Habemus papam!

În prealabil postat de catalin2

Stim din vietile sfintilor cum au suferit martirii pentru Hristos, s-au jertfit pentru credinta, pentru dreapta credinta.
Sfantul Siluan Athonitul spune: "Conştiinţa dogmatică este cunoaşterea duhovnicească provenită din experierea profund trăită a dumnezeiescului har. Aceasta există doar atunci când locuieşte activ în noi Dumnezeu (vezi Arhimandritul Sofronie Saharov, Cuviosul Siluan Athonitul, Essex, 2005, p. 239-240). Prin urmare, există o legătură organică şi o unitate indestructibilă a conştiinţei dogmatice şi a vieţii duhovniceşti (ibidem, p. 179)."
Discursul tinut de prof. Dimitrie Tselenghidis la Facultatea Teologica din Constanta: http://seminariasi.ro/teologice/impo...cu-eterodocsii
"Dogmele drepte cuvântate despre Dumnezeu sfinţesc sufletul (P.G., 59, col. 443), adică au un caracter sfinţitor, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul remarcă că orice om se sfinţeşte prin mărturisirea exactă a credinţei (Sfântului Maxim Mărturisitorul, în P.G., 90, col. 165A)."
" Dacă cineva are vreo dogmă schimbată, şi înger de ar fi, să nu îl crezi[ii], ne sfătuieşte Sfântul Ioan Gură-de-Aur. Cu alte cuvinte, nici de-un înger al lui Dumnezeu nu se cuvine să asculte cineva, dacă acesta propovăduieşte o credinţă deformată. Dimpotrivă, credinciosul e dator să asculte cuvintele celui ce îi învaţă pe alţii adevărul, chiar şi când se întâmplă ca acesta să nu aibă o viaţă conformă cu cuvintele lui. Dacă învaţă drept, remarcă acelaşi Sfânt Părinte, nu lua aminte la viaţa lui, ci la cuvintele lui.[iii]"

"Din cele de mai sus, este evident faptul că dogmele credinţei sunt legate în mod nedespărţit de mântuirea omului, de vreme ce neacceptarea dogmelor înseamnă scoaterea în afara Bisericii – ce are drept urmare lipsirea de mântuirea în Hristos."
"Însă o premiză fundamentală pentru a se ridica cineva la înălţimea dogmelor credinţei este harul Sfântului Duh[vii]. Viaţa necurată întunecă puterea de înţelegere a minţii şi împiedică, astfel, apropierea de conţinutul înalt al dogmelor[viii]. Dogmele adevărate ale credinţei constituie temelia sigură al evlaviei [ix]."
"Credinţa adevărată nu e de nici un folos atunci când viaţa omului e imorală: căci de nici un folos spre mântuire nu ne sunt dogmele sănătoase, dacă viaţa noastră este stricată[xii]."
" Însă, în acest caz, se cuvine ca dialogul cu eterodocşii să capete un caracter de îndrumare – de sfătuire, într-un mod compătimitor, mângâietor, încurajator şi smerit, fără fanatism şi intoleranţă religioasă – trebuie, adică, să aibă loc cu dragoste, pentru întoarcerea la adevărul bisericesc trăit în Duhul Sfânt şi la credinţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii."
"Atât dragostea, cât şi credinţa reprezintă roade ale Sfântului Duh (Galateni 5:22), adică energii necreate ale Dumnezeului Treimic. Iubirea nu poate nicicum să fie despărţită de adevăr şi de dogmele credinţei. De altfel, iubirea se naşte din cei sinceri în credinţă (Sfântul Ioan Gură de Aur, în P.G., 62, col. 509)."

Parintele Paisie Aghioratul: "Ceea ce se impune fiecărui ortodox este să provoace eterodocşilor neliniştea cea bună, adică aceştia să înţeleagă că se află în rătăcire, pentru a nu se odihni în chip mincinos cu gândirea lor şi să fie astfel lipsiţi şi în această viaţă de bogatele daruri ale Ortodoxiei, iar în cealaltă viaţă de mai multele binecuvântări veşnice ale lui Dumnezeu (Bătrânul Paisie Aghioritul, Cuvinte. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan,volumul I, Mănăstirea Sfântului Evanghelist Ioan Teologul, Souroti-Thesalonic, 1998, p. 348-349)."

