit locuitorii lui vor incerca sa fuga(v.2:8)>,,Sardanapalus si-a trimis cei trei fii si cele doua fice cu multe comori in Paflagonia,la guvernatorul din Kattos,cel mai loial dintre supusii lui”(Diodorus ,,Bibliotheca Historica”);

● Ninivteni vor fi slabi si vor fugi(v.3:17)> ,,Cronica Babiloniana” spune ca ,,Slodatii Asiriei au fugit inaintea imparatului”( Luckenbill ,,Ancient records of Assyria and Babylonia);

● Idolii si chipurile cioplite ale Ninivelui vor fi distruse(v.1:14)> Campbell-Thompson si Hutchinson au concluzionat ca statuia zeitei Istar se afla fara cap printre resturile din ruinele Ninivelui(,,The British Museum Excavations on the Temple of Ishtar at Niniveh, Annals of Archeology and Anthropolgy);

● Distrugerea Ninivelui va fi finala (v.1:9,14)> Multe orase din Orientul Apropiat au fost reconstruite dup ace au fost distruse,precum Samaria sau Ierusalimul)dar nu si Ninive.

Partea a-III-a

Din punct de vedere al formei literare a textului profetiei lui Naum diferiti cercetatori(Barton si Muddiman) au emis ipoteza ca versetele 1:2-8 din text sunt de fapt un imn teofanic in stil semi-acrostih,chiar sub forma unui psalm inclus in text, creatie a autorului.O alta opinie s-a referit la faptul ca Naum nu o carte profetica ci la origini ar fi fost un text liturgic,folosit la ,,sarbatoarea intronarii” Domnului care se tinea ,,anual la Ierusalim dupa caderea Ninivelui in 612 BC.Conform acestei analize cartea consta in fragmente din diferite categorii literare,toate acestea formand o liturghie iudaica care comemora distrugerea orasului Ninive”.Cu toate acestea primul verset din carte pozitioneaza in mod clar textul in categoria profetica, ramanand ca cercetatorii sa analizeze in viitor simbioza dintre un text profetic si un continut liturgic iudaic in cadrul literarturii ebraice a Vechiului Testament.

Profesoara Julia M.O’Brien de la ,,Lancaster Theological Seminary”, specializata in studiul profetilor minori din Vechiul Testament si in literatura profetica ebraica, ridica in mod interesant o dilema determinata de ultimul verset al cartii lui Naum: ,,Versetul 19 are o importanta functie teologica,autorul reamintind apasat faptul ca bucuria aproape exaltata cu privire la caderea Asiriei nu izvoraste dintr-o ura dezlantuita ci este rodul durerii si suferintei unei intregi comunitati.”In acest caz,remarca O’Brien in continuare,cercul demonstratiei teologice se incheie cu o tema de meditatie in subtext, lasata deschisa la aprecierea cititorului: ,,In ce situatii este justificat dpdv moral sa te bucuri de infrangerea opresorului”.

Istoria maretiei din tarana a Asiriei,ca a multor altor imperii care au urmat,a stat sub semnul judecatii,Dumnezeu fiind un adapost in vreme de necaz pentru cei ramasi credinciosi Lui,zadarnicind insa toate planurile facute de oameni puternici ai zilei impotriva vointei Sale.Vedenia din primul capitol, despre puterea mareata a lui Dumnezeu,arunca in sfera distrugerii finale nestatornicia celui rau,urmarile pacatului,raspandirea inselatorului,lacomia si violenta dezlantuita a idolatriei si a copilului ei favorit, cruzimea.Imperiul asirian a cunoscut aceiasi cadere ca si cel ce sta mereu in umbra la asemenea imperii,cuvintele lui Isaia fiind pe deplin aplicabile proiectiei lumesti a celui ce s-a vrut pe sine mai sus decat Dumnezeu,si al carui venin plin de slava desarta il recunoastem atat de bine in gura mandrilor dar uitatilor regi asirieni: ,, Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! Dar ai fost aruncat in Locuinta mortilor, in adancimile mormantului! Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: "Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul si zguduia imparatiile, care prefacea lumea in pustiu, nimicea cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi?"(Isaia 14:12,15,16,17)

Nimeni nu a plans disparitia intunecatei cetati a viciului si a imperului ei plin de pacate, cladit pe sange,praful si pulberea timpului s-au asternut peste clipele ei de falsa glorie nascuta din ferocitate si groaza: ,, Vai de cetatea varsatoare de sange, plina de minciuna, plina de silnicie si care nu inceteaza sa se dedea la rapire! Toti cei ce te vor vedea vor fugi de tine si vor zice: "Ninive este nimicita! Cine o va plange? Unde sa-ti caut mangaietori? “(Naum 3:1,7).Dupa cum spunea psalmistul ,, Pretutindeni misuna cei rai, cand domneste ticalosia printre fiii oamenilor.”(Psalmul 12:8) iar firea pacatoasa a omului a avut mereu o inclinatie spre lacomie,pierzanie si efemer,admirand ceea ce intr-o zi va fi precum un abur.Insa cei care mai ales in aceste zile,prin credinta,pasesc alaturi de Hristos in Postul Pastelui, isi amintesc ca cel care l-a ispitit pe Fiul Omului pe muntele Carantania tocmai asta i-a oferit,acest tip de putere si acest fel de imparatii: ,, Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor si I-a zis: "Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie."(Matei 4:8-9).

Fie ca raspunsul Mantuitorului,ce a dezbracat de falsitate realitatea ce se ascundea in spatele amagitoarelor cuvinte sa ramina raspunsul oricarui credincios in fata ispitei slavei desarte: "Pleaca, Satano", i-a raspuns Isus. "Caci este scris: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti."(Matei 4:10)

[redemptor]

E bine că s-au bazat pe scrieri biblice aceşti 3 scriitori sunt mulţi teologi anglicani,protestanţi(luterani) sau reformaţi(calvini) care scriu cărţi teologice la gogoşi inspirându-se din basme şi poveşti care n-au legătură cu cele biblice.