Fertilizarea in vitro, atac împotriva vieţii şi familiei

[dobrin7m]

Consider ca judecata lui Dumnezeu este perfecta si ar trebui cu totii sa facem voia Lui.
Cei care nu au copii nu pot sa faca si isi doresc foarte mult de ce nu adopta copii saraci, flamanzi , singuri si tristi? Daca cu adevarat iubesc copiii? Doar pentru ca nu curge in venele acestora sangele lor? Atunci te mai numesti tu milostiv? sau un egoist fara margini?

Dumnezeu poate voieste sa echilibreze si aceasta balanta , alinand pe copiii fara parinti. Ca omul nu voieste asta, ei bine, mila Domnului cu noi toti.

[sophia]

În prealabil postat de dobrin7m

Consider ca judecata lui Dumnezeu este perfecta si ar trebui cu totii sa facem voia Lui.
Cei care nu au copii nu pot sa faca si isi doresc foarte mult de ce nu adopta copii saraci, flamanzi , singuri si tristi? Daca cu adevarat iubesc copiii? Doar pentru ca nu curge in venele acestora sangele lor? Atunci te mai numesti tu milostiv? sau un egoist fara margini?

Dumnezeu poate voieste sa echilibreze si aceasta balanta , alinand pe copiii fara parinti. Ca omul nu voieste asta, ei bine, mila Domnului cu noi toti.

Tu nu stii cum este procesul de adoptie! Si nu vor sa faca nimic sa-l simplifice.
asta este problema.
Sunt sute si mii de copii care nu sunt dati in adoptie. Si milioane de familii care vor copii si nu pot adopta. Trebuie acte gramada, trebuie bani, se cer conditii.

Se loveste mult in cei necajiti, dar daca nu se vine cu solutii tot degeaba.
Nu stiu daca tu ai copii sau stii ce inseamna sa-ti doresti copii.
Sunt de acord cu tine ca Dumnezeu vrea niste lucruri, dar atata vreme cat nu vor si oamenii si nu vin cu solutii concrete, inseamna ca ii facem praf pe unii si pe altii.
Este foarte usor sa interzici la fiecare pas: asta nu e bine, asta nu este ortodox. Dar adu in loc ceva bun, ceva ortodox. Si atunci toti vor fi multumiti.

Nu ai cu cine sa vorbesti. Sunt manastiri si preoti care se ocupa de copii orfani (preotul Tanase de la Valea Plopului, manastirea aceea din Ucraina). Nu dau o informatie pe internet, o adresa, o cale. Nimic.
Nu vor sa dea copiii aceia. Nu stiu de ce.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Este foarte usor sa interzici la fiecare pas: asta nu e bine, asta nu este ortodox. Dar adu in loc ceva bun, ceva ortodox.

Este ortodox sa deveniti nasa, botezand copii. Cati copii ati botezat ? Daca ati botezat, ii cresteti in Cristos ? Fiindca porunca Domnului nu este numai sa facem copii (prin nastere sau prin a doua nastere, care e Botezul) ci si sa-i crestem cu frica de Dumnezeu.

Este ortodox sa adoptati copii. Nu va da statul Ausweiss de adoptie ? De hartii aveti nevoie, sau de copii ? Sunt multi copii si sunt multe mame cu multi copii, depasite de situatie. Cum le ajutati, ca sa fiti pentru aceia a doua mama ?

Este ortodox sa cercetati planul lui Dumnezeu in ceea ce va priveste. Poate ca planul lui nu este sa aveti copii. De ce, atunci, sa dati cu piciorul in tepuse ? Pentru ce sa deveniti o criminala, apeland la metode criminale precum FIV ? Copiii sunt bogatie si avere. Multi vor bogatii, dar nu toti primesc, ci exista in lume saraci. Marea deosebire dintre un sarac al lumii si un sarac al Imparatiei este ca numai ultimul este fericit. Dumnezeu nu ne promite averi materiale, nici nu ne promite ca nu vom suferi. Dar ne promite ca, de vom fi ai lui, vom fi fericiti. Nu numai in viata de apoi, ci chiar aici, in aceasta viata. Asa e sufletul omului facut de creatorul lui, incat nimeni nu il satura, decat numai Dumnezeu. Facand ceea ce Dumnezeu va indeamna sa faceti, nu puteti fi sigura ca veti avea copii, in schimb puteti fi sigura ca veti fi fericita. Si invers, dezlantuirile pe care le intrevad la dv, si orice tribulatie a sufletului, arata ca nu sunteti fericita. Iar motivul nefericirii este, intotdeauna, unul singur: indepartarea de Dumnezeu. Poate ca Dumnezeu v-a randuit altfel de bogatii decat copiii. Apropiati-va de El, inaintati in cunoasterea Lui, aprofundati ceea ce El a predicat si predica, incercati sa va asemanati cu El care nu a avut copii dupa carne, dar a avut si are mii de copii de suflet, si veti fi fericita in Cer si pe pamant.

