Slujbele zilei

[sophia]

Utrenia (nume provenit din slavonescul Utrenie, "dimineaţă", şi numită în greacă Orthros), este cea mai lungă şi mai complexă dintre slujbele ceasurilor. Utrenia se slujeşte de obicei dimineaţa, cu excepţia cazurilor când este unită cu alte slujbe într-o priveghere, săvârşindu-se seara.

Structura

 Utrenia Duminicii, când se ține ca slujbă distinctă de priveghere, începe cu exclamația preotului: "Binecuvântat este Dumnezeul nostru...", "Împărate Ceresc..." și Trisaghionul ("Împărate Ceresc..." este omis între Paști și Pogorârea Duhului Sfânt).
 Cântăreţul sau citeţul citeşte Troparele Împărăteşti: "Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta..."
 Preotul rosteşte o scurtă ectenie, în timp ce cădește altarul.
 Se citesc cei Şase Psalmi ai Utreniei: 3, 37, 62, 87, 102 şi 142 (după numărătoarea din Septuaginta).
 Diaconul (sau, în unele Biserici, preotul) cântă Ectenia Păcii.
 Se cântă "Dumnezeu este Domnul" și troparul.
 Se citesc catismele.
 Ectenia mică.
 Sedealnele.
 Strana cântă binecuvântările Învierii (Bine eşti cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale).
 Diaconul (sau preotul, în unele Biserici) rosteşte din nou Ectenia mică.
 Cântărețul citește ipacoiele, ca pregătire pentru citirea Evangheliei.
 Se cântă Cântările Înălţării.
 Se cântă prochimenul.
 Urmează ciclul de rugăciuni ale Evangheliei: diaconul rosteşte chemarea: "Domnului să ne rugăm...", preotul răspunde cu o rugăciune, iar strana cântă de trei ori: "Toată suflarea să laude pe Domnul". Preotul citește una din cele unsprezece Evanghelii ale Învierii, fiecare din acestea prezentând câte o parte din relatarea biblică a Învierii, deoarece este Duminică, praznicul Învierii. Strana cântă Învierea lui Hristos văzând....
 Se cântă (citeşte) Psalmul 50.
 Apoi se cântă următoarele:
"Slavă..." "Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi..." "Şi acum...", "Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...", "Miluieşte-mă, Dumnezeule...", "Înviind Iisus din mormânt..."
Însă în Duminicile Triodului (cu excepţia Duminicii Floriilor sau a celei în care se întâmplă să cadă Bunavestire), se cântă:
"Slavă..." "Uşile pocăinţei..." "Şi acum..." "Călăuzeşte-mă în calea mântuirii..." "Miluieşte-mă, Dumnezeule..." "Când mă gândesc la mulţimea răutăţilor mele..."
 Diaconul se roagă: "Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta..."
 Se cântă canoanele: prima și a treia cântare (fiecare cântare începând cu un irmos și sfârșind cu o catavasie); ectenia mică; condacul pomenirilor secundare ale zilei; sedealnele; ectenia mică; a patra, a cincea și a șasea cântare; ectenia mică; condacul, icosul, sinaxarul (cu pomenirea sfinţilor zilei); a șaptea și a opta cântare.
Observaţie: În parohiile de tradiție greacă, în zilele noastre catavasiile nu se cântă la sfârșitul fiecărei cântări, ci se cântă împreună la sfârșitul celei de-a opta cântări, iar Evanghelia Utreniei se citește atunci, mai degrabă decât înaintea canonului, cum s-a precizat mai sus.
 Strana cântă Cântarea Maicii Domnului ("Măreşte sufletul meu pe Domnul..."), în vreme ce diaconul cădeşte biserica.
 Se cântă a noua cântare, sfârşită cu catavasia.
 Diaconul rosteşte iarăși ectenia mică.
 "Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru"
 Se cântă luminânda (imnurile legate de Evanghelia zilei, sau de praznicul zilei).
 Se cântă încet laudele (laude): "Toată suflarea să laude pe Domnul"), urmate de stihirile respective.
 Se cântă Doxologia mare.
 Ecteniile "Miluiește-ne, Dumnezeule..." și "Să plinim rugăciunea noastră cea de dimineață Domnului..."
Observație: Conform practicii din parohiile de limbă greacă, aceste litanii și cele următoare sunt rostite cu voce joasă de către preot și diacon în timpul laudelor, dacă urmează să se slujească în continuare Sfânta Liturghie.
 Otpustul.

