Postul negru

[vsovivivi]

Pe scurt e vorba de 96 de feluri de aprindere şi stârnire a reului mare în om ca să accepte frica laşe sau curajul siguranţei minciunii ipocrite... căci de atunci albului îi spune negru, dulcelui amar şi păcatului, mândriei şi făţărniciei răutăţii îi spune sfinţenie, fiindcă aşa crede el că i se potriveşte şi aşa îi place lui şi aşa vrea să creadă şi aşa ştie el să afle şi să bănuie ca să ştie deci e vorba de sminteală, învârtoşare, şi război mare pentru răutate... ca să acopere aşa ca mâţa cu nisip... păcatul pe care l-a făcut el însuşi.

Cine-şi constuieşte casa sfinţeniei pe un aşa nisip va avea parte de o dărâmătură pe măsură, la momentul când nici nu se aşteaptă.

Aşa se va aprinde şi aşa va izbucni dezastrul casei de pe 'stânca' aia de nisip exact la fel cum s-a aprins şi a izbucnit el de fiecare dată împotriva celor mici şi nevinovaţi care n-au învăţat ce le-a cerut el. Aşa se potriveşte dezastrul ce vine tot aşa precum s-a potrivit şi el cu păcatul.

'...mic se va chema în Împărăţia Cerurilor...'

Dacă nu vreţi să credeţi cu duhul blândeţii atunci soluţia pentru a scăpa din sminteală e simplă, când vă vine aprinderea şi ambiţia încăpăţânată şi nu puteţi să nu vă răzbunaţi, daţi cu pietre direct în sus, aruncaţi cu pietre în sus, spre înălţimi deasupra voastră... şi nu fugiţi când ele se întorc. Daţi cu cât mai multe şi staţi cât mai mult timp şi încet încet sminteala vi se va stinge şi veţi învăţa să vă rugaţi şi să vă închinaţi cuvios... asta doar dacă nu puteţi crede decât atunci când vedeţi sau simţiţi lovitura şi nu puteţi urma sfânta Învăţătură ieşită din gura lui Dumnezeu.