Tie , Doamne ! Un gand, o ruga sau un vers , Bunului nostru prieten - Dumnezeu !

[cristiboss56]

RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA MARŢI

Doamne, Iisuse Hristoase, Cerescule Mire, Cel Ce vei veni în noaptea acestei vieţi strălucind ca un soare, ca să cercetezi faptele noastre cele ascunse şi să muţi pe toţi, după dreptate, întru ziua cea nesfârşită a Luminii sau întru întunericul veşnic, ai milă şi de mine, cel osândit de chiar multele mele păcate. Aprinde-mi Mântuitorule, candela sufletului, mai înainte de a fi găsit în patul lenevirii şi aruncat mai apoi întru adâncurile cele mai de jos. Ca un smochin neroditor mă aflu în fiecare an şi nu găseşti niciodată vreo roadă de pocăinţă întru mine. Ce răspuns voi da la nemitarnică judecata Ta, când m-am îndulcit de darurile Tale, dar căile pocăinţei nu am urmat vreodată ?
Cine mă va apăra pe mine, când va amuţi toată suflarea Sfinţilor, nepricepându-se a aduce cuvânt de îndreptăţire pentru păcatele mele ? Cum voi suferi ruşinea, când voi vedea pe Preacurată Maica Stăpânului privind cu întristare spre mine şi adunarea Sfinţilor suspinând pentru împietrirea inimii mele ? Cum voi putea tăinui că m-am făcut rob vrăjmaşului diavol şi în toată vremea am alergat pe căile răutăţii ? Cum mă voi îndreptăţi pentru faptul că mi-am întunecat sufletul mai rău decât dracii şi în tot păcatul am alunecat ? Cum voi suferi săgeţile mâniei dumnezeieşti, eu cel ce în toată vremea cu mânia cea dobitocească m-am însoţit ? Cu ce măsură voi fi judecat, eu cel ce necontenit am slobozit săgeţile gândurilor de osândire a aproapelui, nevoind a privi spre adâncul păcatelor mele ? Ce loc de întristare voi moşteni, eu, cel ce în toată vremea am mâhnit pe cei zidiţi după chipul lui Dumnezeu şi inimă nemilostivă totdeauna am avut ?
Cu zidurile împietririi mi-am înconjurat cetatea inimii, alungând orice gând de iubire creştinească şi în turnul slavei deşarte singur m-am suit, socotindu-mă vrednic de toate binefacerile Cuvântului. Niciodată nu am voit a mă smeri şi sarcina mulţimii necazurilor nu am putut purta. Încercările trimise spre smerirea sufletului nu le-am suferit şi am judecat pe cei ce m-au nesocotit. La înălţimea niciunei virtuţi nu am ajuns, dar vreau să fiu socotit între cei înţelepţi. Cu obrăznicie mă port şi cu cei mai mari, îndreptăţindu-mă cu păruta evlavie, când aceasta îmi lipseşte cu desăvârşire. Pentru dragostea lui Hristos nu am suferit a pătimi, dar de slava Lui voi a mă împărtăşi. Făţărnicia mi s-a făcut mie haină a sufletului şi cu podoabele gândurilor smerite nicidecum nu am voit a-mi împodobi mintea. A mă ruga în toată vremea mă lenevesc, amânând urmarea oricărui gând de pocăinţă. Tuturor poftelor lumeşti slujesc şi m-am făcut mai rău decât cei mai mari dintre desfrânaţi. Legăturile vorbirii deşarte nicidecum nu voiesc a le lepăda şi, socotindu-mă înţelept, mă mândresc de deşarta cunoaştere din afară a lucururilor, când nici pe aceasta deloc nu o stăpânesc, fiind în toată vremea biruit de nepricepere. Gând de milostivire nu mişcă inima mea spre întrajutorarea săracilor, întrecând pe toţi păgânii cu împietirea şi slujirea poftelor lumeşti. De sabia iubirii de arginţi sunt rănit şi nu vreau să recunosc, pentru sărăcia mea cârtesc şi niciodată nu mulţumesc pentru darurile trimise din purtarea de grijă a Domnului. De cercetarea şi mila Cuvântului nu sunt vrednic, dar spre cele mai înalte pururea poftesc.
Mă lenevesc a tăia spinii gândurilor rele şi în mrejele vrăjmaşului rău m-am încurcat, încât nu-mi este mie cu putinţă a mă slobozi, de nu mă vei izbăvi Tu, Mântuitorule, Cel Ce ai puterea a preface în nimic toate meşteşugirile vrăjmaşilor noştri. Desăvârşit mă socotesc întru cuvânt, dar prin patimi m-am făcut mai rău decât necuvântătoarele, ba încă şi înţelepciunea cea prin cuvânt îmi lipseşte şi orice simţire duhovnicească. În adâncul înşelăciunii sunt tras mereu şi minciuna mi s-a făcut mie prietenă. Lăcomia întru toate mi-e zid care mă desparte de Dumnezeu şi lenevirea mi-e piedică cumplită în calea mântuirii. De întristarea cea pierzătoare de suflet nicicum nu mă pot despărţi şi râsul cel nebunesc mă aruncă împreună cu vrăjmaşul cel urâtor de mântuire. Tâlharii mândriei mi-au răpit orice gând smerit şi toate faptele mele părute bune după socotinţa omenească ca nişte arme s-au întors împotriva mea, făcându-se stricăcioase şi arătându-se că de fapt sunt cu totul putrede. Întristarea şi războiul cel cumplit al gândurilor şi al necazurilor mă trag pe mine în groapa deznădăjduirii şi a vieţui mi se pare un chin. În iadul cel mai de jos mă socotesc şi moartea pare a făgădui mai multe, însă nu sunt vrednic decât de focul cel veşnic.
Mântuitorule, pentru atâta mulţime a răutăţilor mele, încă şi pentru mai multe şi mai grozave păcate, cer iertare Ţie, Stăpânului tuturor şi Te rog, să-mi dai adevărată pocăinţă, întărire sufletului în lupta ce mă aşteptă cu păcatul necruţător. Împacă viaţa mea Mântuitorule, dându-mi îndreptare şi povăţuindu-mă pe cărările voii Tale de mântuire, ca totdeauna cu mulţumire să-ţi aduc slavă, acum şi în vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