Raspunsul dvs. e elaborat, complicat si… ca si in alte situatii, pe langa subiect, sau de data asta fara nicio legatura cu problema pe care am ridicat-o in mesajul 186, pag. 19 a topicului.

S-a intamplat asa:
1. Doamna/ domnul care are numele de forum „laurastifer” are ca „semnatură” urmatorul text:

<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom)


M-a impresionat ceea ce a spus Sfantul Ioan Gura de Aur. E adevarat ca eu sunt sceptica atunci cand e vorba despre „crestinismul crestinilor” sau mai pe de-a dreptul: „cat de crestini sunt crestinii”.
Fara sa lansesz un test/sondaj de opinie pe aceasta tema am indraznit sa-i indemn pe colegii de conversatie sa aiba un moment de introspectie, de sinceritate si sa se gandeasca, daca se poate, la urmatoarele:

Referitor la primul text:
1. Daca sunteti crestini, cum reusiti sa va faceti placuti Mantuitorului Iisus Hristos? Practic, fara vorbe mari. Fara referiri la Sfintele Sinoade, Dogmatica, Diferente dintre... Asemanari intre.... Schisme, stilisti, eretici, erezii, anateme, blesteme...
2. Cum suferiti pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce suferiti pentru Mantuitorul Hristos?
3. Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos “fara plata”?

Referitor la al II-lea text:
1. Cum este crestinul „iubitor de Hristos”? Ce facel EL – crestinul – ca sa fie numit „iubitor de Hristos”? Dar ca sa fie iubit de Hristos?
2. Sa nu fie interesat crestinul de scaparea de Iad sau de bucuria „cerescului lacas”?

N-am cerut un raspuns.
Eu insami nu-l pot da deocamdata.

Raspunsul dvs. este in afara problemei pe care am ridicat-o.

Prin anii 60’ actorul Mircea Crisan avea un sketch „Castravetele”. La orice intrebare, personajul interpretat de Mircea Crisan spunea doua, trei cuvinte referitoare la problema respectiva dupa care incepea sa turuie: <<castravetele este o plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae care include dovlecelul, dovleacul, pepenele galben și cel verde etc., și este cultivat...>> Mai spunea doua vorbe si din nou<< castravetele este o plantă care...>>
Cam asa ati procedat si dvs. Si nu e prima data.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Nastya

S-a intamplat asa:
1. Doamna/ domnul care are numele de forum „laurastifer” are ca „semnatură” urmatorul text:

<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom)


M-a impresionat ceea ce a spus Sfantul Ioan Gura de Aur. E adevarat ca eu sunt sceptica atunci cand e vorba despre „crestinismul crestinilor” sau mai pe de-a dreptul: „cat de crestini sunt crestinii”.
Fara sa lansesz un test/sondaj de opinie pe aceasta tema am indraznit sa-i indemn pe colegii de conversatie sa aiba un moment de introspectie, de sinceritate si sa se gandeasca, daca se poate, la urmatoarele:

Referitor la primul text:
1. Daca sunteti crestini, cum reusiti sa va faceti placuti Mantuitorului Iisus Hristos? Practic, fara vorbe mari. Fara referiri la Sfintele Sinoade, Dogmatica, Diferente dintre... Asemanari intre.... Schisme, stilisti, eretici, erezii, anateme, blesteme...
2. Cum suferiti pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce suferiti pentru Mantuitorul Hristos?
3. Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos “fara plata”?

Referitor la al II-lea text:
1. Cum este crestinul „iubitor de Hristos”? Ce facel EL – crestinul – ca sa fie numit „iubitor de Hristos”? Dar ca sa fie iubit de Hristos?
2. Sa nu fie interesat crestinul de scaparea de Iad sau de bucuria „cerescului lacas”?

