Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru )

[cristiboss56]

PARACLIS LA BUNAVESTIRE

[cristiboss56]

[cristiboss56]

O, Maică Sfântă a celor ce cheamă cu evlavie numele tău! O, grabnică ajutătoare a neamului creştinesc, nădejde a celor deznădăjduiţi! La tine alerg când mă aflu în necazuri şi în dureri, aşteptând milostivirea ta.
Nici un muritor nu a cunoscut o durere mai mare decât ai cunoscut-o tu, atunci când L-ai văzut pe Preadulcele tău Fiu răstignit pe cruce. Nici o mamă nu a plâns pentru fiii ei cât ai plâns tu pentru căderile şi durerile noastre. O, câte icoane ai udat cu lacrimile tale, ca să vădeşti creştinilor grija pe care le-o porţi. Cum ai făcut să izvorască lacrimi din ochii tăi zugrăviţi de mâini omeneşti!
Ştiind marea ta grijă pentru cei ce laudă numele tău, te rog, Preacurată, vezi suferinţa mea şi neputinţele mele, Preasfântă Fecioară, şi nu mă lăsa să fiu biruit de ele.
Ştiu minunile tale, ştiu dragostea pe care o arăţi neamului creştinesc. De multe ori te-ai arătat în chip minunat şi ai dăruit vindecare celor dreptcredincioşi.
Ajută-mă, Maică Preasfântă, ca simţind că mă acoperi cu sfântul tău acoperământ, să te cinstesc împreună cu toţi îngerii şi sfinţii în toate zilele vieţii mele. Amin.

[cristiboss56]

O, Preasfanta Doamna, de Dumnezeu Nascatoare, catre tine Preacurata nazuim. Tu esti cetate tare si mijlocitoarea si acoperamantul tuturor celor ce alearga la tine cu credinta si nadejde. Ceea ce esti binecuvantata, te rugam, asculta rugaciunea nevrednicilor robilor tai si soleste intotdeauna pentru adormitii robii tai. Tu pururea mijlocesti pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreapta credinta si care alearga sub acoperamantul tau si se roaga cu credinta pentru cei bolnavi, napastuiti si intristati, insa mijlocirea ta si rugaciunea, ne este si mai trebuincioasa dupa moartea noastra. Dupa Dumnezeu la tine avem nadejde tare, caci nimeni din cei ce se roaga tie, nu iese fara ajutor, ci numai cu bucurie, mangaiere si indulcire. Preasfanta Doamna, Nascatoare de Dumnezeu, roaga pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa daruiasca celor adormiti iertarea pacatelor. Roaga-te, Nascatoare de Dumnezeu, caci mult poate rugaciunea Maicii spre bunavoirea Stapanului, fiindca Domnul primeste de la tine tot cuvantul despre iertare. Deci si acum primeste ale noastre rugaciuni ce le aducem tie, Preasfanta Fecioara, din toata inima si din tot sufletul nostru, pentru sufletele adormitilor robilor tai. Te rugam, Stapana, sa le ajuti cu indrazirea cea de Maica ce o ai catre Domnul, ceea ce esti plina de dar, ajuta-le sa se indeparteze inaintea Celui ce sade pe tronul slavei, ca sa nu fie rusinati in fata ingerilor si a tuturor sfintilor, in fata lumii celei de sus si a celei de jos. O, Preasfanta Doamna, Imparateasa si Stapana, tu esti podul care duci la cer pe cei de pe pamant, tu esti deschizatoarea usilor Raiului. Pe tine te cinstim si Fiului tau slava inaltam impreuna si Parintelui celui fara de inceput si Duhului Sfant, Dumnezeului nostru in vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

Rugăciunea de cerere către Maica Domnului de la Pavecerniță



Sfântului Pavel Everghetinos îi este atribuită o Rugăciune de cerere către Preasfânta de Dumnezeu Născătoarea care se găsește la sfârșitul slujbei Pavecerniței. În ceaslovul românesc atribuirea se face prin cuvintele „Facere a lui Pavel Monahul din Mânăstirea Făcătoarei de bine”, iar în ceaslovul grecesc prin cuvintele „Παύλου Μοναχοῦ, Μονῆς Εὐεργέτιδος”:
Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut şi prin lene dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate. Şi pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala Ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă şi iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşatei judecăţi, de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu darul și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început a Lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

Din rugăciunile Sfântului şi marelui Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului



“Fecioară Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, primeşte această mărturisire a greşelilor mele celor multe şi grele şi o du Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui, ca să fie milostiv mie, păcătosului.
Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul pentru ca să cer iertare. Pentru aceasta, pe tine te rog să fii pentru mine înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, dar uitându-le pe toate, nemulţumitor m-am arătat eu, care am trăit ca dobitoacele şi m-am asemănat lor.
Căci sunt sărac de fapte bune, dar bogat de păcate, plin de ruşine şi osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere îngerilor, de râs şi de bucurie diavolilor şi urâciune oamenilor, din pricina păcatelor mele. Multe şi mari sunt păcatele mele, dar la ajutorul tău alerg, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, eu cel ce în dezmierdări am cheltuit bogăţia mea sufletească, cel ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele şi deşarte, vistieria celor necurate şi spurcate şi lipsit de toată fapta cea bună.
Miluieşte-mă pe mine cel smerit, milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Multă îndrăzneală ai la cel ce S-a născut din tine şi nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile, că din toate câte voieşti nimic nu este ţie cu neputinţă. Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele şi nu te întoarce de la suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele, şi nu ruşina nădejdea mea cea către tine; ci, cu rugăciunile tale cele de Maică, roagă-te Fiului tău pentru iertarea păcatelor mele. Învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, ca să-mi iau frumuseţea cea din început. Ajută-mă ca să mă izbăvesc de patimi şi de păcate şi să mă îmbrac cu dreptate şi cu fapte bune; să mă izbăvesc de spurcatele pofte trupeşti şi să mă îmbrac în sfinţenia curăţiei celei sufleteşti, să mor lumii şi să viez faptei cele bune.
Călătorind eu, fii cu mine; pe marea vieţii acesteia înotând, ajută-mă; când priveghez, mă întăreşte, când sunt în necaz, mă mângâie; când sunt împuţinat în credinţă, mă îmbărbătează, când sunt bolnav, vindecare îmi dăruieşte; când sunt nedreptăţit, mă izbăveşte; când sunt în primejdie de moarte, degrabă apucând, mă scoate, şi vrăjmaşilor mei celor văzuţi şi nevăzuţi în toată vremea înfricoşat mă arată, ca să cunoască toţi, care cu nedreptate mă necăjesc, că eu sunt robul tău. Aşa, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ascultă smerita mea rugăciune şi nu mă ruşina în nădejdea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor.
Trufia şi mândria cea deşartă din mintea mea o şterge. Nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de ziuă ale gândurilor celor necurate, din mintea mea le împuţinează şi mă ajută ca fără împiedicare să merg pe calea cea fericită şi poruncită de Dumnezeu. Dă-mi vreme de pocăinţă, şi de moartea cea de năprasnă mă izbăveşte, iar la sfârşitul vieţii mele, fii lângă mine, uşurând durerea cea nesuferită. Atunci să mă uşurezi de strâmtoarea cea cumplită şi să mă izbăveşti de chipul cel înfricoşat al diavolului şi de cercetarea cea amară pentru toate, a vameşilor celor din văzduh, a stăpânitorilor întunericului, şi zapisele păcatelor mele cele multe să le rupi cu dumnezeiasca ta putere. Cu Dumnezeu mă împrieteneşte şi stării Lui de-a dreapta celei fericite la judecată mă arată şi bunătăţile cele veşnice a le moşteni mă învredniceşte.
Această rugăciune aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu, pe care cu blândeţe primind-o, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupească şi sufletească şi mă învredniceşte în veacul de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi prea curatul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău, iar în veacul ce va să fie, cu cina cea cerească a desfătării raiului mă veseleşte. Ca, acele bunătăţi dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşie tuturor păcătoşilor care aleargă către tine cu credinţă. Că prin tine, prealăudată şi preabună Stăpână, se mântuieşte tot neamul creştinesc, care laudă şi preamăreşte pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea Preasfântă şi de o fiinţă, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

[cristiboss56]