http://ro.orthodoxwiki.org/Utrenia

[sophia]

Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe. Cel mai adesea se slujește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar uneori Liturghia Sfântului Vasile cel Mare și Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. Dar există și alte Liturghii, precum Liturghia Sfântului Iacov sau Liturghia Sfântului Marcu.

Dumnezeiasca Liturghie este o slujbă euharistică.
Este compusă din trei părți:

Proscomidia (sau Prothesis), slujba de pregătire a Sfintelor Daruri, Liturghia catehumenilor, numită și Liturghia Cuvântului, în timpul căreia sunt prezentate și comentate fragmente din Sfânta Scriptură, urmată de Liturghia credincioșilor, uneori numită și Liturghia euharistică, pe parcursul căreia Darurile de pâine și vin sunt aduse și sfințite. Biserica Ortodoxă ne învață că Darurile sfințite devin cu adevărat Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, dar nu a formulat niciodată o dogmă cu privire la modul în care se petrece această preschimbare.

Liturgia celor chemați
Slujba Ieșirii cu Sfânta Evanghelie

După un dialog relativ neauzit între preot și diacon (dacă slujește un diacon), Dumnezeiasca Liturghie începe cu proclamarea solemnă de către preot: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Comunitatea credincioșilor răspunde: „Amin”.

Diaconul (sau preotul, dacă nu slujește nici un diacon) continuă cu Ectenia Mare, numită astfel deoarece este mai lungă decât majoritatea ecteniilor, iar cererile pe care le cuprindă se referă la nevoile întregii lumi: pentru pace și mântuire, pentru Biserică, pentru episcopii ei, pentru credincioși, pentru cei robiți și pentru vindecarea și mântuirea lor, pentru izbăvirea de nevoi și necazuri. Se încheie, ca majoritatea ecteniilor, cu pomenirea de către credincioși a mijlocirii Maicii Domnului și a sfinților. În perspectiva acestei puternice mărturii, credincioșii sunt chemați să își dăruiască viața Domnului nostru Iisus Hristos. Preotul rostește o rugăciune de încheiere.

Urmează trei antifoane care variază de la o zi la alta și în funcție de jurisdicție. Primele două antifoane sunt urmate de o ectenie mai scurtă și de o rugăciune. După al treilea, urmează Ieșirea cu Sfânta Evanghelie („Vohodul mic” sau „Ieșirea mică”), după care se cântă: „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos. Miluiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, [pe] cei ce-Ți cântăm: Aliluia!” Cuvintele „Fiul lui Dumnezeu” sunt de regulă urmate de inserții precum „Cel ce ai înviat din morți” sau „Cel ce ești minunat între Sfinți”, în funcție de rânduiala zilei.

Urmează cântarea troparelor și a condacelor prescrise pentru ziua, perioada liturgică și biserica respectivă.
După ce au intrat liturgic în biserică și s-au strâns cu toții în jurul Cuvântului, adunarea credincioșilor cântă Trisaghionul, imnul închinat Sfintei Treimi: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi”.

Propovăduirea Cuvântului

Citirea din Scriptură este anunțată de prochimen, un psalm sau refrenul unei cântări dialogale [a psalm or canticle refrain sung in responsorial fashion]. Apoi, citeţul recită în fața adunării fragmente dintr-o epistolăapostolică sau din Faptele Apostolilor. Fragmentul este de regulă cântat, dar simpla recitare este permisă, acolo unde condițiile locale nu permit altceva. (În unele tradiții locale, citețul începe să cânte foarte încet, continuând apoi din ce în ce mai tare, în amintirea modului în care Biserica timpurie a ieșit încet-încet din catacombe).