N-am cerut un raspuns.
Eu insami nu-l pot da deocamdata.

1.- Primul gest pe care un ortodox poate sa il faca ca sa fie placut Mantuitorului Hristos este adevarata pocainta. este plansul si tanguirea pentru toate mizeriile ce le-am facut in viata, este dorinta vie si sincera de schimbare, este simtamantul de a cere iertare neincetat lui Dumnezeu pentru ticalosiile noastre. Atunci Dumnezeu deschide bratele larg si te primeste la sanul Sau. Bucurie in ceruri este pentru pacatosul ce se pocaieste.
- Cand iti asumi crucea fara revolta si clevetire, cand iti accepti propria ta cruce sa o duci pe umerii tai, indiferent ca este o boala, saracia, lipsa de copii. sau alta neimplinire atunci suferi pentru Mantuitorul Hristos cu bucurie. Peste tot oamenii sunt nemultumiti de ceea ce au, si chiar sunt cunoscute cuvintele Sf. ioan Gura de Aur care spunea ca saracul e nemultumit ca nu e bogat , bogatul ca nu e imparat si asa mai departe vesnic nemultumiti de crucea ce o avem.
- fara plata, inseamna sa suferi fara sa astepti nimic in schimb ca stie Dumnezeu de ce ai nevoie. ca uneori acceptam si crucea insa cerem mereu lui Dumnezeu sa ne-o schimbe ca ni se pare prea grea.

2. - Ca sa fie iubitor de Hristos omul trebuie sa se curateasca, pocainta , curatire si desavarsire. Numai curatati vom fi cu adevarat iubitori de Hristos. Pana atunci iubim stramb, asa cum suntem, murdari, zicem ca iubim insa iubirea de Hristos este stramba atat de stramba pe cat de strambat e sufletul nostru. La inceput de tot, cand ne trezim spunem , iubesc pe Hristos, dar o spunem cu buzele, trebuie sa treaca ani de pocainta si curatire ca sa ajunga cuvintele in inima curate.

- Sa nu fie interesat crestinul de scaparea de Iad sau de bucuria „cerescului lacas”?
Nu, asta este o ipoteza falsa. Omul trebuie sa isi doreasca mantuirea prin dobandirea Duhului Sfant. daca nu iti doresti, si devii dezinteresat nu ai nici ravna . este un gand inselator acesta si nu exprima lasarea in voia Domnului ci o cale cu totul gresita.
lasarea in voia Domnului este a nu face nimic din propria voire ci a cerceta pe Domnul daca ce voim ii este placut Lui.

Ma iertati de cele trecute. Omul care se pocaieste toata viata calatoreste cand sus pe munte cand jos in vale.

[dobrin7m]

In multe necazuri si suferinte se zbat oamenii si am inceput sa ma intreb cum se poate si de ce?
si am devenit revoltata si suparata, pentru ca prea ma intristam vazand suferinta lor.
M-am zbatut mult anul acesta , vazand toate relele ce ne inconjoara pe noi oameni.
Aici parca toate sunt la apogeu.

Si iata cum necuratul si vrasmasul a intins o sfoara ispititoare in calea mea.
Mi-a dat gand sa caut vinovatul. Cine este vinovat de cele ce se intampla ?
Ah, vrasmas nenorocit. Chiar tu esti vinovatul, pe cate cai inselatoare ai dus omenirea.
Insa pana sa imi dau seama iaca cazui.
Nu, nu cautam vinovati. cautam rezolvarea la Dumnezeu.

Rugaciune pentru omenire sa intareasca Dumnezeu pe oameni, sa fie tari sa nu cada in plasa vrasmasului iar daca a cazut sa le dea puterea sa scape de ea.

Rugaciune pentru credinciosii ortodocsi sa fie statornici in credinta lor. Nimeni nu mai trebuie aratat cu degetul. Ca totii suntem ispititi si toti cadem.

