De ce sunt homofob de Bronislaw Wildstein

[Parascheva16]

Drepturile copiiilor – drepturile homosexualilor

Homosexualitatea a existat dintotdeauna. Au fost perioade când era tratată într-un mod destul de tolerant. Cu toate acestea, relațiile homosexuale nu au fost niciodată până în prezent considerate ca fiind echivalente căsătoriei. Nici chiar în Grecia clasică, la care grupurile gay fac referire atât de des, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să le pună la egalitate. Maturitatea însemna căsătorie și grija pentru urmași.

Relația homosexuală are drept unic scop satisfacția partenerilor. Există relații heterosexuale similare. Nimeni nu interzice în ziua de astăzi acest tip de relație. Dar încercarea de a reduce căsătoria la o astfel de relație o distruge.

Este semnificativ faptul că susținătorii relațiilor homosexuale fac referire doar la confortul participanților. Întrebarea de ce nu se bucură de aceleași privilegii ca și căsătoria este absurdă și arată infantilizarea culturii noastre. Beneficiile pentru soți sunt consecința obligațiilor lor faţă de descendenţi, fie ei și numai potențiali.

În schimb, „cultura gay” se bazează în întregime pe modelul hedonist. Totul trebuie să fie plăcere. Nu întâmplător creatorii ei s-au identificat cu denumirea gay, de la englezescul „gay” – vesel, glumeţ. Chiar dreptul la adopție este justificat de aceştia în acelaşi fel ca dreptul de a avea un animal domestic. Acest lucru se reflectă în întrebarea, pusă adesea de susţinătorii grupurilor gay, de ce homosexualii să nu aibă dreptul de a adopta, ca toţi ceilalţi? Răspunsul este evident. Pentru că aceasta ar constitui un experiment scandalos asupra copiilor și, în acest caz, nu aşa-numitele drepturi ale homosexualilor sunt importante, ci grija pentru cei mai vulnerabili, adică pentru copiii.

Este semnificativ faptul că în perspectiva mișcării gay nu figurează societatea sau ţara, obiectul acțiunilor lor rămâne individul egoist în căutarea plăcerii. De altfel, nu este vorba, de fapt, de nevoia homosexualilor de a se căsători, nici, cu atât mai puţin, de dorinţa de adopţie din partea lor. În sens statistic, acestea sunt cazuri marginale.

E vorba de demontarea căsătoriei și schimbarea abordării în privinţa omului. După experimentul comunist cu economia și cu statul, survine era experimentării cu cultura. Omul ar trebui să respingă corsetul modelelor, virtuților și obligațiilor și să se realizeze într-un trecător paradis lumesc al împlinirilor hedoniste.
Decadența Europei contemporane, care-şi iroseşte capitalul acumulat de generații, se afundă în criza culturală și demografică şi nu mai ține pasul cu viteza concurenței globale, arată unde duce acest experiment. Desigur, aceasta nu-i opreşte pe susţinătorii săi. Ei sunt, de altfel, reprezentanții elitelor occidentale, care încearcă să impună tuturor drept model felul lor propriu de viață, iar lupta împotriva culturii tradiționale este pentru ei, în acelaşi timp, o luptă pentru putere.

[Parascheva16]

Am oare dreptul să judec?

În decursul unei mari părţi a vieții mele, de departe cea mai îndelungată, nu m-am ocupat de preferințele erotice ale oamenilor pe care i-am întâlnit. Așa cum nu am aprofundat întrebarea, care dintre modalitățile de a face sex îi satisfac cel mai mult, tot astfel, nu m-a interesat în mod special ce sex prezintă. Acum încep, încet, încet, să mi se ivească în această chestiune îndoieli. Homosexualitatea apare în natură, ceea ce nu înseamnă că este concordantă cu natura. Conceptul de natură are, totuşi, în limbile europene, şi o nuanţă normativă. În acest sens, există deviaţii în natură, dar ele nu sunt naturale. Creșterea homosexualității ar duce la punerea în pericol a speciei.

De asemenea, este greu să închizi ochii faţă de o altă problemă: revendicările agresive ale grupurilor gay au în mod clar un substrat resentimentar, adică rezultă din complexe, deci dintr-un sentiment al inferiorităţii acestora. Revendicarea deplinei egalităţi, deci eliminarea din cultură a ideii de ordine naturală, este o chemare la o profundă revoluție contraculturală. Totul în numele îmbunătățirii – de fapt iluzorii – a stării de spirit a grupurilor gay. De altfel, nu e vorba, până la urmă, numai de acea îmbunătăţire, ci de distrugerea ordinii tradiționale. Iar acesteia ar trebui să i se opună orice om raţional.