Urmează apoi un întreit Aleluia, cântat dialogal, ca la prochimen. Acesta anunță citirea din Sfânta Evanghelie. După Aleluia, urmează un scurt dialog între preot și popor, după care acesta sau diaconul intoneazăpericopa Evangheliei zilei respective.

După citirea fragmentului din Evanghelie, adesea preotul ține o predică (sau omilie), mai lungă sau mai scurtă, referitoare la Sfânta Scriptură, la perioada liturgică sau la următoarea sărbătoare sau pomenire. Predica mai poate fi ținută și după momentul împărtășirii sau chiar după încheierea Liturghiei.
Slujba continuă cu Ectenia cererii stăruitoare, marcată de întreita rostire „Doamne, miluiește” după fiecare cerere. În unele zile, aceasta este urmată de Ectenia celor adormiți.

Liturghia celor chemaţi se încheie cu o ectenie pentru creșterea în credință a catehumenilor, până în ziua botezului lor. Deși în multe biserici nu mai există catehumeni, această ectenie rămâne parte a Liturghiei și slujește ca un mod de permanentă reamintire a trimiterii Apostolilor la propovăduire, momentul întemeierii Bisericii ca misiune către întreaga lume.

Liturgia euharistică
Ieșirea cu Cinstitele Daruri

Pe când comunitatea cântă cântarea Heruvimilor, preotul și diaconul se duc la proscomidiar (masa pe care sunt pregătite Darurile). Preotul îi întinde diaconului Discul, apoi ia el însuși Sfântul Potir. Diaconul merge înaintea preotului, ieșind pe ușa de nord a iconostasului. Clericii duc Cinstitele Daruri în procesiune către ușile împărătești (ușile centrale ale iconostasului), în timp ce diaconul atrage atenția credincioșilor, cerând Domnului să îi pomenească pe toți întru Împărăția Sa. În timp ce clericii intră cu Cinstitele Daruri pe ușile împărătești, comunitatea credincioșilor cântă încheierea imnului Heruvimilor. Aceasta este Ieșirea Mare(sau Vohodul Mare). (Notă: dacă nu este prezent un diacon, preotul poartă el singur Discul și Potirul.)

După ce preotul îi binecuvintează pe credincioși, diaconul exclamă: „Ușile! Ușile!” Această cunoscută exclamație amintește de momentul slujbei în care, pe vremuri, ușile bisericii erau încuiate, astfel încât doar credincioșii creștini să rămână înăuntru. De-a lungul secolelor, vizitatorilor le-a fost îngăduit să rămână, dar solemnitatea momentelor următoare este încă marcată de această frază.

Apoi, Biserica mărturisește credința sa comună prin recitarea Crezului Niceo-Constantinopolitan. Denumirea liturgică a Crezului este: Simbolul credinței, arătând importanța acestuia pentru creștinii din Biserica primară în stabilirea ortodoxiei persoanelor care declarau că aparțin Bisericii.

Rugăciunea euharistică

După Crez, preotul începe Anaforaua, marea rugăciune euharistică, asupra Darurilor, rugăciune astfel numită din cauză că începe astfel: „Sus să avem inimile”. Principalele două anaforale care sunt folosite în Biserica Ortodoxă sunt cea a Sfântului Ioan Gură de Aur și cea a Sfântului Vasile cel Mare.

După ce se face pomenirea istoriei căderii și izbăvirii noastre și a instituirii Cinei euharistice, preotul Îl invocă pe Duhul Sfânt, cerându-I să se pogoare și să sfințească Darurile. În general, se consideră că această rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, numită epicleza, este momentul în care Darurile de pâine și vin se preschimbă în Trupul și Sângele Mântuitorului. Dar nu toți teologii ortodocși cred că ar putea fi identificat momentul exact al Liturghiei în care are loc preschimbarea Darurilor. Este însă limpede că în rugăciunile de după acest moment Darurile sunt considerate sfințite.