Singurătatea cea mai copleşitoare ai îndurat-o pe cruce, o Iisuse, atunci când toţi te-au părăsit, când duşmanii te insultau, iar tu ai rostit cu psalmistul: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Această rugăciune o vesteşti până la sfârşitul veacurilor în Sfânta Taină a altarului, unde afară de preasfânta Fecioară Maria, de sfinţii îngeri şi de câteva suflete pioase nu te mai vizitează nimeni. Tu vrei să dai ca moştenire paradisul, tuturor celor care te roagă şi iată că ei nici nu se învrednicesc să te roage.
Primeşte-mă, Doamne, ca prin scurtele mele vizite, să-ţi ţin tovărăşie şi astfel să risipesc amarul singurătăţii tale. Voi oferi cu drag părăsirea ta pentru acele suflete care au pierdut harul şi suferă în deznădejde. Înviorează-le speranţa şi dă-le harul întoarcerii, pentru ca venind lângă crucea ta, să dobândească împărăţia veşnică a raiului. Amin.

[cristiboss56]

RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI

Hristoase, Dumnezeule, Cel Ce eşti Mirul Cel nestricăcios, cu mirul cuvintelor Tale umple vasul minţii mele cel golit de toată înţelepciunea şi bine înmiresmează inima mea, sădind cu mâna Ta florile înţelegerilor dumnezeieşti, ca să alunge spinii patimilor mele. Nu am lacrimi de pocăinţă, inima fiindu-mi o piatră pururea lovită de valurile ispitelor, dar Tu, Stăpâne, Cel Ce ai înfrumuseţat pământul cu a râurilor curgere şi mărilor ai pus hotar nisipul, dăruieşte şi minţii mele curgerea gândurilor pocăinţei, ca să-mi spele toată necurăţia cea din gândurile spurcate şi cu scutul rugăciunii către Tine opreşte năvala patimilor. Cel Ce ai încununat cerul cu stele şi prin stea ai chemat pe magi în peştera cea smerită, ca să Te vadă pe Tine, Lumina smereniei tuturor, cerul minţii mele cel pururea întunecat de neştiinţă îl luminează cu razele voii Tale dumnezeieşti şi mă povăţuieşte prin pustiul acestei lumi, ca să ajung la Tine Soarele Cel neapus al dreptăţii. Cel Ce dăruieşti pământului iarbă, Cel Ce pustia o veseleşti cu mireasma crinilor şi cu cântările păsărilor care Te slăvesc pe Tine neîncetat, trezind şi în inimile noastre dorul de înălţimile duhovniceşti, pământul cel neroditor al inimii mele îl lucrează cu plugul rugăciunii, ca să mă învrednicesc la plinirea vremii a-Ţi aduce şi eu florile virtuţilor întru cântările laudelor dumnezeieşti. Cel Ce ai dat iubitorilor de nevoinţă drept casă pustia şi prin glasul Duhului chemi pe toţi la înălţimile desăvârşirii, dă-mi mie Stăpâne, a mă lepăda de toate cugetele cele lumeşti şi a urma căile cele netede ale pocăinţei. Cel Ce ai dăruit lumii ca icoană a chemării la pocăinţă pe Înaintemergătorul Tău şi prietenul Mirelui, dă-mi şi mie a mă veseli întru lumina rugăciunii lui, ca să nu mă apuce iarăşi întunericul cel cumplit al patimilor. Cel Ce ai pus zilei ca hotar noaptea şi ai voit a pecetlui îmbrăţişarea zilei şi a nopţii prin răsărit, Însuţi fiind Răsăritul Cel de sus, pe mine, cel ce sunt noapte cumplită a toată patima îmbrăţişează-mă Părinte, Cel Ce eşti Lumină şi Zi nesfârşită.