Noi ortodocsii sa nu mai cautam vinovati nici printre noi si nici printre ceilalti. asta este. sunt nenorociri in tara? pacate multe? suntem slabi, si ispititi cadem. sa ne rugam pentru asta. ce putem face noi daca noi insine nu suntem vindecati?

sunt nenorociri in lume? si multe pacate , apostazie, si rataciri? omenirea este slabita de razboiul vrasmasului. ce sa facem>? sa ne rugam. Astazi discutam cu o tanara mamica. Si mi-a spus asa: sotul meu e din Iraq, sora mea e casatorita cu un chinez. Mama mea e englezoiaca, tata nu. suntem multe natii in familie. Si mi-a spus: cred in oamenii buni. I-am raspuns: fiecare om nu este cu desavarsire bun. Da , mi-a spus asa este. Eu nu am continuat, nu ar fi inteles daca i-as spus ca pentru a fi cu desavrasire bun e nevoie de Dumnezeu. era prea devreme ca sa poata intelege ceva. Cum poti sa condamni oamenii acestei familii cand ei insisi sunt un amalgam de culturi si de religii?

În prealabil postat de dobrin7m

In multe necazuri si suferinte se zbat oamenii si am inceput sa ma intreb cum se poate si de ce?
si am devenit revoltata si suparata, pentru ca prea ma intristam vazand suferinta lor.
M-am zbatut mult anul acesta , vazand toate relele ce ne inconjoara pe noi oameni.
Aici parca toate sunt la apogeu.

Si iata cum necuratul si vrasmasul a intins o sfoara ispititoare in calea mea.
Mi-a dat gand sa caut vinovatul. Cine este vinovat de cele ce se intampla ?
Ah, vrasmas nenorocit. Chiar tu esti vinovatul, pe cate cai inselatoare ai dus omenirea.
Insa pana sa imi dau seama iaca cazui.
Nu, nu cautam vinovati. cautam rezolvarea la Dumnezeu.

Rugaciune pentru omenire sa intareasca Dumnezeu pe oameni, sa fie tari sa nu cada in plasa vrasmasului iar daca a cazut sa le dea puterea sa scape de ea.

Rugaciune pentru credinciosii ortodocsi sa fie statornici in credinta lor. Nimeni nu mai trebuie aratat cu degetul. Ca totii suntem ispititi si toti cadem.

Noi ortodocsii sa nu mai cautam vinovati nici printre noi si nici printre ceilalti. asta este. sunt nenorociri in tara? pacate multe? suntem slabi, si ispititi cadem. sa ne rugam pentru asta. ce putem face noi daca noi insine nu suntem vindecati?

sunt nenorociri in lume? si multe pacate , apostazie, si rataciri? omenirea este slabita de razboiul vrasmasului. ce sa facem>? sa ne rugam. Astazi discutam cu o tanara mamica. Si mi-a spus asa: sotul meu e din Iraq, sora mea e casatorita cu un chinez. Mama mea e englezoiaca, tata nu. suntem multe natii in familie. Si mi-a spus: cred in oamenii buni. I-am raspuns: fiecare om nu este cu desavarsire bun. Da , mi-a spus asa este. Eu nu am continuat, nu ar fi inteles daca i-as spus ca pentru a fi cu desavrasire bun e nevoie de Dumnezeu. era prea devreme ca sa poata intelege ceva. Cum poti sa condamni oamenii acestei familii cand ei insisi sunt un amalgam de culturi si de religii?

Va multumesc mult pentru cuvantul bun. Intotdeuna cand cazi, cand ti se pare ca toata lumea iti este potrivnica, ca drumul pe care mergi este poate?? gresit, Dumnezeu iti trimite mana care sa te ridice, daca te rogi lui Dumnezeu sa te ajute. Dumnezeu sa va binecuvânteze.
Poate asta ar trebui sa faca din cand in cand Crestinul: sa-l ajute pe cel care are nevoie.
Va rog, la randul meu, sa ma iertati.
Doamne ajuta!