Este crestineste sa iei chirie?

[Zeytin]

Sa inteleg ca la manastiri nu se ia taxa de cazare? Ca doar ei sunt mai crestini decat noi toti la un loc.

Pentru cei care traiesc conform celor scrise in I Ioan 2:6 nu este crestineste. Dar doar pentru ei si doar in limitele stricte ale indeplinirii acelui deziderat,radical in esenta lui,dar transformator ca rod al nasterii din nou,candva valabil la nivel individual,a se vedea in acest sens versetul 32 din Faptele Apostolilor,capitolul 4.Intre timp,de-a lungul vremurilor,incet dar sigur,crestinismul a pactizat putin cate putin si cu puterea lumeasca si cu spiritul lumesc,nu este cazul sa ascundem schelete in dulap.Prin urmare a devenit foarte ,,crestin"sa scoti profit,ca doar suntem si noi niste bieti caldicei,sau macar sa-ti intretii in bune conditii comorile de pe acest pamant,de care ti-ai legat si inima si sperantele de prosperitate,atat pentru tine cat si pentru urmasii tai.Faza cu sa cauti intai Imparatia si sa nu te ingrijorezi de ziua de maine a ramas cumva,in cele mai multe cazuri, un prilej de sfioasa amintire dar niciodata neputand rivaliza cu atractivele perspective financiare.Lumea este realista,noi am devenit realisti ca doar vor tine o eternitate maretele noastre impliniri.Daca cumva printre ,,crestinii" care populam vremelnic lumea se mai gaseste vreunul care,netrezit la realitate,sa tina cont si de posibilitatile unui alt frate ,,crestin" si sa mearga chiar in paguba ,stiind ca Domnul va avea grija de tot,atunci sa ziceti ,,Doamne ajuta!" si sa ridicati o privire plina de recunostiinta spre cer pentru ca inseamna ca Tatal nostru n-a obosit(inca)si nu s-a saturat(inca)de neascultarea noastra,de persistenta noastra de e cere o vremelnica vindecare de necaz si griji acolo unde Dumnezeu ne vrea morti...fata de noi insine.Continui sa ma intreb cum putem spera sa implinim cele spuse de Mantuitor in predica de pe Munte (Matei 5:13-16) cand noi..am devenit lumea,noi suntem lumea.A nu se intelege ca eu as face exceptie,in comparatie cu gandurile dvs sunt la fel de rapace precum ar fi fost JP Morgan in comparatie cu Maica Tereza.Pana la urma,comparativ cu ce spunea Mantuitorul si ce facem noi,vorba lui Nichita Stanescu ,,Absurdul este o forma a ratarii sublimului".

[Mihailc]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Pentru cei care traiesc conform celor scrise in I Ioan 2:6 nu este crestineste. Dar doar pentru ei si doar in limitele stricte ale indeplinirii acelui deziderat,radical in esenta lui,dar transformator ca rod al nasterii din nou,candva valabil la nivel individual,a se vedea in acest sens versetul 32 din Faptele Apostolilor,capitolul 4.Intre timp,de-a lungul vremurilor,incet dar sigur,crestinismul a pactizat putin cate putin si cu puterea lumeasca si cu spiritul lumesc,nu este cazul sa ascundem schelete in dulap.Prin urmare a devenit foarte ,,crestin"sa scoti profit,ca doar suntem si noi niste bieti caldicei,sau macar sa-ti intretii in bune conditii comorile de pe acest pamant,de care ti-ai legat si inima si sperantele de prosperitate,atat pentru tine cat si pentru urmasii tai.Faza cu sa cauti intai Imparatia si sa nu te ingrijorezi de ziua de maine a ramas cumva,in cele mai multe cazuri, un prilej de sfioasa amintire dar niciodata neputand rivaliza cu atractivele perspective financiare.Lumea este realista,noi am devenit realisti ca doar vor tine o eternitate maretele noastre impliniri.Daca cumva printre ,,crestinii" care populam vremelnic lumea se mai gaseste vreunul care,netrezit la realitate,sa tina cont si de posibilitatile unui alt frate ,,crestin" si sa mearga chiar in paguba ,stiind ca Domnul va avea grija de tot,atunci sa ziceti ,,Doamne ajuta!" si sa ridicati o privire plina de recunostiinta spre cer pentru ca inseamna ca Tatal nostru n-a obosit(inca)si nu s-a saturat(inca)de neascultarea noastra,de persistenta noastra de e cere o vremelnica vindecare de necaz si griji acolo unde Dumnezeu ne vrea morti...fata de noi insine.Continui sa ma intreb cum putem spera sa implinim cele spuse de Mantuitor in predica de pe Munte (Matei 5:13-16) cand noi..am devenit lumea,noi suntem lumea.A nu se intelege ca eu as face exceptie,in comparatie cu gandurile dvs sunt la fel de rapace precum ar fi fost JP Morgan in comparatie cu Maica Tereza.Pana la urma,comparativ cu ce spunea Mantuitorul si ce facem noi,vorba lui Nichita Stanescu ,,Absurdul este o forma a ratarii sublimului".