Cel Ce cu purtarea Ta de grijă nesfârşită chiverniseşti viaţa noastră, nu mă lăsa nici pe mine, cel lepădat în afara cămării de nuntă unde străluceşti glasurile laudelor îngereşti, ci fiind rugat de Născătoarea de Dumnezeu şi de toţi Sfinţii Tăi, bagă-mă pe mine iarăşi în cămara Ta, curăţindu-mă de toată spurcăciunea fărădelegilor mele.
Pe femeia cea căzută în multe păcate ai primit-o Mântuitorule, şi nu Te-ai scârbit de dânsa, căci zidirea mâinilor Tale este, măcar că prin sfatul vrăjmaşului şi din slăbiciune sufletească a alunecat în adâncul păcatului. Deci, nici pe mine nu mă lepăda Cuvinte, că deşi mai mult decât toţi oamenii am greşit şi întregul iad l-am adăpostit în sufletul meu, rămân tot făptura mâinilor Tale. Nu Te întoarce dinspre făgăduinţele Tale şi nu uita legătura Ta cea cu poporul Tău, ci măcar că suntem decât păgânii şi toţi cei ce locuiesc pe pământ, cufundaţi în fărădelegi, chemarea Ta la mântuire nu se va lua înapoi.
Doamne, nu ai osândit pe femeia cea ruşinată de mulţimea păcatelor ei, ci ai primit pocăinţa sa cea fierbinte, încă şi mirul cel stricăcios, voind a-i dărui mirul cel nestricăcios al darului Tău. Pocăinţa aceasteia cu totul îmi lipseşte, măcar că în păcate mai mari decât aceasta am căzut. Dar ca Unul Ce nu voieşti moartea păcătosului, îndură-Te şi de mine Mântuitorule, şi dăruieşte-mi pocăinţă mai înainte de sfârşit.
Primit-ai Stăpâne, izvoarele lacrimilor celei căzute în noroiul necurăţiilor trupului, dar nici o picătură de lacrimă nu izvorăşte întru mine. Cel Ce ai scos apă din piatră, biruieşte şi inima mea cea împietrită, ca să reverse apa gândurilor smerite.
Dumnezeieştile picioarele care au scos-o din căile rătăcirii le-a sărutat femeia cea păcătoasă şi i-ai dăruit îndreptare, încă şi Raiul întru care Eva a fugit de Tine la auzirea paşilor Tăi. Pe mine, cel ce de prea multă vreme zac căzut şi necercetat pe calea păcatului, ridică-mă Mântuitorulule, ca un blând samarinean, şi în casa pocăinţei mă îngrijeşte cu milostivirea Ta, punând slujitori cetele îngerilor, care să mă păzească de alunecarea în gândurile cele rele.
Voind a dobândi dezlegare de păcate, femeia cea căzută în cugetele pământeşti părul capului ei şi-a dezlegat şi a şters picioarele Tale, ale Celui Ce ai ca aşternut picioarelor însuşi pământul. Cu multe păcate fiind împovărat, cad înaintea Ta Mântuitorule, ca să-mi dăruieşti şi mie, ca şi aceleia, dezlegare de mulţimea păcatelor mele, legând pe vrăjmaşii nevăzuţi, care pururea tulbură pacea sufletului meu. Legatu-s-a cu mânia ucenicul cel nemulţumitor, dar pe mine, Stăpâne, dezleagă-mă de ocara acestei patimi şi cu blândeţe mă povăţuieşte la limanul umilinţei, ca să Te slăvesc totdeauna împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Amin.