Există homosexuali care nu doresc să fie „respectaţi” pentru faptul că sunt homosexuali, ci pentru ceea ce fac. Ei rămân la vechiul principiu, că preferințele lor sexuale sunt chestiunea lor privată. Au tot dreptul la asta.

Dar când cineva îmi cere totuşi să mă ocup de viața lui sexuală și să-mi exprim aprobarea faţă de aceasta şi, în plus, face din ea nucleul umanității sale – nu numai că nu îmi exprim acordul, ci răspund în mod clar că întotdeauna voi considera un astfel de comportament ca fiind mai prejos şi mai prost decât modelele de viață mai înalte. Omul este prins în biologia sa, dar poate să o depășească și prin aceasta este o fiinţă superioară. În prezent, nu numai grupurile gay par a nu înțelege asta.

articol publicat în săptămânalul Do Rzeczy
Nr. 5 / 25 feb – 3 mar 2013
traducere de Anca Maria Cernea pentru ÎnLinieDreaptă.net

[Parascheva16]

NOTA red. CV: Cel mai de temut război nu este cel dus cu arme (nici amenințarea acestuia) și nici cel economic, ci războiul cultural, adică acela care se dă pentru cucerirea minților și inimilor unui popor, pentru înlocuirea sistemului său de valori cu unul fabricat. Acesta este cel mai perfid mod de a cuceri, pentru că răpește membrilor națiunii cucerite însuși interesul de a lupta.


„The Naked Communist”, carte scrisă de americanul Cleon Skousen în 1958 reflectă strategia geopolitică prin care URSS încerca să preia controlul guvernelor mondiale ale statelor din afara Blocului comunist. Desigur că am putea respinge cartea, ca desuetă, aparținând unei epoci trecute, în care frica de comunism era comună în Occident. Totuși, citind lista expusă de autor a „țelurilor comuniste” – mijloacele de acțiune pentru atingerea scopului final al propagandei comuniste – remarcăm multe de care ne izbim și noi astăzi, zilnic, în realitatea românească (dar situația este comună în toată Europa). Dintre ele, remarcăm umătoarele:

• Eliminați toate legile referitoare la obscenitate numindu-le „cenzură” și violare a liberei exprimări/libertății presei.
• Doborâți standardele culturale ale moralității prin promovarea pornografiei și obscenității în cărți, reviste, filme, radio și TV.
• Prezentați homosexualitatea, degenerarea și promiscuitatea ca „normale, naturale, sănătoase”.
• Infiltrați bisericile și înlocuiți religia cu „religia socială”. (vezi și diatribele publice ale „formatorilor de opinie” care pretind că Biserica ar trebui să-și abandoneze misiunea apostolică pentru a deveni un fel de ONG caritabil, n.n.). Discreditați Biblia și subliniați nevoia de maturitate intelectuală care nu are nevoie de „cârjele religiei”.
• Eliminați rugăciunea și orice altă fază de exprimare religioasă din școli pe motiv că „violează principiul separării dintre stat și biserică.” (vezi „Procesul icoanelor”, n.n.)

În ciuda a ceea ce unii cred, erodarea sistemului moral-valoric tradițional românesc nu vine din „putredul Occident” – decât, poate, ca un ricoșeu: Occidentul însuși, complet descoperit în fața acestor metode de luptă, a căzut victimă războiului cultural dus de grupările marxiste infiltrate începând cu anii 1950. Două dovezi grăitoare: prima țară în care avortul a devenit legal a fost URSS, în 1922 – la directivele lui Lenin care privea avortul ca indispensabil pentru distrugerea familiei țărănești tradiționale, principala piedică în calea victoriei revoluției bolșevice. Până în 1966, toate țările din blocul comunist aveau avortul liber și legal. În Occident, prima care a legiferat libertatea avortului a fost Marea Britanie, abia în 1967! De asemenea, celor care invocă pretinsa moralitate sexuală și publică din perioada comunistă, le recomandăm articolul „Mostre de erotică bolșevică” – fragmente din memoriile lui A.R. Trușnovici, dizident rus asasinat de KGB în 1954.


http://www.culturavietii.ro/2013/04/.../#.UWNm7VeE0sg


in plus: The APA Vote On Same-Sex Marriage: The Inside Story By Joseph Berger, M.D.