Nu ai cu cine sa vorbesti. Sunt manastiri si preoti care se ocupa de copii orfani (preotul Tanase de la Valea Plopului, manastirea aceea din Ucraina). Nu dau o informatie pe internet, o adresa, o cale. Nimic.

Valea Plopului e o localitate. Daca nu o gasiti pe net, cautati pe Harta Rutiera a Romaniei. O veti gasi. Ajunsa acolo, intrebati unde sunt copiii parintelui Tanase. Eu asa am facut, si i-am gasit.

Nu vor sa dea copiii aceia. Nu stiu de ce.

Fiindca nu sunt "ai lor". Sunt copii unii orfani, cei mai multi abandonati, de care, teoretic, se ocupa Autoritatea Tutelara. Preotul Tanase nu are niciun copil adoptat, ca si dv. Dar, spre deosebire de dv, se ocupa de multi copii, ca un adevarat parinte. Nu l-am auzit niciodata promovand contraceptia, avortul, FIV-ul. E un om care munceste mult si nu toate ii merg in plin, o, nici pe departe. Si el are probleme (mari !) cu "organele de stat care apara copiii". Si totusi, parintele Tanase este fericit. Va propun un subiect de meditatie spre folos: "asemanari si deosebiri intre parintele Tanase si mine"; sau "de ce el este fericit si eu nu ?".

[Parascheva16]

Sa ne amintim ce a spus IPS Laurentiu despre vitro. Dansul, ca ierarh, este f.indreptatit in a spune ce e ortodox si ce nu este. Daca nici de dansul nu ascultam, atunci nu stiu unde o sa ajungem.

ÎPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
„Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul”

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

Ne-a învrednicit Preamilostivul Dumnezeu să serbăm astăzi, cu bucurie sfântă, un mare şi binecuvântat Praznic Împărătesc, Buna Vestire a venirii printre oameni a Celui fără de-nceput şi veşnic – Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Modul zămislirii Domnului nostru Iisus Hristos a fost mai presus de fire, nu printr-un părinte omenesc, ci prin lucrarea Sfântului Duh: „Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri!” Luca 1:28.

Astăzi, în preacuratul trup al Preasfintei Fecioare se începe lucrarea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, Cel fără de trup. Astăzi, Domnul îşi începe trecerea prin Uşa cea ferecată, vestită de Proroci. Precum raza soarelui trece printr-un cristal, tot aşa trece Domnul prin Preasfânta Fecioară şi o preface în Maică a Sa, luminând-o şi sfinţind- o cu dumnezeiasca Sa slavă. Astăzi, Fecioara Maria devine Maică adevărată lui Dumnezeu cel adevărat, Născătoare de Dumnezeu desăvârşit, dar şi om desăvârşit; şi rămânând Fecioară, precum mai înainte de naştere, la fel în perioada naşterii şi după naştere.

Cu adevărat, mare este taina Întrupării Domnului şi pentru că ea îngemănează lucrarea mai presus de fire a Duhului Sfânt cu lucrarea firii, căci, smerindu-Se pe Sine şi chip de rob luând, Mântuitorul a petrecut în preasfântul pântece al Maicii Sale cele nouă luni ale naşterii fireşti, asemenea fiecăruia dintre noi, arătândune, astfel, cât de importantă şi binecuvântată este această primă perioadă a vieţii omului.

Într-o zi ca aceasta, când Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, nu putem să nu amintim, cu adâncă durere, cât de mult s-au răspândit în poporul nostru păcatele împotriva naşterii de prunci. Refuzul de a avea copii sau, tot mai frecvent, limitarea la un singur copil – prin tot felul de mijloace şi prin prunc-ucidere – se face deja simţit în declinul numeric al populaţiei şi în îmbătrânirea ei tot mai accentuată.

Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul. Specialiştii consideră că, dacă situaţia actuală se menţine, redresarea demografică nu va mai fi posibilă. Pe de altă parte, în societatea noastră atât de ostilă procreaţiei, există persoane care doresc copii cu orice preţ.
Desigur, infertilitatea este una dintre cele mai mari suferinţe posibile. Cu toate acestea, „Programul naţional de sănătate pentru fertilizare in vitro şi transfer de embrioni” precum şi „Legea privind reproducerea umană asistată medical cu donator terţ”, adoptate recent, nu fac decât să agraveze situaţia familiilor fără copii, ca şi a întregului popor.

Fertilizarea în eprubetă sau in vitro, cum se numeşte, este o tehnologie experimentală periculoasă, cu costuri morale şi materiale mari, şi eficienţă minimă. În primul rând, ea presupune omorârea unui număr mare de „prunci” în stadiul embrionar, altă formă a aceluiaşi păcat al avortului. În al doilea rând, sunt mari riscurile medicale şi asupra femeilor care se supun acestor practici.

Există riscuri de sănătate şi asupra copiilor care se vor naşte, precum boli sau diferite malformaţii. În realitate, această tehnologie este o loterie, căci nimeni nu ştie câte naşteri vor rezulta. Din punct de vedere spiritual, însă, implicaţiile sunt şi mai grave, prin faptul separării procreaţiei de unirea conjugală şi de voia lui Dumnezeu.

Însăşi expresia „reproducere umană” (în loc de „procreaţie”) arată încercarea manipulării venirii pe lume a persoanei umane, refuzul de a o mai recunoaşte ca dar al lui Dumnezeu. Legea despre care vorbim permite utilizarea materiei genetice a altor persoane decât cele care vor „beneficia” de rezultatul fertilizării, ca şi posibilitatea ca sarcina să fie purtată, prin contract, de o terţă mamă.

Într-un asemenea caz, procreaţia în sine devine o formă de „adulter biologic”, iar copilul astfel conceput va avea nu doi, ci trei, patru sau chiar cinci părinţi – doi biologici, unul sau doi legali şi, eventual, încă o mamă, cea „purtătoare”! În plus, donarea materiei genetice fiind anonimă, pot să apară situaţii de fraţi şi surori vitregi, fii ai aceluiaşi părinte biologic, care printr-o eventuală căsătorie se vor afla, fără voia lor, în incest. De asemenea, accesul la procreaţia asistată medical a persoanelor necăsătorite, singure sau cupluri, subminează grav familia creştină şi valorile ei morale.

[Parascheva16]

Aceste exemple de încălcare a normalităţii relaţiilor conjugale şi procreative arată că dorinţa de a avea copii nu poate fi împlinită în orice condiţii. În nici un caz, ea nu trebuie să încalce interesul superior al copilului de a avea părinţi naturali, deopotrivă biologici şi legali. Din experienţa altor ţări, ştim deja că pruncii procreaţi nenatural suferă dacă nu pot să-i cunoască pe părinţii lor biologici.

Iubiţi credincioşi, câteva sute de fertilizări in vitro au fost efectuate deja anul trecut la noi în ţară, finanţate din bani publici, pentru că sunt deosebit de scumpe. În acelaşi timp, tratamentele altor suferinţe la copii, mai puţin costisitoare, mult mai eficiente medical şi fără implicaţii spirituale comparabile, nu au parte de finanţare.

Vă îndemnăm să nu recurgeţi la aceste tehnologii, care nu sunt o soluţie viabilă şi morală la situaţiile de infertilitate, nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere social şi economic. Lipsa involuntară de prunci, ca orice suferinţă majoră, este în primul rând o problemă spirituală.

Prin ea, Dumnezeu are de comunicat ceva soţilor în cauză, şi avem nenumărate exemple de situaţii rezolvate fericit prin întoarcerea către Dumnezeu şi prin mijlocirea Maicii Domnului şi a multor Sfinţi, din trecut sau contemporani. Nu mai puţin, adopţia copiilor orfani sau abandonaţi, sau implicarea soţilor fără copii în programe de asistenţă maternală, pot fi alternative binecuvântate de Dumnezeu.