[cristiboss56]

Vinerea Mare



Epitaf din Catedrala Mitropolitană din Iași (Epitaful a fost lucrat de călugărița Agafia în atelierul „Regina Maria” din București, 1931) În Vinerea Mare prăznuim răstignirea și moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Este zi aliturgică, zi în care nu se oficiază Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. În Sfânta și Marea Vineri, se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii. Sfântul Epitaf este făcut din pânză de in pe care se află imprimată sau brodată icoana înmormântării Domnului. La slujba Prohodului din noaptea Vinerii Patimilor, Sfântul Epitaf este purtat în procesiune în jurul bisericii și apoi adus în Sfântul Altar.

Rugaciune



Doamne, Iisuse Hristoase, dulcele Mantuitor al sufletului meu! marturisesc inaintea Ta intru aceasta zi a rastignirii Tale, intru care ai patimit si ai luat moarte pe cruce pentru pacatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele. Pentru aceea ma rog bunatatii Tale cele nespuse, sa ma faci si pe mine partas Sfintelor Tale patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru care sa ma invrednicesc prin harul Tau, sa rabd si eu asemenea pentru dragostea Ta precum Tu cel milostiv, le-ai rabdat pentru mantuirea mae, intarindu-ma intru aceasta pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut, cand te-au rastignit nemultumitorii farisei. Intareste-ma drept aceea, Doamne, sa ridic cu bucurie de astazi Crucea Ta cu mare pocainta. Si pentru uraciunea cugetelor si vointelor mele celor rele, sadeste in inima mea intristarea mortii Tale, ca o simt precum a simtit-o Maica Ta iubita, Ucenicii Tai si femeile cele purtatoare de mir ce stateau langa Crucea Ta. Si imi lumineaza mie simtirile mele cele sufletesti, pentru ca sa se miste si sa cunoasca moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut zidirile cele neisufletite, cand s-au miscat la rastignirea Ta, si mai vartos cum Te-a cunoscut talharul cel credincios si Ti s-a plecat, de l-ai asezat in Rai. Da-mi Doamne si mie, darul tau, precum ai dat atuncea aceluia, si-mi iarta pacatele pentru Sfintele Tale patimi si ma aseaza cu buna intoarcere si cu pocainta impreuna cu el in Rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce esti. Asemenea fa si la toti crestinii vii si morti, precum se roaga in toate zilele, in Sfanta Ta Biserica, si le iarta lor pacatele si-i invredniceste pe ei imparatiei Tale, pentru ca sa vada lumina Ta si sa Te slaveasca. Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si zic catre dansa pentru dragostea Ta:"Bucura-Te, cinstita Cruce a lui Hristos! ca Tu ai mantuit lumea prin pironirea lui Hristos pe tine; Bucura-Te, pom binecuvantat, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii si ne-ai izbavit din moartea pacatului; Bucura-Te, dru gul cel tare ce ai sfaramat usile iadului; Bucura-Te cheie imparateasca ce ai deschis usa Raiului. Ma bucur si eu pentru ca vad pe cei rai surpati jos si pe prietenii Tai imparatind in cerui; pe cei rai biruiti de povara Ta si pe crestinii ce Ti se inchina, inarmati cu puterea Ta". O, rastignitul meu, Hristoase, cate ai patimit pentru noi! O, cate rani, scuipari, cate batjocori si cata necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai inca pilda adevaratei rabdari! Drept aceea cum pot sa fug de cruce, vazand pe Dumnezeul meu ridicat pe Ea; sa-mi para grele caznele, vazand pe stapanul meu ca le iubeste, le cere si le socoteste de mare marire? Rusine-mi este cu adevarat de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau pentru ispitele ce-mi aduc vrajmasii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru necazurile si bolile ce-mi vin din departarea lui Dumnezeu de mine. De vreme ce acestea toate le trimite Dumnezeu, pentru ca sa ma apropii de El mai mult si pentru ca sa-L slavesc si ma pedepseste intru aceasta viata pentru binele meu si pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui. Asa fiind, inmulteste-mi Doamne ostenelile, ispitele si durerile mele, dar sa-mi inmultesti cu prisosinta si rabdarea, puterea, multumita si binecuvantarea in patimile ce le voi suferi. Pentru ca eu cunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orb de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indraznet, rau de nu ma vei preface, pierdut, de nu am vei incerca, rod, de nu ma vei rascumpara cu bogata si dumnezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei tale Cruci, careia ma inchin, o slavesc acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.

