Habemus papam!

[Decebal]

În prealabil postat de dobrin7m

Dl. Dragomir a spus asa: "Dar, s-a raspandit intre ortodocsi si aceasta aiureala: ca laicul ar trebui sa aiba "manastire in inima". Ce inseamna asta ? O aiureala. O cale sigura spre nefericire, daca nu chiar spre ratacire."

(...)

Doamnă Mihaela, lucrurile stau în mare aşa cum spuneţi dumneavoastră. Doar că eu nu i-aş spune "mănăstirea din inimă", mă refer efectiv la limbajul folosit. Învăţăturile apostolice ne arată nu recomandarea ci necesitatea ducerii unei vieţi de jertfă în Biserică; sf ap Pavel vorbeşte foarte clar de "răstignirea" faţă de lume şi "răstignirea" lumii faţă de sine; ascetismul este o componentă fundamentală şi necesară, definitorie, pentru viaţa oricărui creştin care se pretinde creştin, nu este doar pentru cei din mănăstiri. Şi bineînţeles că trebuie făcut ascetism creştin, fiecare după nivelul lui, în sânul lumii, nu doar prin mănăstiri. Acest duh al creştinismului decăzut s-a înscăunat, şi nu ştiu de când, inclusiv în Biserica Ortodoxă, unde s-a ajuns la o atât de mare diferenţă între lume şi mănăstire; şi la noi a pătruns un duh care spune că creştinii "din lume" ar trebui să ducă doar aşa o viaţă morală (şi de multe ori nici măcar pe aia, în fond pentru unii este suficientă plătirea taxelor în bani pentru "apartenenţa la Hristos"), şi că spiritualitatea, etc ar fi cumva rezervate doar unor retraşi din lume, "la mănăstire"; şi aceste cutume care au dus la o îndepărtare de creştinismul autentic sunt sprijinite atât de conducători, care nu vor ca duhul creştinismului autentic să pătrundă în cetate, pentru că s-ar mai diminua parohiile, veniturile, puterea, etc, şi ar presupune ca Biserica să fie într-adevăr, nu doar formalist, nu doar de făţărnicie, nu doar de faţadă, nu doar din interese, creştină, cât şi de oameni din mediul monahal (dar oricum cumva tot dintr-o zonă a puterii), care nici ei nu vor ca duhul creştinismului autentic să pătrundă în lume, ci lumea să aibă doar o aşa zisă viaţă morală, pentru că unii stăpâni din mănăstiri vor să inducă părerea că ascetismul, viaţa evanghelică autentică ar fi rezervată exclusiv monahilor, ceea ce este fals din punctul de vedere al Evangheliei. Dar am făcut aceste referiri la ceea ce se întâmplă în Biserica Ortodoxă tocmai pentru ca să se vadă că acel duh minimalizator, falsificator nu este prezent doar la "catolici", ci chiar şi în sânul Ortodoxiei, şi este la putere.

Ascetismul, rugăciunea, viaţa liturgică, Sfintele Mistere, precum şi viaţa creştină aşa cum este propovăduită de Hristos în Evanghelii, de Apostoli în Epistole, de Părinţi în scrieri sunt toate necesare, şi în fond în asta constă calea crucii de care ne vorbesc Hristos şi sfinţii apostoli şi sfinţii părinţi. Şi într-un anume sens i se poate spune unui astfel de mod de viaţă, autentic evanghelic, a îţi face "mănăstire din inimă". Însă tot o deviere care a pătruns şi stăpâneşte în Biserica Ortodoxă este aceasta a unui creştinism redus, limitat în care creştinul ortodox trebuie să îşi limiteze viaţa sau datoria creştină doar la participarea la slujbe duminica şi în sărbători, accentul pus excesiv pe "tipic, tipic, ...", în fond o deviere gravă înspre un creştinism tipicar de pe urma căruia cel mai mult de pierdut are creştinismul autentic ortodox, şi cel mai mult de câştigat au falsificatorii sau reducătorii, cenzorii creştinismului, cei care s-au făcut ei pe ei înşişi şi nu de la Dumnezeu propovăduitori ai unui "creştinism de pipetă", făcut aşa pentru masele largi, populare şi împotriva "turmei mici" care preferă calea cea strâmtă care duce la Viaţă, nu calea cea largă care duce la stricăciune, la putrezire.

Sunt de acord cu dumneavoastră în ceea ce aţi scris, dar am făcut aceste paralele pentru a vedea că şi în Biserica Ortodoxă se întâlnesc acel gen de devieri, şi poziţia mea este că nu întâmplător mulţi dintre cei care se bagă în, vorbesc despre, promovează ideologia ecumenistă (şi mă refer la ecumenismul eretic, al falsei reuniri, reîntregiri a creştinătăţii) sunt dintre cei care, fie că se află într-o tabără sau alta, într-o barcă sau alta, sunt în acelaşi duh decăzut, tocmai ei fiind cei care agită marota propagandistică a falsului şi ereticului ecumenism, sunt în acelaşi duh mistificator, condamnat de toată Sfânta Tradiţie a Bisericii.