Cuvintele rugăciunii învăţate de la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care le rostim de atâtea ori pe zi, „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”, să ne fie călăuzitoare şi în viaţa conjugală, primind cu recunoştinţă darul naşterii de prunci sau crucea lipsei lor, ambele fiind căi de cunoaştere şi însuşire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

Vă binecuvântăm pe toţi cu părinteasca noastră dragoste, şi împreună, cu smerenie, să ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să ne dăruiască harul Său cel mântuitor, să ne ajute să petrecem cu pace sufletească calea timpului liturgic al Postului, care ne conduce, prin pocăinţă, spre lumina şi bucuria Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

(Cuvânt Pastoral la Praznicul Bunei Vestiri, 2012)

Fertilizarea in vitro: din 9.102 embrioni, 98,2% au fost distruşi!
Un studiu realizat în 26 de centre de diagnostic de preimplantare din Europa, Australia şi S.U.A., în perioada 1993-2000, la 886 de perechi care au recurs la fertilizarea in vitro, a oferit următorul rezultat:
- au fost folosite în medie 47 de ovule fecundate pentru fiecare naştere, deci pentru cele 162 de sarcini s-au fertilizat artificial 9.102 de embrioni;
- s-au făcut 132 de implantări. Dintre acestea, în 7 cazuri au fost făcute avorturi „terapeutice”, 9 copii au fost „reduşi” pe motivul riscurilor de sarcină multiplă („reducerea” înseamnă injectare în inima embrionului a unei soluţii de clorură de calciu care îi este fatală şi apoi extirparea lui din uter), iar alţi 2 au murit în timpul sarcinii;
- în final, s-au născut 162 de copii din123 de sarcini (multe fiind gemelare);
- deci, în total, s-au creat pe cale artificială 9.102 embrioni, dintre care s-au născut doar 162 de copii, un procent de 1,8%. Restul de 8.940 (98,2%) au fost distruşi înainte de implantare, o mică parte dintre ei fiind distruşi după implantare.

Dr. Claudia Kaminski (medic ginecolog din Germania, preşedintele mişcării „Dreptul la viaţă”

Infertilitatea feminină şi masculină
nu are în cele mai multe cazuri motive genetice, ci dobândite. În prezent, ea este în creştere datorită avorturilor, creşterii cazurilor de boli cu transmitere sexuală, a folosirii pastilelor şi dispozitivelor contraceptive, a amânării vârstei de concepţie, a vieţii dezordonate şi plină de abuzuri. Fertilizarea in vitro nu rezolvă aceste cauze, ci întreţine iluzia că orice greşeli ar face omul cu trupul său, atunci când va vrea să aibă copii, aceştia îi vor fi oferiţi prin tehnică.

complet aici:http://www.familiaortodoxa.ro/2013/0...de-a-dumnezeu/

[Parascheva16]

Legat de Parintele Tanase. Dansul nu doreste sa dea copii spre adoptie, din mai multe motive. In primul rand, multi copii nu sunt declarati abandonati, adica mamele lor inca au drepturi si nu poti da un copil care are rude in viata. Unii din acei copii nu stau definitiv acolo, mamele revin si ii iau. In al doilea rand, adoptiile internationale sunt cam periculoase, s-au intamplat o gramada de nenorociri. Apoi, parintele doreste sa ii creasca in ortodoxie, iar dandu-i spre adoptie unui cuplu baptist din SUA nu o sa asigura cresterea spirituala a copilului. Unii din copii mai au si frati si nu e bine sa fie separati. Sunt ingrijiti f.bine de Parinte, face ceea ce noi toti ar fi trebuit sa facem, ar trebui sa ii pupam picioarele si sa il sustinem nu sa il criticam. Sunt o gramada de copii prin orfelinate, de ce nu se adopta aceia care au mai mare nevoie de cineva decat copii de la Valea Plopului? De ce sa atacam parintii si monahii care se ocupa de copii? Nu mai bine cercetam orfelinatele?

Copii nu sunt totul pe lumea asta. Sunt un dar divin, e adevarat, insa mantuirea nu consta numai in cati copii de sange avem. Sunt atatia copilasi care au nevoie de mangaiere si nu ii cerceteaza nimeni.

Una este sa iti doresti copii ptr. ca vrei sa inmultesti dragostea si alta e sa vrei copil ptr. a te simti tu bine, din egoism. Copii nu sunt obiecte sau bibelouri. Copii nu trebuie sa fie doriti, ci primiti.