Să alergăm cu pas vesel şi smerit spre Izvorul darurilor, Care revarsă cu îndestulare ape de tămăduire tuturor celor ţinuţi în legăturile neputinţelor sufleteşti şi trupeşti. Ceea Ce a luminat toate cerurile cu desăvârşita curăţie a sufletului şi trupului Său Se arată pe pământ ca Un Izvor pururea curgători de binecuvântări cereşti. Ceea Ce blestemul Evei a stricat cu naşterea Sa cu ploaia rugăciunilor Sale adapă pământul pustiu al sufletelor noastre şi îl face roditor de daruri îngereşti. Cununa Adevărului şi Crinul înţelegător a toată mireasma Treimii înfrumuseţează minunat sufletele Celor Ce O laudă cu credinţă, aducând la jertfelnicul inimii tămâia rugăciunii în duh şi adevăr. Să-I dăruim Ei cununa nădejdii de mântuire, căci cu îndrăzneala Sa nebiruită către Hristos are putere să aşeze paşii noştri neputincioşi pe calea mântuirii.Aceasta va intra în cămara tainelor dumnezeieşti şi va ruga pe Hristos să ierte nedreptăţile noastre şi să ne mai dăruiască încă una din stâlpările milostivirii Sale, ca să ne învrednicim şi noi la sfârşitul vieţii pământeşti a primi cununa biruinţei.Iată Împărăteasa lumii a binevoit să arate în chip văzut pe pământ semnul milostivirii Sale, dăruindu-ne nouă izvorul tămăduirilor Sale spre mântuirea sufletelor şi a trupurilor noastre. Ceea Ce este Adâncul milostivirii scoate apa darurilor Sale şi adapă pe toţi cei căzuţi în adâncul patimilor. Ploaia Cea cerească Care cu picăturile rugăciunii Sale a adus revărsarea binecuvântărilor dumnezeieşti pe pământ, adapă şi pământul împietrit al inimilor noastre, ca să răsară flori de gânduri cereşti. Fântâna Cea tainică a tuturor darurilor Se arată în chip înţelegător tuturor sufletelor celor istovite de arşiţa patimilor, răcorind setea noastră de mântuire. Norul Cel cuvântător Care a dăruit pământului Ploaia Cea dumnezeiască închipuie pe cerul inimilor noastre nori de rugăciune, care picură cuvinte de laudă şi cereri de milostivire către Izvorul milei nesfârşite. Ceea Ce străbate toate marginile lumii, aducând în vasul sufletului Său apa minunilor pentru toţi cei însetaţi de milostivire Îşi poartă paşii şi pe cărările inimilor noastre, curăţindu-le de spinii răutăţii şi sădind flori bine înmiresmate de înţelegeri dumnezeieşti. Corabia Cea cerească, Care ne poartă pe noi pe valurile acestei lumi netulburaţi de înălţarea valurilor ispitelor, înaintează spre limanul milostivirii dumnezeieşti, unde duce pe toţi cei ce se mântuiesc prin rugăciunile Ei. Comoara Cea tainică ascunsă în adâncurile iubirii dumnezeieşti Se descuie astăzi cu cheia rugăciunii şi dăruieşte tuturor mărgăritarele vindecărilor sufleteşti şi trupeşti. Palatul Cel înţelegător întru Care se ascund toate bogăţiile darurilor părinteşti îşi deschide şi astăzi porţile îndurărilor, primind pe fiii Săi ca să se îndulcească de masa îngerească a iubirii dumnezeieşti. Vasul Cel frumos împodobit cu strălucirile Duhului este plin de nectarul milostivirii şi adapă pe toţi cei ce au gustat din amărăciunea patimilor. Mirul Cel pururea curgător al milostivirii ce izvorăşte din rugăciunea Celei fără prihană este picurat pe rănile sufletelor noastre şi bine înmiresmează gândurile noastre, mai înainte scufundate în adâncul fărădelegilor. Cortul Cel înţelegător al slavei este adus de îngeri şi înfăţişat înaintea ochilor noştri sufleteşti, primind pe toţi cei osteniţi pe cărarea mântuirii.Iată, stând noi înaintea uşii milostivirii dumnezeieşti şi priveghind întru tânguirea rugăciunii aşteptăm venirea Stăpânei tuturor darurilor, ca să ne descuie nouă vistieriile milei cereşti ale Mântuitorului nostru. Către Aceasta dulce glăsuim: Preasfântă Stăpână, Ceea Ce Te-ai învrednicit a fi Cămară cerească Ziditorului lumii şi ai adus pe pământ Ploaia Cea Cerească, Ce face roditoare văile inimilor noastre umplându-le de