Mostre de erotica bolsevica, fragmente din memoriile lui a.R. Trusnovici

[DragosP]

Eu unul iti mulţumesc.

[heaven]

Poate ca unele grupari de homosexuali sau lesbiene nu ar fi devenit atat de "galagioase" in a-si cere drepturile,daca acesti oameni nu ar fi fost respinsi cu atata violenta in anumite societati traditionaliste.
A deveni un homosexual sau lesbiana nu este o alegere,sunt alti factori care inca nu sunt cunoscuti in totalitate ce genereaza astfel de orientari.Majoritatea dintre ei traiesc adevarate drame,criza de identitate sex-rol fiind adesea asociata cu depresia si abuzul de substante.
Eu nu am auzit pana acum ca cineva sa fi putut schimba orientarea sexuala a unei persoane,fie el medic,psihoterapeut,preot etc.Si atunci,ce facem cu acesti frati ai nostri?Ii punem la zid,luam o mitraliera si ii eliminam dintre noi?Cam ce solutii aplicabile vedeti la aceasta problema?
Inteleg ca fiind rationala interzicerea cununiei religioase a lor si adoptia de copii.
Pentru ca,in cazul unor adoptii,copilul are nevoie de doua modele parentale barbat-femeie si intemeierea unei familii se refera si la a procrea,iar homosexualitatea este un act antagonic cu cel de a da viata dar si cu ceea ce semnifica o familie .Insa,in egala masura,impotriva valorilor fundamentale ale intemeierii si mentinerii unei familii este si adulterul.Insa,pana acum nu mi-a fost dat sa aud ca vreo manifestare sa fi avut loc impotriva acestui act adulterin.Ba,din contra,as putea spune ca aproape tot ce se promoveaza in societatea noastra moderna incurajeaza dezbinarea familiei in acest mod.
Aproape ca a ajuns o exceptie o familie care sa poata ramane unita de la inceput pana la final.Aproape toate persoanele pe care le cunosc si se afla pe palierul de varsta 30-50 de ani sunt divortate,se afla la a doua casnicie ori sunt singure.Din cauza homosexualitatii sa fie asta?
Revenind,bun,sa zicem ca il matrasesc pe fratele meu,il pun la colt, ii arat "rusinica" cu degetul si ma umflu in pene ca sunt "homofob"...bun,bun,dar dincolo de aceasta manifestare il si ajut cu ceva?Stau cu el de vorba,incerc sa il inteleg,sa ii patrund suferinta si sa ii fiu alaturi?Sunt eu capabil sa ii dau o solutie concreta,aplicabila,functionala care sa ii fie de folos?Iar daca nu,atunci ma mai pot numi eu un mesager al iubirii si dreptatii?
Adevaratul crestinism nu cred ca se poate practica prin lozinci aruncate si manifestari "anti",prin a te atasa taberei x sau y si a duce un razboi cu semenii tai.Adevaratul razboi in crestinism se duce in primul rand cu propriul ego,atunci cand esti capabil sa il dizolvi si sa treci dincolo de orice prejudecata,conceptie,zicere,oricat de sanatoasa si minunata ar parea ea si efectiv sa cobori intre oameni.Iar daca nu esti de acord cu crimele,violurile,minciuna,hotia,homosexualitatea, adulterul,prostitutia sau alte aspecte de acest fel,atunci coboara printre ei si incearca sa ii intelegi cu iubire de oameni si sa vezi cum pot fi realmente ajutati.Asta a facut si Iisus si asta inteleg eu prin a fi cu adevarat crestin...

[DragosP]

Ce soluţii se adoptau şi se adoptă la leproşi?
Îi aducem în mijlocul comunităţii (vezi căsătoriile gay) sau îi izolăm şi avem grijă de ei în izolare?

[heaven]

În prealabil postat de DragosP

Ce soluţii se adoptau şi se adoptă la leproşi?
Îi aducem în mijlocul comunităţii (vezi căsătoriile gay) sau îi izolăm şi avem grijă de ei în izolare?

Dragul meu Dragos,in acest caz ar trebui sa izolam toti oamenii pacatosi si sa vedem cati mai raman in libertate.
In plus,comparatia este nefericita,pentru simplul motiv ca homosexualitatea nu se ia!Mai degraba exista riscul de a imita un comportament adulterin,criminal sau de alta natura,decat ca cineva sa devina homosexual doar pentru ca are in preajma astfel de persoane!