[sophia]

Mai intai am sa raspund lui Mihnea la ceea ce m-a intrebat:

1. am botezat copil si ma ocup de el cat pot de mult.
2. ma ocup si de alti copii din jur, atat cat imi este permis si cat pot
3. ca sa pot obtine copii, imi trebuie hartii multe (exista site-uri unde poti citi cate trebuie pentru adoptie si ce conditii trebuie indeplinite)

Raspunsuri comune (si pentru Paraschiva):

1. Aici este vorba de toti cei care nu pot avea copii, nu numai de persoana mea.
La mine s-a inchis usa, din cauza varstei.
Eu militez insa pentru toate milioanele care sufera ca mine si inca ar mai avea sanse sa obtina un copil.

2. In oala aia cu cei care sunt refuzati la adoptie pentru ca n-ar educa ortodox copiii sunt aruncati si romanii ortodocsi din diaspora. Ei nu au voie sa adopte copii din tara. Punct. Asa spune legea.
Pe urma copiii din orfelinate nu sunt dati toti spre adoptie, decat tarziu si greu, pentru ca prin lege trebuie obtinut acordul parintilor nmaturali. Si stau si cauta si se lupta cu ei. Si trece timpul si oamenii care vor sa adopte stau cu frica in san.
Parintele Tanase mi-a scris personal (am trimes ajutor acolo dupa incediu), ca nu da copii in adoptie. Stiu ca trebuie Autoritatea tutelara sa se ocupe de adoptie, dar copii nu sunt anuntati acolo, pentru ca soarta lor nu este clara.
Si sunt sute de copii. Eu nu cred ca nu sunt si adoptabili printre ei. Si sunt crescuti acolo in conditii mai grele decat li s-ar putea oferi prin adoptie. Nu stiu nici parintii lor naturali daca si cum ii vor mai lua in crestere vreodata.

Ideea mea este ca daca se scriu asa articole incediare si se lupta si preotii si episcopii atata impotriva avortului si a IVF, atunci sa se implice mai mult si sa ajute familiile care isi doresc copii si pe orfani.
Sa lupte sa se dea copii in adoptie, in conditii mai usoare. Macar la romani.
Sa vina cu solutii in loc pentru cei care vor sa avorteze, pentru cei care dimpotriva isi doresc copii.

Ma deranjeaza pur simplu aceste denigrari, dar fara solutii concrete, fara ajutor.
Daca s-ar implica toti acesti oameni, ar fi orfelinatele goale si toti copiii orfani sau necajiti si-ar gasi familie buna.

Sa mearga cu totii si ProVita si parintele Tanase si episcopul nu stiu care si voi si altii si sa ceara schimbarea legii adoptiei, sa dea copiii in adoptie.

Citesc tot timpul pe net cati copii sunt abandonati in spitale (incepand cu bebelusi si nou nascuti). Si vor oamenii sa-i ajute, sau sa-i adopte.
Nu se da voie. Mesaje peste tot ca oamenii nu sunt lasati sa ajute acesti copii. Dar li se plinge in presa de mila copiilor. Pai nu este o tampenie?

Si referitor la datele statistice puse aici, sunt greseli.

Nu stiu cum este in tara, dar 47 ovule fecundate la fiecare nastere, nu cred. Pe familie, sau cum?
La o stimulare se obtin maximum mai multe ovule (maximum 10 sa zic) din care se pun 2-3 inapoi. Si din astea daca se prinde o sarcina.
Restul se ingheata si se folosesc la alte sarcini. In unele tari se dau si embrioni dintre acestia in adoptie la alte cupluri care nu pot produce embrioni.

Si nici cauzele infertilitatii puse in citat nu sunt corecte.
Majoritatea sunt genetice, sau organice. In rest, poate or fi si dobandite sau de la viata dezordonata, etc. Dar din astea dobandite se mai pot rezolva cu un tratament hormonal macar. Alea genetice si congenitale nu se pot rezolva cu nimic de obicei.

Nu stiu, eu ma bazez pe informatiile de aici. In tara ei spun altfel. Si nu stiu ce surse au.

Revin la rugamintea de a se sterge acest fir. O fi decizia lui Dumnezeu, om fi noi pacatosi, dar nu ne mai scobiti in rani mereu. Lasati-ne in pace, in durerea noastra.

Macar sa se roage pentru noi, acei preoti si episcopi. Sa faca ceva concret pentru noi, milioanele fara copii. Nu toti suntem asa mizerabili cum se descrie in articole.