crinii înţelegerilor înalte întru adierile Duhului, ca Un Nor al slavei străluceşte şi pe cerul inimilor noastre, aducând pe Soarele dreptăţii, Cel Ce prin Tine străluceşte tuturor razele tămăduirilor sufleteşti şi trupeşti. Tinde-Ţi mâna Ta cea milostivă de Maică şi risipeşte toate durerile noastre, ca întru bucuria tămăduirii să-Ţi cântăm Ţie cu mulţumire: Bucură-Te, Oglinda cerului, Ceea Ce ai strălucit nouă pe Cel nevăzut de ochii cei mulţi ai heruvimilor, nu înceta a aduce pentru noi înaintea Stăpânului jertfa cea bineprimită a rugăciunilor Tale împodobite cu mireasma dragostei Tale de Maică ce o ai pururea spre noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi.Trâmbiţa Duhului, răsunând în urechile inimii noastre, să ne trezească pe toţi din somnul păcatelor spre plinirea marii taine a iubirii. Să ne spălăm ochii înţelegători ai sufletului cu apa de la Izvorul curăţirii şi să umplem vasele inimilor cu mirul Celei Ce Se face acum Izvor al darurilor sfinţitoare. Cei bogaţi şi cei săraci, cei înţelepţi şi cei nepricepuţi, toţi câţi v-aţi bucurat de darurile Izvorului milostivirii veniţi să-i aducem cântare de laudă. Nimeni să nu se depărteze, socotind că este nevrednic. Nimeni să nu se arate nerecunoscător milelor Sale, ci toţi să ne adunăm într-o ceată duhovnicească, ca să mărim pe Cea care a revărsat ploaia milostivirii Sale asupra tuturor, neîntorcând înapoi nici pe cei nevrednici. Fiecare după măsura iubirii şi după puterea lucrătoare a darului s-O cinstească pe Cea Care S-a făcut Izvor al tămăduirii tuturor neputinţelor. Căci, iată ! Ea va tămădui însăşi neputinţa noastră de a O lăuda după o măsură mai înaltă şi mai vrednică de măreţia desăvârşirii Ei. Astăzi toţi să se aşeze la masa laudelor şi să se ospăteze cu îndestulare din cuvintele luminate ce strălucesc Chipul Celei fără prihană, înălţând paharul gândurilor dumnezeieşti spre cinstirea Împărătesei cerurilor.Izvorul pururea curgător al milostivirii care adapă tot pământul, Raiul Cel înţelegător în care au fost tăinuite toate darurile îngereşti, Cununa laudelor împărăteşti, Veşmântul iubirii ce acoperă tot pământul de focul dreptei judecăţi, Oceanul cel tainic al îndurărilor care străbate tot pământul, Râul Cel dumnezeiesc şi pururea curgător al iubirii, Marea ce ascunde adâncurile darurilor Duhului, Scara cerească ce ne suie la înălţimea Treimii, Norul înţelepciunii ce se odihneşte pe cerul minţii, Raza Cea tămăduitoare ce străbate pâcla neştiinţei, Apa Cea vie Care adapă setea de îndumnezeire, Ploaia Cea înţelegătoare care picură daruri în pământul inimilor, Cărarea Cea luminată Ce odihneşte paşii săltători ai ostenitorilor pentru mântuire, Privighetoarea înălţimilor taborice viersuind dumnezeieşte după măsura înaltă a dorului, mai presus de serafimi, Scara Cea cerească Ce închipuie treptele tainelor dumnezeieşti, Oglinda în Care S-a arătat Cuvântul Întrupat, Uşa împărătească prin Care au intrat cetele Sfinţilor, Poarta Raiului deschisă cu cheia binecuvântării, prin Care ne-am slobozit pe noi de ocara blestemului, Izvorul Cel pururea curgător al cântărilor îngereşti din grădina inimii, Făclia înţelepciunii Ce străluceşte minţile îndumnezeite, Icoana aşezată în altarul inimii şi împodobită cu gândurile rugăciunii smerite, Înălţimea Cea neajunsă de îngeri a laudelor dumnezeieşti, Lumina Cea înţelegătoare ce se arată şi în noaptea păcatelor lumeşti, Adânc de milostivire umplut din Izvorul Treimii, PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, să ne arate şi pe noi izvoare vii ale darurilor Duhului Sfânt, sfinţindu-ne cu roua rugăciunilor Sale neîncetate, ca să moştenim şi noi odihna cea veşnică îndulcită de susurul izvoarelor Raiului şi de cântările glasurilor îngereşti spre slava lui Dumnezeu şi lauda Preacuratei Stăpânei noastre în veci. Amin.