Casatoria perfecta

[Noiembrie]

În prealabil postat de Ekaterina

Am primit zilele trecute o carte interesanta, scrisa de Parintele Nicolae Tanase pe care il admir tare mult pentru tot ce a facut pentru mamici si copii la Valea Plopului. Cartea trateaza multe aspecte importante ce privesc viata de familie, sunt opinii de luat in seama. Ma opresc la descrierea casatoriei perfecte, parere cu care sunt intru totul de acord.

"Asadar, cum sa ajungem la casatoria perfecta? Pentru ca exista si carti scrise cu asemenea titlu. S-au aventurat la asemenea teme cand medici, cand psihologi, cand sociologi; fie au fost scrise aceste carti de un colectiv, fie de un scriitor, fie de o scriitoare, insa solutii nu am avut. De ce? Pentru ca asa-zisa casatorie perfecta nu exista decat in Hristos si atunci despre familia crestina poate sa vorbeasca numai Biserica. Ceilalti pot aduce critici. De ce nu merge sau de ce merge prietenia in casatorie la unii si de ce nu, la altii? Sigur ca se pot da raspunsuri rapide sau scurte. Iata care este motivul ascuns". Sotul ideal, sotia ideala, Parintele Nicolae Tanase

In modesta mea opinie, casatorie perfecta practic nu exista.Poate perfectibila dar perfecta...n-am auzit!

[paraschevaiasi]

Daca intr-o familie (cu copii) cei doi soti nu se mai inteleg, nu mai sunt in armonie, nu mai au aceleasi principii de viata, ce este de facut?! Este imoral divortul sau nu? Daca unul dintre soti este mai impulsiv, considera ca numai el are dreptate, mai nerabdator, ii place sa "conduca", nu-l intelege pe cel de langa el, nu-i arata intelegere si nici dragoste, il critica frecvent pe cel de langa el...se mai poate merge pe acelasi drum daca intre ei este o tensiune ascunsa? Intotdeauna trebuie sa tinem cont de copii?
Casatoria inseamna jertfa, dar cand deja unul dintre ei s-a tot jertfit si nu mai are putere, si la un moment dat clacheaza nervos din pricina unor situatii, mai merita sa se mearga pe acelasi drum. mai ales cand copiii simt tensiune intre parinti?!

[iustin10]

Casatoria perfecta este cea in care femeia iubeste pe barbat ca pe capul ei,si barbatul pe femeie ca pe coasta sa.
Doar casniciile care intruchipeaza iubirea dintre Hristos si Biserica ajung sa cunoasca perfectiunea
Aceasta e rostul acestei Taine a casatoriei , de aceea e in randul tainelor , pentru ca arata la nivel micro , taina legaturii universale dintre Hristos si Trupul Sau ,care este Biserica
Taina tinuta in veac ascunsa de Dumnezeu , si aratata la implinirea vremurilor prin intruparea Lui ca om .
De cand Hristos s-a intrupat,casatoria a devenit o taina ,s-a ridicat la un nivel superior celei din VT . In VT se spunea doar sa nu ravnesti la nevasta altuia, dar nu si ce sa faci in casnicia ta ,cum sa iubesti .
In NT se da adevarata masura a iubirii , prin modul in care ne-a iubit Hristos pe noi ca si oameni ,mai ales pe cei care cred in El ("Cine nu este cu Mine ,este impotriva Mea! ")
Iata cum ,dintre toti oamenii,Hristos isi allege doar pe unii, Biserica Sa , cei care aveau credinta in Tatal si au primit cuvintele Sale.
Asa si barbatul isi alege o femeie ,dintre multe , si o iubeste ca pe aceea credincioasa lui
Si ii e sufficient ,nu trebuie sa faca fericite toate femeile din lumea asta. Daca reuseste pe una singura , atunci a reusit sa urce drumul iubirii ,si ar fi reusit probabil cu oricare.
Si analogiile pot continua.
Familia este un adevarat urcus spiritual , doar daca recompune in realitate ,taina lui Hristos in Biserica.





