Este crestineste sa iei chirie?

[Yasmina]

În prealabil postat de mirela.t

Da, bună observația ta. Și nu e valabilă numai pentru topicul de față, ci și pentru altele. Aviz amatorilor.

Da,Mirela.
Aceasta observatie este general valabila pt mai toate topicele.
Incercam sa dezbatem problema chiriei in mod realist insa apar comentarii care ne indeamna la milostenia saracilor,vaduvelor,orfanilor...

În prealabil postat de Yasmina

Incercam sa dezbatem problema chiriei in mod realist insa apar comentarii care ne indeamna la milostenia saracilor,vaduvelor,orfanilor...

Este cea mai trista fraza realista pe care am citit-o de ceva vreme pe acest forum.

[Yasmina]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Este cea mai trista fraza realista pe care am citit-o de ceva vreme pe acest forum.

Trista??
Discutam cu userul mirela.t cum se deturneaza subiectele de discutii catre extreme.Discutam despre chirie si unii ne sugereaza sa avem milostenie de saraci,vaduve si orfani.Este vreunul din aceste cazuri ale persoanei in cauza,cea cu chiria?Nu cred.Atunci despre ce discutam?

Ce anume este trist aici?Deturnarea discutiei?

[DragosP]

Tristă e replica. Mă gândesc...

În prealabil postat de DragosP

Tristă e replica. Mă gândesc...

Noi am ajuns foarte tristi Dragos,un fel de Anania si Safira moderni si plini de realism,numai ca am schimbat putin metoda,venim nu cu un profit ascuns ci cu unul repartizat si calculat.Vaduva saraca,din spusele Mantuitorului,ramine o amintire,o idealista ce isi arunca ultimii gologani pt un Templu ce urma a fi distrus de romani.Yasmina sa nu iti faci griji,Dumnezeu nu te obliga nici pe tine sa-ti vinzi inelul cu diamant la un pret derizoriu si nici pe mine sa-mi inchiriez proprietatile fara profitul linistii noptilor mele de mort caruia ii merge vorba ca ar fi viu.Stie ca tristetea tanarului bogat este marea noastea iubire.EL doar ia putinul nostru sufletesc,al meu,al tau,al tuturor,si raul din noi,prin cai de EL stiute,precum in povestea lui Iosif,si il transforma in binele pe care l-a randuit EL,si ii multumesc pt asta.Pe unii dintre noi nu ne pedepseste lovindu-ne cu plagile Egiptului,doar ne lasa cum suntem si sincer nu stiu ce este mai rau.Nu te supara,eu am mari dubii ca as fi in toate mintile si prin urmare vorbesc sa ma aflu in treaba,astept si eu,un paralizat al neputintei, tulburarea apei de catre un inger.Sunt locuri libere langa mine cate vreti.

[Yasmina]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Noi am ajuns foarte tristi Dragos,un fel de Anania si Safira moderni si plini de realism,numai ca am schimbat putin metoda,venim nu cu un profit ascuns ci cu unul repartizat si calculat.Vaduva saraca,din spusele Mantuitorului,ramine o amintire,o idealista ce isi arunca ultimii gologani pt un Templu ce urma a fi distrus de romani.Yasmina sa nu iti faci griji,Dumnezeu nu te obliga nici pe tine sa-ti vinzi inelul cu diamant la un pret derizoriu si nici pe mine sa-mi inchiriez proprietatile fara profitul linistii noptilor mele de mort caruia ii merge vorba ca ar fi viu.Stie ca tristetea tanarului bogat este marea noastea iubire.EL doar ia putinul nostru sufletesc,al meu,al tau,al tuturor,si raul din noi,prin cai de EL stiute,precum in povestea lui Iosif,si il transforma in binele pe care l-a randuit EL,si ii multumesc pt asta.Pe unii dintre noi nu ne pedepseste lovindu-ne cu plagile Egiptului,doar ne lasa cum suntem si sincer nu stiu ce este mai rau.Nu te supara,eu am mari dubii ca as fi in toate mintile si prin urmare vorbesc sa ma aflu in treaba,astept si eu,un paralizat al neputintei, tulburarea apei de catre un inger.Sunt locuri libere langa mine cate vreti.