Stimate prieten Pelerin, citindu-ţi textul de mai sus mă gândeam că lucrarea lui Max Weber - Etica protestantă şi spiritul capitalismului - poate fi percepută, în mod ironic, ca o carte de teologie apofatică.....

În prealabil postat de Mihailc

Stimate prieten Pelerin, citindu-ţi textul de mai sus mă gândeam că lucrarea lui Max Weber - Etica protestantă şi spiritul capitalismului - poate fi percepută, în mod ironic, ca o carte de teologie apofatică.....

Drag si bun prieten,din ale carui postari despre icoane (si nu numai) am invatat mai mult decat mi-am imaginat,daca nu as fi un produs perfect al sistemului descris de Weber mai ca as fi aplaudat teoria marginalului care intra in competitie si care se sfarseste cu baieti de tipul ,,robber barons" :) Singura mea parte apofatica,aruncand in mod bezmetic,specific mie, notiunea in extrema negativa,este modul jegos in care,zilnic,incerc sa cobor spusele si exemplul Lui la incapacitatea mea de implinire, la fel de jegoasa ca si procedura de atenuare a sublimului in mediocrul etern, dar foarte perfida.Cat timp constiinta,ucisa demult,doarme linistita,ce mai conteaza un pumn de arginti in plus ? :)

[Mihailc]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

.Cat timp constiinta,ucisa demult,doarme linistita,ce mai conteaza un pumn de arginti in plus ? :)

Nu prea doarme pe moale conştiinţa ta, e clar că are un somn agitat.....

În prealabil postat de Mihailc

Nu prea doarme pe moale conştiinţa ta, e clar că are un somn agitat.....

Sunt un framantat de felul meu :) dar,raportat la situatia data,gasesc extrem de dificil sa tratez cu rabdare aceasta situatie din prezent,intrucat este de neinteles(oare?)cum am ajuns de la invatatura Noului Testament la asa ceva dar cumva la asta s-a ajuns,la aceasta stare de fapt.Chiar citeam azi analize puritane pe aceaste teme,munca,banii si rolul lor in comunitate si ajutorarea altora si am ramas surprins de cat de bine au anticipat erorile sistemului analizat de Weber.Insa din motive interesante,neasteptate dar prea lungi pt a le analiza acum sfaturile lor au fost ignorate.Incerc sa nu privesc in urma cu manie :)

PS: in Tara Sfanta,cand am ajuns la dudul lui Zaheu,simtindu-ma un urmas al lui pe anumite aspecte,m-as fi suit si eu in el dar,spre diferenta de situatia de pe vremea Mantuitorului,era protejat de un geam.Probabil ca multi prea multi ca mine au avut acelasi sentiment,de-a lungul timpului, de a simti brusc nevoia de a se sui in el si a privi in zare.Asa de multi incat cadea saracul copac cu noi si trebuia protejat :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Incerc sa nu privesc in urma cu manie :)

De ce nu? Jimmy e încă pe scenele lumii!... Revigorează, reîmprospătează. Mereu e nevoie de un strop protestatar, spre reînnoire ori poate spre zgâlţâirea somnolenţei certitudinii plate. De-un "tânăr furios"...
Îl găsim mereu în bibliografia pentru Admiterea la Teatru, privind înapoi.
Pare o condiţie obligatorie pentru un bun regizor, implicit pentru o mulţime de gură-cască impresionabili şi "culţi"...:)

[Ekaterina]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Pentru cei care traiesc conform celor scrise in I Ioan 2:6 nu este crestineste. Dar doar pentru ei si doar in limitele stricte ale indeplinirii acelui deziderat,radical in esenta lui,dar transformator ca rod al nasterii din nou,candva valabil la nivel individual,a se vedea in acest sens versetul 32 din Faptele Apostolilor,capitolul 4.Intre timp,de-a lungul vremurilor,incet dar sigur,crestinismul a pactizat putin cate putin si cu puterea lumeasca si cu spiritul lumesc,nu este cazul sa ascundem schelete in dulap.Prin urmare a devenit foarte ,,crestin"sa scoti profit,ca doar suntem si noi niste bieti caldicei,sau macar sa-ti intretii in bune conditii comorile de pe acest pamant,de care ti-ai legat si inima si sperantele de prosperitate,atat pentru tine cat si pentru urmasii tai.Faza cu sa cauti intai Imparatia si sa nu te ingrijorezi de ziua de maine a ramas cumva,in cele mai multe cazuri, un prilej de sfioasa amintire dar niciodata neputand rivaliza cu atractivele perspective financiare.Lumea este realista,noi am devenit realisti ca doar vor tine o eternitate maretele noastre impliniri.Daca cumva printre ,,crestinii" care populam vremelnic lumea se mai gaseste vreunul care,netrezit la realitate,sa tina cont si de posibilitatile unui alt frate ,,crestin" si sa mearga chiar in paguba ,stiind ca Domnul va avea grija de tot,atunci sa ziceti ,,Doamne ajuta!" si sa ridicati o privire plina de recunostiinta spre cer pentru ca inseamna ca Tatal nostru n-a obosit(inca)si nu s-a saturat(inca)de neascultarea noastra,de persistenta noastra de e cere o vremelnica vindecare de necaz si griji acolo unde Dumnezeu ne vrea morti...fata de noi insine.Continui sa ma intreb cum putem spera sa implinim cele spuse de Mantuitor in predica de pe Munte (Matei 5:13-16) cand noi..am devenit lumea,noi suntem lumea.A nu se intelege ca eu as face exceptie,in comparatie cu gandurile dvs sunt la fel de rapace precum ar fi fost JP Morgan in comparatie cu Maica Tereza.Pana la urma,comparativ cu ce spunea Mantuitorul si ce facem noi,vorba lui Nichita Stanescu ,,Absurdul este o forma a ratarii sublimului".

