Pornind de la articolul domnului Radu Preda "Plagiatul ca pacat"

[Decebal]

În prealabil postat de Nastya

1. De ce nu scrieti corect numele tarii noastre(poate si a dvs.) România si numele poporului nostru (si al dvs.?): român?
Este de neconceput sa scrieti in continuare „Rumânia” si „rumân”. Este o lipsa de respect pentru România si pentru poporul român. Intr-o alta parte a lumii ati fi fost de mult sanctionat pentru un astfel de limbaj si pentru lipsa de respect de care dati dovada.

I. Atitudinea dvs. este jignitoare refuzand sa scrieti corect numele României si numele poporului român, folosind in continuare termenul ”Rumânia” pentru tara si „rumân” pentru popor. Nu este o jignire adusa unei persoane (chiar si o astfel de atitudine este grava) este o jignire adusa si unei tari si unui neam.

Îmi cer iertare dacă o interpretaţi ca pe o jignire la adresa românilor. Ştiţi cum se zice: "unde dai şi unde crapă".

Chiar dacă nu de foarte mult timp românii îşi spun români iar ţării România, acesta nu este un lucru universal valabil în istoria românilor. Pe vremuri, cu câteva secole în urmă, înşişi românii se numeau ei pe ei înşişi cu numele de rumâni; din punct de vedere istoric aceasta este denumirea veche a românilor, chiar dacă ea era asociată în special cu o anumită clasă socială în Ţara Românească.

Schimbarea din rumâni în români a venit mai târziu, ea nu caracterizează modul originar în care înşişi românii se identificau, şi a fost făcută încercând să se sugereze trimiterea la Roma, Imperiul Roman, romanitate, latinitate. Doar că românii deşi sunt într-adevăr strănepoţi şi ai unor romani, nu prea au mare legătură cu Roma; cu Roma, din punct de vedere biologic, mai mare legătură au italienii, nu românii.

Şi ca să procedez şi eu cum faceţi dumneavoastră, o să aduc şi eu citate ca să vedeţi că am dreptate şi că nu doar că nu am avut vreo intenţie jignitoare faţă de neamul şi naţiunea din care fac parte ori faţă de ţara în care trăiesc şi căreia i-am mai şi jurat credinţă şi apărare ca militar, dar nici nu am adus din punct de vedere ştiinţific istoric vreo jignire poporului din care fac parte:

„Așa și neamul acésta, de carele scriem, al țărâlor acestora, numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit [...] tot acest nume au ținut și țin pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu țara sa rumânească, ca și românii cei din Ardeal. [...] Și așa ieste acestor țări și țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești numele cel direptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și acum toți acéia din Țările Ungurești lăcuitori și munténii țara lor și scriu și răspundŭ cu graiul: Țara Românească.” (Miron Costin)

În istorie, până în sec. XIX, Românii au deținut endonimul de rumâni (termen istoric învechit) și exonimul de vlahi, olahi sau valahi (care în limbile popoarelor înconjurătoare însemna români : în Bulgaria, precum și în unele regiuni din Serbia (Timoc), Grecia,[37] Macedonia și Cehia,[38] exonimul acesta este utilizat încă astăzi).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2ni

Rumân era termenul folosit în trecut pentru țăranul neliber din Țara Românească ce avea statutul de șerb, clăcaș, în timp ce în Moldova era folosit cuvântul vecin[1], iar în Transilvania pentru că erau de mai multe categorii li se spunea iobagi și slugi. Aceștia depindeau de un stăpân care putea să fie domnul, un boier sau o mănăstire și locuiau pe moșia stăpânului, formând sate domnești boierești sau mănăstirești[2].
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%...ocial%C4%83%29

Inclusiv în limbile străine veţi întâlni în numele dat poporului nostru folosit u şi nu o: de multe ori veţi vedea în engleză scris şi pronunţat rumanians, iar în franceză roumains şi Roumanie (iar ou se pronunţă u), în germană rumanien.

Cu această ocazie am şi argumentat de ce preferam şi prefer acea terminologie mai veche şi îmi cer încă o dată scuze pentru că nu am avut nici o intenţie de jigni vreun român sau vreo româncă prin folosirea acelui termen vechi.

În prealabil postat de Nastya

3. De ce folositi un ton total lipsit de respect: << "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", „frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea")>>si altele asemenea?

4. Conform Regulamentului Forumului Crestin Ortodox:

- <<Comunitatea CrestinOrtodox.ro nu este un loc pentru insulte si jigniri
Discutiile ce au ca tema barfa, cat si cele menite sa produca scandal, discriminare si afectarea integritatii unei persoane/institutii, sunt interzise.>>(pct.7)

- <<Nu acceptam sa fie denigrata credinta ortodoxa.(pct.12)
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3

Îmi cer iertare din nou, chiar nu aveam în intenţie să denigrez credinţa creştină ortodoxă, dar referitor la bârfe, etc, să îmi fie cu iertare dar când văd câte se întâmplă în jur sub masca şi acoperirea credinţei pe care unii şi-o trâmbiţează ca ortodoxă, mă mai scapă gura, chiar şi în post. Ştiţi, este destul de greu când ai o anumită înţelegere şi o anumită sensibilitate să vezi, să suporţi şi să tolerezi, chiar şi numai la nivel de limbaj, atâta stricăciune câtă are loc sub masca pe care unii şi-o folosesc ca ortodocşi.

Dar nu ştiu dacă dumneavoastră sunteţi cea mai în măsură să îmi faceţi o astfel de critică ziditoare, când îmi aduc aminte cum puneaţi pe spatele ortodocşilor, cred că tot la subiectul Habemus papam, atâta şi atâtea lucruri, avorturi, tot felul de nelegiuiri, etc, vă aduceţi dumneavoastră aminte ca să nu mă apuc eu să vă aduc aminte.

În prealabil postat de Nastya

II. Cinstirea Sfintelor Icoane face parte din in Credinta ortodoxa.

Daca in credinta dvs. nu sunt cinstite Sfintele Icoane corect ar fi sa va abtineti de la comentarii nepotrivite si necivilizate care pot fi considerate ca denigratoare pentru credinta ortodoxa.

Sunt de acord cu dumneavoastră. Nu aveam intenţie de a denigra sau de a induce vreo denigrare cinstirii sfintelor icoane, ci critica mea era îndreptată în cu totul altă direcţie, anume împotriva formalismului religios al acelor făţarnici care de ochii lumii se prefac ca fiind şi creştini şi ortodocşi, dar când vine vorba despre aplicarea concretă a moralei creştine în opţiunile vieţii nu se dau înapoi de la a fura, a plagia, a fura la cântar în feluri şi chipuri, a face corupţie, a ucide, chiar şi numai la nivel sufletesc ori duhovnicesc, etc etc etc. Acum poate înţelegeţi şi cine sunt bisericarii, sau măcar o parte largă dintre ei.