După invocarea Sfântului Duh și sfințirea Darurilor, preotul face pomenirea Sfinților, începând cu Maica Domnului. Credincioșii cântă acum împreună Axionul, vechea cântare în cinstea acesteia: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim [pe tine], Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decâtSerafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!”

Apoi preotul face pomenirea episcopului în numele căruia slujește Liturghia, rugându-se ca Domnul să-l păzească pe acesta în dreapta credință, sănătos și îndelungat în zile.

Împărtășirea și încheierea

După sfințirea Darurilor, pomenirea Sfinților și a episcopului locului, preotul ridică Sfintele Daruri, exclamând: „Sfintele [sunt ale] Sfinților!” Rostire la care credincioșii răspund: „Unul [este] Sfânt, Unul [este] Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, amin.” Acest dialog este foarte sugestiv, amintindu-ne în permanență că sursa sfințeniei noastre este singur Dumnezeu, mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Daruri.

În tradiția ortodoxă, credincioșii se împărtășesc cu Sfintele Daruri sub ambele specii (atât în chipul pîinii cât și al vinului), dintr-o linguriță, tradiție datând din secolul al IV-lea. După ce au primit Trupul și Sângele Mântuitorului, credincioșii iau o bucățică de pâine, anafura, care este o parte din prescura din care a fost scos și Agnețul. Anafura (numită în limba greacă antidoron) nu face parte din partea de prescură sfințită spre a deveni Sfânta Împărtășanie sau Euharistia, dar este binecuvântată, astfel încât este tratată cu respect. În tradiția rusească (și uneori și în bisericile din România), credincioșilor care s-au împărtășit li se oferă și un pahar cu vin.

După rugăciunea de încheiere comună slujbelor Bisericii, credincioșii se apropie pentru a se închina la Sfânta Cruce, apoi părăsesc biserica. Întăriți prin Sfânta Euharistie, ei sunt trimiși ca mărturisitori ai lui Hristos în lume.

http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Liturghie

[sophia]

Ceasurile sunt patru slujbe relativ scurte din cadrul rânduielii de rugăciune zilnică şi care marchează principalele momente (ceasuri) ale zilei.

Ceasul întâi marchează răsăritul soarelui (6:00 A.M.).
Ceasul al treilea marchează jumătatea dimineţii (9:00 A.M.)
Ceasul al şaselea marchează ora prânzului sau jumătatea zilei (12:00, la amiază)
Ceasul al nouălea marchează jumătatea după-amiezei (3:00 P.M.)

Aceste slujbe, împreună cu celelalte slujbe şi rugăciuni zilnice se găsesc de obicei în cartea numită Ceaslov (din slav. Ceasoslov) sau Orologhion (din grec. horologion), literal Cartea Ceasurilor. De aceea, atunci când se vorbeşte de Ceasurile zilei se face adeseori referire la întreaga rânduială a slujbelor zilnice.

Toate Ceasurile au în linii mari aceeaşi structură:

Preotul începe slujba cu exclamaţia: Binecuvântat este Dumnezeul nostru ..., urmată de Trisaghion (notă: secvenţa de început se sare atunci când slujba începe imediat după o alta).

Se citesc apoi trei fragmente din Psaltire, anume desemnate şi potrivite pentru fiecare Ceas (la Ceasul I: Psalmii 5, 89, 100; la Ceasul al III-lea: Psalmii 16, 24, 50; la Ceasul al VI-lea: Psalmii 53, 54, 90; la Ceasul al IX-lea: Psalmii 83, 84, 85).

Se cântă apoi troparul zilei.

Apoi se cântă troparul Născătoarei de Dumnezeu (theotokion) şi versetele Psalmilor Ceasului respectiv.

Urmează iarăşi rugăciunea Trisaghionului.

După aceea se cântă condacul Ceasului respectiv.

Urmează Rugăciunea Ceasurilor: Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul ...

Urmează rugăciunea finală a Ceasului respectiv.