[sophia]

@Yasmine - multumesc pentru vorbele bune.

Ceea ce a postat Cristi nu este pozitia BOR, ci a unor organizatii /de ex. ProVita.
E drept ca este citat pe undeva un episcop ortodox.

@Mihnea - exista o problema: banii. Cine are bani poate sa faca orice, inclusiv copii (vezi VIP-uri). Nu stiu in ce tari este admisa adoptia de embrioni. Aici este totul foarte strict, nu prea e admis nimic daca nu e cu celulele cuplului si nici in Romania nu am auzit sa se faca. Si adoptia de copii costa bani. Totul se plateste.

In rest cred ca cel mai bine ar fi sa mearga lumea sa se informeze direct la medici si cabinete de IVF. Nu statistici, nu presupuneri si ce mai pricepe unul si altul. Si pe urma stie impotriva a ce sau pentru ce militeaza.
Acolo li se poate explica totul si cati embrioni se obtin si cum se folosesc si etc.


Eu nu stiu daca exista o pozitie oficiala, printr-un document scris, a B.O. sau a B.C. caare sa interzica aceste tratamente. Ceea ce stiu este ca exista reprezentanti ai celor doua biserici cu pozitiile lor. Unii sunt pro, alti impotriva acestor tratamente.

Si am mai spus: nu e vorba sa tinem cu dintii de acest tratament pentru care stim problemele si dezavantajele ci ca nu exista solutii alternative pentru cuplurile cu probleme de infertilitate, de a avea copii.

Am gasit ceva informatii aici:

http://www.embryoadoption.org/

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Tu nu stii cum este procesul de adoptie! Si nu vor sa faca nimic sa-l simplifice.
asta este problema.
Sunt sute si mii de copii care nu sunt dati in adoptie. Si milioane de familii care vor copii si nu pot adopta. Trebuie acte gramada, trebuie bani, se cer conditii.

Se loveste mult in cei necajiti, dar daca nu se vine cu solutii tot degeaba.
Nu stiu daca tu ai copii sau stii ce inseamna sa-ti doresti copii.
Sunt de acord cu tine ca Dumnezeu vrea niste lucruri, dar atata vreme cat nu vor si oamenii si nu vin cu solutii concrete, inseamna ca ii facem praf pe unii si pe altii.
Este foarte usor sa interzici la fiecare pas: asta nu e bine, asta nu este ortodox. Dar adu in loc ceva bun, ceva ortodox. Si atunci toti vor fi multumiti.

Nu ai cu cine sa vorbesti. Sunt manastiri si preoti care se ocupa de copii orfani (preotul Tanase de la Valea Plopului, manastirea aceea din Ucraina). Nu dau o informatie pe internet, o adresa, o cale. Nimic.
Nu vor sa dea copiii aceia. Nu stiu de ce.

Sofia, as dori doar sa iti spun ca cine doreste cu adevarat reuseste cu ajutorul lui Dumnezeu. iti voi da un exemplu: o prietena credincioasa de a mea ce nu locuieste in tara, a pierdut in tinerete o sarcina si pentru ca a suferit foarte mult a adoptat o fetita. Apoi a nascut alte doua fetite si astazi este mamica fericita a trei fete. Deci s-a putut si se poate indiferent de cate hartii si conditii s-au impus. Chiar a facut si anumite eforturi ca sa indeplineasca conditiile cerute de spatiu locativ etc.

Ideea ca sunt necesare hartii si indepliniri de conditii nu mi se pare un motiv ca sa nu incerci o adoptie. Eu am invatat un lucru din experientele mele: atunci cand incep sa fac ceva si intampin multe greutati, nu renunt ci cu nadejde in ajutorul lui Dumnezeu si rabdare merg mai departe oricat de greu ar fi. Orice lucru bun ce se infaptuieste, intotdeauna are in cale si greutati peste care trebuie trecut. Sunt oameni care renunta usor la prima piedica intampinata.
Parerea mea este ca daca tu nu poti face copii, lasa mijloacele neortodoxe si inarmeaza-te cu rabdare si rugaciune si incearca sa adopti un copilas. Am vazut multe familii care nu au putut face copii si dupa ce au adoptat un copil , Dumnezeu le-a daruit si propriul lor copilas. Deci iata ca dupa adoptie , Dumnezeu i-a binecuvantat si cu copilasul lor.