Spovedania

[catalin2]

În prealabil postat de petrariudiana

Am nevoie de ajutor... Ca orice pacatos de pe fata pamantului, si eu sunt una mare... Postul acesta am vrut sa postesc si am sa postesc in continuare. Dar vreau sa ma spovedesc pentru ca simt ca nu mai pot... Vreau sa marturisesc toate cate am facut , inaintea Domnului si sa cer iertare asa cum se cuvine... Dar am o retinere... Imi e frica pentru ca niciodata nu m-am spovedit... asa cum e norma. Simt o frica imensa de a merge acolo si nu stiu de ce. Ce sa ma fac?Mi-e rusine de mine si sentimentul asta e urat!! Mi-e rusne sa spun toate cate am facut in fata preotului...Cum sa scap de frica asta? Chiar vreau sa ma spovedesc pentru ca simt ca nu mai pot trai in agonia asta si in presiunea asta, cu constiinta asta incarcata in fata lui Dumnezeu...:-< Mi-e mult prea greu...

Trebuie sa te gandesti ca toti avem pacate si greseli, chiar daca nu se observa la suprafata. E firesc, altfel am fi sfinti si s-ar vedea asta. Tocmai de aceea e spovedania, ca sa fie spuse pacatele, preotul a auzit de toate pana acum, nu are cum sa mai fie mirat de ceva, pentru el e ceva firesc sa asculte orice spovedanie.

Chiar acum, la radio, despre spovedanie cu părintele Constantin Coman.

[Ekaterina]

Pentru ca suntem in post, un timp prielnic pentru pocainta si spovedanie, postez un cuvant al Sfantului Nectarie din Eghina.

"Este cu neputinta pentru cel ce nu s-a cercetat pe sine – cu multe zile inainte de spovedanie – cu cea mai mare atentie, exactitate si nepartinire, sa se aleaga cu vreun folos dintr-o spovedanie spontana si nepregatita. Spovedania are trebuinta de o pregatire prealabila. Ca o urmare logica, cel ce vine la duhovnic nepregatit nu reuseste sa-si aminteasca nici neajunsurile, nici nu isi va intelege cum se cuvine propriile excese. Altfel spus, el trece cu vederea atat indatoririle pe care le-a neglijat, ignorand totodata si multimea pacatelor.

Este cu neputinta pentru cel ce nu s-a cercetat pe sine – cu multe zile inainte de spovedanie – cu cea mai mare atentie, exactitate si nepartinire, sa se aleaga cu vreun folos dintr-o spovedanie spontana si nepregatita. Slabiciunea memoriei il impiedica sa-si aminteasca totul; putinul timp acordat cercetarii de sine si lipsa simtirii constiente a gradului de responsabilitate face spovedania neroditoare. Astfel, ingaduim ca multimea patimilor sa afecteze sanatatea sufletului pe care il lasam netratat, lasand in urma seminte pentru noi pacate."