În sfârşit, preotul dă binecuvântarea de încheiere şi face Încheierea mică. (Notă: aceasta este lăsată deoparte dacă imediat după aceea urmează o altă slujbă)

http://ro.orthodoxwiki.org/Ceasurile

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Utrenia

Gand la gand !
Utrenia la noi in biserica incepe la 8 inainte de Sfanta Liturghie si am participat la toate slujbele , caci psalmii sunt un adevarat balsam pentru suflet , iar la utrenie sunt putini la acea ora , deci este si mai multa liniste !
La voi nu se tine ?
Uite ceva de pe acest site :
http://www.crestinortodox.ro/liturgi...nia-70803.html

[fallen]

Buna dupa-amiaza! Oare in seara asta se tine vecernie (cu litie) pt praznicul de maine?
Daca da, oare se poate imparti (manca) peste din seara asta???

[fallen]

Hristos a inviat!
Slujba din acest an a fost ireal de frumoasa. Toata noaptea a cantat o pasare, cred ca privighetoare, mai ales la sfanta evanghelie, a auzit-o si parintele. Si evanghelia sf Ioan de la sf liturghie, de asemeni ireal de frumoasa. Si cea de la a doua inviere, care se citeste si in latina si greaca. La Inviere mi-am uitat umbrela in biserica, asa ca a doua zi a trebuit sa ma intorc dupa ea, cred ca Dumnezeu a vrut asa, sa ma mai duc si a doua zi, nu mai fusesem niciodata. Sfanta lumina, am reusit sa ajung cu ea acasa si a ars pana a doua zi seara tarziu, cand s-a terminat fitilul, daca aveam candela sau alta lumanare o mai lasam sa arda. Azi noapte inca am visat ca ardea in continuare. Sa speram ca aceasta Lumina sfanta a Invierii Domnului nostru Isus Hristos sa arda vesnic in sufletele noastre!

[fallen]

Am reusit si eu sa mai ajung, dupa multa vreme la aceasta frumoasa slujba care se tine la noi in biserica in fiecare duminica seara. Am facut si o inregistrare video clandestina, pe care am incercat sa o salvez la mine pe profil dar nu am reusit. Daca eram "pe faza", inregistram si otpustul, care a fost unul deosebit, fiind sapt luminata, dar cum spuneam am ramas interzisa, vorba Andrei de la protv, "pielea de gaina s-a intors".
Ce ma impresioneaza cel mai mult la slujbele din aceasta perioada, la final, este cand preotul zice de 3 ori "Hristos a inviat", noi ii raspundem "adevarat a inviat" si apoi zice " si ne-a daruit noua viata vesnica". Apoi tot la otpust astazi a zis "cel care a intrat prin usile incuiate...., Hristos adevaratul Dumnezeul nostru, ..."iar Fecioarei Maria in loc de "ceea ce esti mai cinstita..." i se spune "lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalime... iara tu curata Nascatoare de Dumnezeu veseleste-te intru invierea celui nascut al tau"

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Utrenia (nume provenit din slavonescul Utrenie, "dimineaţă", şi numită în greacă Orthros)

Originea Utreniei se află în rugăciunea de dimineaţă din cultul iudaic de la templu şi sinagogi. Referitor la scopul ei, Utrenia este slujba prin care aducem lui Dumnezeu mulţumire pentru odihna din timpul nopţii ce a trecut şi Îi cerem ajutorul pentru ziua care începe şi care se aseamănă cu lumina care alungă întunericul necunoştinţei şi al păcatului. Astfel, Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că Utrenia este ca o „jertfă de mulţumire Celui ce aduce lumina şi Celui ce a risipit întunericul înşelăciunii şi ne-a dat lumina dreptei credinţe“. Din punct de vedere istorico-simbolic, slujba de dimineaţă ne aduce aminte de Sfintele Pătimiri ale Mântuitorului Hristos, dar şi de Naşterea şi Învierea Sa, petrecute înainte de ivirea zorilor.