Eu nu-mi fac griji,din partea mea nu fac pomana oamenilor care nu au nevoi stringente.De mofturi nu ma ocup.Sunt altii.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Yasmina

Eu nu-mi fac griji...

Cândva, o tânără frumoasă domnişoară mi-a cerut cheile de la apartamentul ei (închiriat de mine) şi mi-a spus: "de-acum vezi că ai probleme de supravieţuire; asta e!"
M-a pufnit râsul instantaneu: ea îşi închipuia, probabil, că nu are...
De-o vreme însă mă pufneşte plânsul, întrucât ne mai vedem din când în când şi îi cunosc situaţia: bolnavă, singură, stearpă, fără speranţă, fără credinţă...
Sunt sigur că a conştientizat între timp că toţi oamenii au cam aceleaşi probleme şi că adevăratele probleme, le conştientizăm sau nu, sunt cu adevărat de ... supravieţuire. Sau poate chiar de supra-vieţuire.

E momentul să fac o mărturisire dureroasă: dispreţuiesc femeile superficiale, inculte, snoabe, materialiste, cinice. Prostia lor mă înfioară.
Femeia are vocaţia unei iubiri atât de uimitoare încât îi înnobilează întreaga fiinţă atunci când şi-o exercită. Sau i-o înnegreşte fără speranţă, când şi-o pune la conservă pentru cazuri mai serioase, chipurile, nu pentru mizilicuri. Că ştie ea, deşteapta lumii, ce e ăla un caz serios şi care nu este. Deh, te pui cu femeia-dumnezeu?

[AlinB]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Este cea mai trista fraza realista pe care am citit-o de ceva vreme pe acest forum.

Scoasa din context, cred ca da.
Ma astept totusi la ceva mai mult din partea ta, sau poate sunt doar naiv?

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Noi am ajuns foarte tristi Dragos,un fel de Anania si Safira moderni si plini de realism,numai ca am schimbat putin metoda,venim nu cu un profit ascuns ci cu unul repartizat si calculat.Vaduva saraca,din spusele Mantuitorului,ramine o amintire,o idealista ce isi arunca ultimii gologani pt un Templu ce urma a fi distrus de romani.Yasmina sa nu iti faci griji,Dumnezeu nu te obliga nici pe tine sa-ti vinzi inelul cu diamant la un pret derizoriu si nici pe mine sa-mi inchiriez proprietatile fara profitul linistii noptilor mele de mort caruia ii merge vorba ca ar fi viu.Stie ca tristetea tanarului bogat este marea noastea iubire.EL doar ia putinul nostru sufletesc,al meu,al tau,al tuturor,si raul din noi,prin cai de EL stiute,precum in povestea lui Iosif,si il transforma in binele pe care l-a randuit EL,si ii multumesc pt asta.Pe unii dintre noi nu ne pedepseste lovindu-ne cu plagile Egiptului,doar ne lasa cum suntem si sincer nu stiu ce este mai rau.Nu te supara,eu am mari dubii ca as fi in toate mintile si prin urmare vorbesc sa ma aflu in treaba,astept si eu,un paralizat al neputintei, tulburarea apei de catre un inger.Sunt locuri libere langa mine cate vreti.

Intrezaresc oarecum tulburare ta, si inteleg de ce amestecul confuz de valoari, poate si de empatie cu anumite situatii care transpar la o citire atenta, dar - spune-mi naiv daca vrei, insa nu reusesc sa te vad pe matalutza ca pe un olog, nu la partea asta, ci doar ca pe unul iti place sa contempli tulburare apei, asteptand un branci de undeva in mijlocul ei.
Ori, asta poate semana cu pacatul ispitirii lui Dumnezeu, care daca nu ma insel, face parte din pacatele impotriva Duhului Sfant.