[Iliana]

Ca sa dam un sfat cuiva, sa-l ajutam cu ceva, cred ca mai intai trebuie ca acea persoana sa ceara acel sfat, cred ca trebuie sa asteptam sa fim intrebati. Cand un om nu vrea sa recunoasca ca face ceva gresit, ca este in eroare, cand nu vrea sa-si recunoasca boala, anormalitatea, nu cred ca putem face ceva pentru el. Sa-l toleram: da, sa-l iubim: da, dar sa-i spunem ca e in regula, ca e normal: nu! Dar, repet, doar atunci cand vrea sa stie acest lucru, cand cere o parere.
Cand esti bolnav, trebuie sa-ti recunosti boala si sa incerci sa o vindeci, nu sa incerci sa contaminezi si pe altii (mai ales prin adoptarea unui copil). Ce vina are acel copil ca sa fie condamnat la o astfel de viata? Dupa ce ca e oropsit deja (orfan sau abandonat de parinti) are cineva dreptul sa-l pedepseasca in asa hal incat sa-l dea spre adoptie unor oameni care nu vor sa traiasca conform Legii lui Dumnezeu?
Nu am absolut nimic cu homosexualii/lesbienele, dar consider ca sunt bolnavi si trebuie sa incerce sa se vindece. Daca nu reusesc sa-si schimbe orientarea sexuala, sa devina oameni normali, atunci exista o solutie: abstinenta! Nimeni nu moare daca nu face sex, sexul e lasat de Dumnezeu pentru procreere, in cadrul casatoriei nu strict pentru placere.Si nu este vital pentru om precum mancarea sau apa.
Cat despre casatorie cred ca nici nu ar trebui discutat acest aspect: casatoria inseamna unirea in fata lui Dumnezeu, intre un barbat si o femeie! Nu poate fi altfel! Contractul acela care se face la starea civila da, poate sa-l faca oricine, oricum nu are nici o valoare, e un contract si atat. Ca sa-si poate imparti eventual averile atunci cand se despart. Deci repet, nu cred ca se poate discuta despre casatoria intre homosexuali. Asa ceva nu poate exista. N-o spun eu, o spune Dumnezeu!
Doamne ajuta tuturor!

[heaven]

În prealabil postat de Iliana

Ca sa dam un sfat cuiva, sa-l ajutam cu ceva, cred ca mai intai trebuie ca acea persoana sa ceara acel sfat, cred ca trebuie sa asteptam sa fim intrebati. Cand un om nu vrea sa recunoasca ca face ceva gresit, ca este in eroare, cand nu vrea sa-si recunoasca boala, anormalitatea, nu cred ca putem face ceva pentru el. Sa-l toleram: da, sa-l iubim: da, dar sa-i spunem ca e in regula, ca e normal: nu! Dar, repet, doar atunci cand vrea sa stie acest lucru, cand cere o parere.
Cand esti bolnav, trebuie sa-ti recunosti boala si sa incerci sa o vindeci, nu sa incerci sa contaminezi si pe altii (mai ales prin adoptarea unui copil). Ce vina are acel copil ca sa fie condamnat la o astfel de viata? Dupa ce ca e oropsit deja (orfan sau abandonat de parinti) are cineva dreptul sa-l pedepseasca in asa hal incat sa-l dea spre adoptie unor oameni care nu vor sa traiasca conform Legii lui Dumnezeu?
Nu am absolut nimic cu homosexualii/lesbienele, dar consider ca sunt bolnavi si trebuie sa incerce sa se vindece. Daca nu reusesc sa-si schimbe orientarea sexuala, sa devina oameni normali, atunci exista o solutie: abstinenta! Nimeni nu moare daca nu face sex, sexul e lasat de Dumnezeu pentru procreere, in cadrul casatoriei nu strict pentru placere.Si nu este vital pentru om precum mancarea sau apa.
Cat despre casatorie cred ca nici nu ar trebui discutat acest aspect: casatoria inseamna unirea in fata lui Dumnezeu, intre un barbat si o femeie! Nu poate fi altfel! Contractul acela care se face la starea civila da, poate sa-l faca oricine, oricum nu are nici o valoare, e un contract si atat. Ca sa-si poate imparti eventual averile atunci cand se despart. Deci repet, nu cred ca se poate discuta despre casatoria intre homosexuali. Asa ceva nu poate exista. N-o spun eu, o spune Dumnezeu!
Doamne ajuta tuturor!