[cristiboss56]

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Facator al cerului si al pamantului, Mantuitorul lumii, iata, noi, nevrednicii si pacatosii, cu smerenie plecam genunchii inimilor noastre inaintea maririi slavei tale si multumire Iti aducem, Imparate al tuturor si Doamne. Ca bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele si chinurile, ca sa fii noua pilda intru toate. Tu ai purtat toate intristarile si necazurile fiind noua ajutor, impreuna-patimitor si Mantuitor. stim, intru-tot-Indurate Stapane, ca pentru mantuirea noastra Crucea si Patimile ai rabdat, ca pe noi sa ne rascumperi din robia cea cumplita a vrasmasului.
Ce dar vom aduce Tie, Iubitorule de oameni, pentru toate cate ai patimit pentru noi, pacatosii? sufletele si trupurile si toate cele bune de la Tine sunt si noi ai Tai suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemasurata nadajduim, Bune si Indurate Doamne, laudam indelungata Ta rabdare, marim milostivirea Ta cea multa, inchinandu-ne Preacuratelor Patimi si cu toata dragostea sarutam mainile Tale, strigand: Miluieste-ne pe noi, robii Tai, si fa sa nu fie fara de roade intru noi Crucea Ta cea Sfanta si ca, impartasindu-ne aici cu credinta Patimilor Tale, sa ne invrednicim a vedea si in ceruri slava Imparatiei Tale, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

[cristiboss56]

RUGACIUNE LA INVIEREA DOMNULUI



Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugaciunile pe care Ti le aducem din buzele noastre necurate si curatindu-ne de toata intinaciunea, acopera-ne cu harul milostivirii Tale!
Nu avem cuvinte, Doamne si Stapanul vietii noastre, sa-Ti multumim dupa cuviinta pentru marele dar pe care ni l-ai facut si ni-l faci in fiecare an prin pogorarea Sfintei Lumini la Mormantul Tau; nu suntem vrednici de o minune atat de mare, dar desi nu suntem vrednici a grai de acest mare dar pe care l-ai facut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri sa multumim dupa puterile noastre ca ne-ai aratat acest semn, ca sa pricepem ca esti cu adevarat viu in Biserica Ta cea dreptmaritoare pe care portile iadului nu o vor birui.
Tu, Cel ce ai zis:"Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor", ne-ai aratat aceasta in multe feluri si in chip ales la marele Praznic al Invierii.
Slava Tie, Doamne, ca acoperi Biserica Ta! Slava Tie, Doamne, ca ii intaresti pe credinciosi! Slava Tie, Doamne, ca ai binecuvantat pamantul cu Mormantul Tau!
Ne aducem aminte de cate minuni ai facut la acest datator-de-viata Mormant. Cum vom uita Stalpul Ortodoxiei. Cum vom uita ca atunci cand ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lasa pe credinciosi sa intre in Biserica Sfantului Mormant, Lumina Sfanta a tasnit afara, spargand un stalp de piatra? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie si a celorlalti credinciosi vazand dovedita credinta lor curata ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, esti cu adevarat capul si ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru ca prea mare este dragostea pe care ne-ai aratat-o. Si luand aminte la cuvintele Tale: „ Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut", cu inimile noastre marturisim ca la Praznicul Invierii trimiti Sfanta Lumina ca binecuvantare pentru cei credinciosi.
Pentru aceasta Te rugam, Doamne Iisuse Hristoase, trimite harul Tau peste noi si fa din inima noastra lacas al Luminii Tale celei neapropiate, ca peTine sa Te slavim, Iubitorule de oameni, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul si De-Viata-Facatorul Tau Duh, acum si pururi si in vecii vecilor. Amin!



O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai calcat cu moartea pe moarte si celor din morminte le-ai daruit viata, primeste ca un miros de buna mireasma duhovniceasca aceasta putina rugaciune. Si daruieste-ne noua, celor ce suntem in mormantul nesimtirii, viata vesnica, ca sa-Ti cantam Tie: Aliluia!

[mara2008]

Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.