Sfintenia cununiei religioase

[Kanedel]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cine a spus că viaţa trebuie trăită în doi?.... Unii o trăiesc în mai mulţi, de pildă în familie numeroasă ori în obşte monahală. Iar alţii o trăiesc singuri, în zăvorâre. (Deşi nu sunt singuri...)

Şi cum ai ajuns să constaţi că te simţi împlinit alături de altă persoană? Cum ai ajuns acolo, "alături"? Şi cum se numeşte asta???....

Hîm... Îmi pare că ştim să ne justificăm foarte frumos păcălelile, înşelîndu-ne cu nonşalanţă conştiinţa... Cred că nu legea duhului conduce astfel de socoteli, ci legea trupului.

Pe Cine ne imaginăm, oare, că păcălim de fapt?...

Multumesc mult pentru raspuns!
Am spus ca viata trebuia traita in doi, in contextul dat de mine,poate ca m-am exprimat gresit cu acest "trebuie",ar fi trebuit sa scriu :"daca ar fi sa alegi sa traiesti in doi",fara "trebuie"ai dreptate, viata poate fi traita si cum ai explicat tu.Corect.
Acelasi lucru si cu acest cuvant"implinit",este poate prea mult spus "implinit"...cum a spus N.Priceputu,implinit poti fi numai in Dumnezeu."Cum ai ajuns acolo,alaturi?"-datorita calitatilor pe care le apreciezi cel mai mult la un om si care crezi tu ca se regasesc in omul de alaturi,insa iti dai seama pe parcurs ca defectele acestui om "umbresc" aceste calitati.
"Si cum se numeste asta??"-tocmai asta este,ca nu sti exact ce este,daca ai facut alegerea corecta.
Nu inteleg cu "justificarea pacalelior",ce inseamna "pacaleli",...acceptarea indoielilor si a nehotararii cu care ne confruntam? Inseamna asta "inselarea constiintei"?
Cred ca Dumnezeu ii raspunde fiecaruia,daca ne rugam Lui...,eu doar am vrut sa aflu si parerea voastra intr-o astfel de situatie.