Tocmai am mentionat ca nici eu nu inclin spre casatoria intre homosexuali sau adoptia de copii,deci discutia pe aceasta tema nu isi are sensul.
In ceea ce priveste abstinenta...e usor de dat sfaturi.Practic,daca privim in jur vedem ca sunt extrem de putine persoanele care pot adopta un astfel de stil de viata.In plus,nu stiu prea multi oameni care sa se impace cu ideea ca nu au voie sa iubeasca in aceasta viata.Homosexualii si lesbienele pot iubi la fel ca si noi,sunt la fel de oameni ca fiecare dintre noi.Este nevoie sa fim umani atunci cand cantarim o astfel de situatie...

[catalin2]

În prealabil postat de heaven

A deveni un homosexual sau lesbiana nu este o alegere,sunt alti factori care inca nu sunt cunoscuti in totalitate ce genereaza astfel de orientari.Majoritatea dintre ei traiesc adevarate drame,criza de identitate sex-rol fiind adesea asociata cu depresia si abuzul de substante.
Eu nu am auzit pana acum ca cineva sa fi putut schimba orientarea sexuala a unei persoane,fie el medic,psihoterapeut,preot etc. Insa,in egala masura,impotriva valorilor fundamentale ale intemeierii si mentinerii unei familii este si adulterul. Insa,pana acum nu mi-a fost dat sa aud ca vreo manifestare sa fi avut loc impotriva acestui act adulterin. Stau cu el de vorba,incerc sa il inteleg,sa ii patrund suferinta si sa ii fiu alaturi?Sunt eu capabil sa ii dau o solutie concreta,aplicabila,functionala care sa ii fie de folos?

De fapt nu e chiar asa, totul e o alegere, daca nu e ceva fizic. Doar in ultimii ani au aparut studii pro homosexualitate, influentate si de propaganda aceasta chiar agresiva in favoarea acceptarii homosexualitatii ca o normalitate. Freud punea accentul pe conditionarile anterioare dar un alt evreu, Viktor Frankl, a afirmat ca orice conditionare nu este de neschimbat, totul depinzand de alegerile noastre, schimband astfel aceasta perceptie. Aceatsa spunea in cartea sa: "Omului îi poate fi luat totul, dar nu și ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi."
Cum spui si tu, daca cineva are o atractie prea mare fata de sexul opus si isi insala partenera tot timpul nu inseamna ca asa e normal, ar trebui si ar putea sa se schimbe. Si homosexualitatea e asemanatoare unui viciu, la fel ca un viciu e greu de scapat de ea. Stim cat de greu e sa scape cineva de dependenta de alcool sau droguri, sau chiar fumat, e greu cu orice dependenta.
Multe cazuri, daca nu majoritatea, sunt datorate unor experiente sau mediului din jur, deci nu e tocmai adevarat ca homosexualii nu influenteaza deloc pe cei din jur. Se mai afirma ca e un numar constant, pentru ca unii se nasc asa, dar hai sa vedem cum era in antichitate, am citit ca majoritatea aveau si inclinatii homosexuale, pentru ca asa era normal atunci. Asadar aproape toata populatia masculina, deci cade povestea cu procentul. La fel si omorul era vazut ca ceva firesc, pana sa apara Legile lui Moise. Propagnda pro homosexualitate probabil chiar pe asta mizeaza, ca sa devina ceva normal si astfel sa se ajunga ca in antichitate. E de fapt o manipulare in care cad cei ce au conceptii laxe despre moralitate. Pana la un anumit punct moralitatea (din punctul de vedere al oamenilor, nu cea crestina, care e fixa) e ceea ce considera majoritatea, daca homosexualitatea ajunge sa fie considerata normala poate fi influentata si majoritatea. Chiar presupunand prin absurd ca ar fi si ceva din nastere, datorita pacatelor parintilor sau stramosilor, asta nu schimba cu nimic posibilitatea alegerii.
Nu numai ca exista cazuri de schimbare si renuntare la viciul homosexualitatii, dar exista chiar si organizatii ale celor ce au renuntat. Avem si un site in romana despre aceste cazuri si care ofera si ajutor celor ce au fost afectati de acest viciu: http://www.homosexualitate.ro/#axzz2PrUhdnDF
E o perceptie gresita, ca daca unii sunt impotriva homosexualitatii atunci ii urasc automat pe homosexuali. E aceeasi perceptie intalnita si atunci cand se scrie ceva critic despre o religie, despre catolicism sau alt cult, e venita odata cu modernismul aparut in ultimii zeci de ani.
Citez de pe site: "Cercetările ştiinţifice arată că homosexualitatea nu este înnăscută, ci este rezultatul unor interacţiuni complexe între diferiţi factori - familiali, sociali şi posibil biologici."