Exista un topic numit Cea mai buna postare. Eu numesc postarea de mai sus, cea mai buna postare a acestui topic, ai spus atat de concis si in cuvinte atat de potrivite multe adevaruri. Subscriu acestor ganduri, cu tristete ca ne-am indepartat atat de mult de aceasta intelegere a lucrurilor.

Un Sfant tare drag mie, Parintele Paisie Aghioritul pune accent in scrierile sale pe nobletea si sensibilitatea omului, pe starea lui de prezenta si jertfa fata de celalalt (numit nu intamplator aproapele nostru). Dar pentru ca acestea atrag Harul lui Dumnezeu, omul este educat sa nu lase nimic de la el, sa nu-l intereseze de cel de langa, iar apoi ne mira starea de impietrire ce se instaleaza in inima noastra.

În prealabil postat de Ekaterina

Exista un topic numit Cea mai buna postare. Eu numesc postarea de mai sus, cea mai buna postare a acestui topic, ai spus atat de concis si in cuvinte atat de potrivite multe adevaruri. Subscriu acestor ganduri, cu tristete ca ne-am indepartat atat de mult de aceasta intelegere a lucrurilor.

Un Sfant tare drag mie, Parintele Paisie Aghioritul pune accent in scrierile sale pe nobletea si sensibilitatea omului, pe starea lui de prezenta si jertfa fata de celalalt (numit nu intamplator aproapele nostru). Dar pentru ca acestea atrag Harul lui Dumnezeu, omul este educat sa nu lase nimic de la el, sa nu-l intereseze de cel de langa, iar apoi ne mira starea de impietrire ce se instaleaza in inima noastra.

Va multumesc pentru generozitatea dvs dar am sentimentul clar,in raport de postarile mele,ca daca voi continua sa fiu,pentru cei pe care i-as putea ajuta,precum apa desenata pe un perete pt un insetat,singurul lucru plin de adevar pe care il voi auzi cand ma voi infatisa in fata Lui va fi cel enuntat in Luca 6:46.Pana la urma fiecare este rob al pacatului in care traieste iar la lumina,dupa cum arata apostolul Ioan,nu poti sa vii daca iubesti mai mult intunericul,pentru ca lumina arata fapta din spatele cuvintelor.Ca sa inchei totusi cu speranta:cand Tatal da darul nasterii din nou atunci ochii orbi se deschid, robia ia sfarsit,lanturile pacatului cad si ne intoarcem acasa.Fie ca bunatatea si blandetea dvs,daruite prin voia Lui,sa va calauzeasca mereu.

[Mihailc]

Dar o fi creştineşte să nu plăteşti chirie şi să profiţi, pe termen lung, de bunăvoinţa cuiva ?

O posibilă soluţie ne sugerează stilul aparte de filoxenie monahală, aşa cum se practica ea înainte de agiornarea mănăstirilor la marketing-ul capitalist.

Încă de la întemeierea şi instituţionalizarea monahismului, regula ospitalităţii a fost inclusă printre principiile de bază a funcţionării unei mănăstiri. În primele cinci zile, străinul era tratat ca un oaspete: i se oferea un loc unde să se odihnească, după posibilităţi şi primea hrană de la trapeză, în rând cu vieţuitorii aşezământului. În rest, oaspetele făcea ce dorea, desigur în limitele bunei cuviinţe . În zorii celei de-a şasea zi, străinul era deja inclus în obşte în calitate de rezident temporar şi primea ascultare. Prin urmare, filoxenia nu încuraja parazitismul şi trândăvia, cu atât mai puţin dădea apă la moară profitorilor de ocazie .

Dacă ai un spaţiu de locuit liber şi nu depinzi neapărat de venitul obţinut prin închirierea lui, poţi să-l oferi ca adăpost temporar persoanelor aflate în dificultate. Dacă nu poţi să procedezi aşa, încearcă să stabileşti o chirie rezonabilă şi să te mulţumeşti cu mai puţin.