.

[Parascheva16]

În prealabil postat de iustin10

Casatoria perfecta este cea in care femeia iubeste pe barbat ca pe capul ei,si barbatul pe femeie ca pe coasta sa.

Mai exact?

Asa si barbatul isi alege o femeie ,dintre multe , si o iubeste ca pe aceea credincioasa lui
Si ii e sufficient ,nu trebuie sa faca fericite toate femeile din lumea asta. Daca reuseste pe una singura , atunci a reusit sa urce drumul iubirii ,si ar fi reusit probabil cu oricare.

.

Barbatii care multe femei nu le fac fericite, doar le folosesc si atat. Apoi, multora le e greu sa isi faca propria sotie fericita, dapai mai multe.

[iustin10]

Cheia este la barbat ,nu la femeie asa cum se crede
Daca un barbat stie sa iubeasca, atunci si femeia,oricat ar fi de ezitanta ,se va molipsi de dragostea si credinta lui
De aceea se zice ca barbatul e capul familiei.
El trebuie sa stie sa calauzasca dragostea cuplului ,si femeia e cea care ii poate da farmec
Daca barbatul e credincios, altruist, devotat, intelept in gandire si in simtire, si stie sa calauzeasca cuplul spre credinta ,atunci femeia va lasa toate ezitarile ei,si se va lasa calauzita de el
Cat despre mai multe femei ,m-ai intles gresit ,ma refeream doar ca cele mai multe femei au principii commune si asteapta acelasi lucru, nu ca un barbat trebuie sa fie cu mai multe femei
E foarte important sa o ajuti pe femeie sa se regaseasca spiritual,sa gaseasca intelepciuna impreuna cu tine,caci de aici , iti va darui intreaga ei fiinta

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de paraschevaiasi

[font=Arial]Daca intr-o familie (cu copii) cei doi soti nu se mai inteleg, nu mai sunt in armonie, nu mai au aceleasi principii de viata, ce este de facut?!

Ce să facă oare mai bun decât: să pună osul la treabă şi să se înţeleagă!
*
Să îşi construiască armonia, smerindu-se! Măcar unul să se smerească, pentru început.
*
Să înveţe să se iubească în ciuda unor diferenţe între principiile de viaţă. Măcar unul să înveţe, pentru început.

Că doar a fi în armonie şi iubire nu înseamnă a ne fi clone unul altuia. Ci mai degrabă a renunţa la a-l târî pe celălalt în poftele şi patimile mele, în ciuda neplăcerii şi supărării pe care mi-o pot stârni nesatisfacerea nevoilor şi prinţipurilor (pe care le cred, ori poate că şi sunt deplin justificate, uneori).

Dar dacă liniştea, bucuria, puterea şi împlinirea vieţii mele atârnă prea mult de ceea ce face, spune, ori vrea celălalt,
atunci da, e foarte greu de trăit cu aproapele iar jugul căsniciei poate deveni unul foarte greu, de nesuportat.


*
Am descoperit că nu putem ierta pe cel de lângă noi (şi e lângă mine întrucât refuz ori nu ştiu să fiu aşa încât să fie cu mine)
întrucât voim ca el (sau ea) să se conformeze (deîndată!) credinţelor, convingerilor, nevoilor, scopurilor, aspiraţiilor, sensurilor noastre. Rămânem în supărare şi derută pentru că Universul, viaţa toată, nu se conformează nouă.

Nici pe Dumnezeu nu Îl putem ierta, din acelaşi motiv. Că nu voieşte să Se conformeze nouă, când batem din picior ci, parcă spre a ne face în ciudă, cu atât mai mult se îndepărtează (credem noi) şi ne lasă "la greu". Nu-i aşa?....

Nu, nu-i deloc aşa.

*
Pacea şi îmbogăţirea vieţii unei familii nu pică din pom, ci se construiesc, cu migală în şlefuirea de sine şi cu înţelepciune, cu răbdare şi încredere, cu acceptarea faptului că iubirea este un dar iar nu o proprietate a cuiva.
Să învăţăm mereu să ne tăiem voia proprie, mai întâi, de vrem să avem o familie sănătoasă şi frumoasă!
Iar pentru aceasta, musai să ne deprindem a pune în gânduri, la început şi pe parcursul lor, ca întrebare, cerere ori mirare, înălţarea prin cuvântul "Doamne!..."

*

"Doamne, omul ăsta iar a cheltuit banii... Doamne, eu ce mă fac acuma, că am de dat la şcoală banii pentru băiat... Doamne, ce-o să facem cu fetiţa, că e bolnavă iarăşi...Ajută-mi, Doamne, nu ne lăsa!"
"Doamne, nevasta mea iar a luat-o razna, precum îmi pare... Doamne, a făcut iar cutare şi cutare... Doamne, iar nu avem bucurie în casă... Ce să fac, Doamne? Cum să fac? Unde greşesc, unde nu fac bine? Ajută-ne nouă, Doamne, să trecem şi peste necazul ăsta! Doamne, învaţă-mă să fac voia Ta, Doamne smereşte-mă, Doamne nu mă lăsa!"

Când fiecare gând al nostru se împleteşte, umil şi plin de nădejde cu "Doamne!", iată, noi ne îmbisericim încontinuu şi le ducem pe toate, cu pace, în bucuria nădejdii învierii noastre şi a împlinirii ca oameni; păcătoşi cum suntem, nu-i vorbă, însă necontenit ai lui Hristos.
Când am pierdut răbdarea, când ne-au năvălit dracii cu tărăboiul furiei şi al poftelor smintite, când ne-a cuprins acreala ori deznădejdea, sau dimpotrivă, visarea nelegiuirii, când toate cele care ne păreau fireşti şi bune s-au spulberat prin fapta noastră sau prin a omului în care aveam, poate, cea mai mare încredere (soţul, soţia, copilul, părinţii etc.), atunci să ne prindem de Cer şi să spunem "Doamne!..."

Că nu degeaba a înviat Hristos!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de paraschevaiasi

[font=Arial]
Casatoria inseamna jertfa, dar cand deja unul dintre ei s-a tot jertfit si nu mai are putere, si la un moment dat clacheaza nervos din pricina unor situatii, mai merita sa se mearga pe acelasi drum. mai ales cand copiii simt tensiune intre parinti?!

Am găsit la Stareţul Tadei (de la Mân. Vitovniţa) următoarele cuvinte:

"Este greu a trăi cu aproapele, dacă pornim cu el un război al cugetelor.
Nu ajunge să ne înfrânăm de la război deschis, prin cuvinte şi fapte. Nu vă angajaţi cu el nici măcar într-un război cu gândul!
Din această pricină (a războiului cu gândul împotriva aproapelui) se pierd pacea sufletului şi dragostea faţă de aproapele.
Să nu vă împotriviţi, nici să îl convingeţi pe aproapele vostru. Nu foloseşte la nimic! Puteţi să staţi şi în cap înaintea lui, nu veţi câştiga nimic.
Pe aproapele doar să îl iubiţi, pentru Domnul.
Domnul este şi în ei (în cei necredincioşi), căci dacă n-ar fi într-înşii, ar mai putea fi ei vii?!

Nu mai daţi atâta însemnătate întâmplărilor din afară. Fiţi mai mult înlăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsaţi-le!
Trebuie doar să fiţi cuviincioşi, liniştiţi şi buni faţă de toţi.
Nu purtaţi grija altora!"

(Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa - Stareţul Tadei)

[stoogecristi]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Am găsit la Stareţul Tadei (de la Mân. Vitovniţa) următoarele cuvinte:

"Este greu a trăi cu aproapele, dacă pornim cu el un război al cugetelor.
Nu ajunge să ne înfrânăm de la război deschis, prin cuvinte şi fapte. Nu vă angajaţi cu el nici măcar într-un război cu gândul!
Din această pricină (a războiului cu gândul împotriva aproapelui) se pierd pacea sufletului şi dragostea faţă de aproapele.
Să nu vă împotriviţi, nici să îl convingeţi pe aproapele vostru. Nu foloseşte la nimic! Puteţi să staţi şi în cap înaintea lui, nu veţi câştiga nimic.
Pe aproapele doar să îl iubiţi, pentru Domnul.
Domnul este şi în ei (în cei necredincioşi), căci dacă n-ar fi într-înşii, ar mai putea fi ei vii?!

Nu mai daţi atâta însemnătate întâmplărilor din afară. Fiţi mai mult înlăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsaţi-le!
Trebuie doar să fiţi cuviincioşi, liniştiţi şi buni faţă de toţi.
Nu purtaţi grija altora!"

(Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa - Stareţul Tadei)

Natura divină a căsătoriei este instituită în Geneza. "Şi omul a zis: ,,Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om”. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup" (Geneza 2:23-24). Dumnezeu a creat bărbatul şi apoi a făcut femeia din "oasele lui". Aşa cum este descris in Biblie, la crearea femeii Dumnezeu a luat una din coastele lui Adam (Geneza 2:21-22). Cuvântul din limba ebraică are semnificaţia literală din una din părţile laterale” ale unei persoane.

Prin urmare, Eva s-a născut dintr-o "parte" a lui Adam şi acelei părţi ea îi aparţine. "Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească" (Geneza 2:20). În ebraică, pentru cuvintele "ajutor" şi "potriveasca" se foloseşte aceeaşi expresie. Cuvântul folosit este "ezer" şi provine de la un cuvânt primitiv de bază care are sensul de a înconjura, a proteja, a ajuta. Eva a fost creată pentru a-i sta alături lui Adam ca şi "jumătatea"care îl completează, pentru a-i fi ajutor. Un bărbat şi o femeie când se căsătoresc devin un singur "trup". Noul Testament adaugă un avertisment la această "unitate". "Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă" (Matei 19:6).

Multe dintre epistolele apostolului Pavel tratează aspectele care prezintă principiile biblice cu privire la căsătorie şi despre cum credincioşii născuţi din nou sunt chemaţi să se comporte în căsnicie. Un astfel de pasaj este 1 Corinteni, capitolul 7 şi altul în Efeseni 5:22-33. Studierea acestor două pasaje biblice împreună oferă credinciosului principiile biblice de bază care trebuie utilizate ca un cadru general pentru a face relaţia de căsătorie să fie plăcută înaintea lui Dumnezeu.

Pasajul din Efeseni este în mod special profund în acoperirea aspectelor practice pentru a avea o relaţie de căsătorie de succes din punct de vedere biblic. "Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului" (Efeseni 5:22-23). "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea" (Efeseni 5:25). Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica" (Efeseni 5:28-29). "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup" (Efeseni 5:31).

Atunci când un soţ şi soţia lui aleg să folosească aceste principii plecând de la fundamentul faptului că sunt credincioşi născuţi din nou, acest lucru le aduce o căsnicie biblică. Şi aceasta nu este o relaţie depăşită, în care doar unul participă, ci este una aflată în respect faţă de principiul biblic prin care Hristos este Capul al soţului şi soţiei împreună. Prin urmare, conceptual biblic privind căsătoria este cel al unităţii a două persoane care reflectă unitatea relaţiei dintre Domnul Hristos şi Biserica Sa.

[Parascheva16]

În prealabil postat de Noiembrie

In modesta mea opinie, casatorie perfecta practic nu exista.Poate perfectibila dar perfecta...n-am auzit!

Cuvantul perfect nu exclude greutatile vietii. Perfect din punct de vedere crestineste, cu alte cuvinte o casatorie crestina.