patima betie

[fallen]

Hristos a Inviat!
Multumesc, dle Cezar. Intre timp asa s-a si intamplat. Lunea mare, dupa weekendul cu pricina, s-a dus la serviciu si s-a simtit rau, cu tremuraturi, l-a luat salvarea si a ajuns la spital. I-au recomandat sa reduca treptat consumul si i-au dat sa ia depakene (50 mg de 2 ori pe zi), si dupa sf. pasti sa vina sa se interneze (la Obregia). Astazi s-a dus din nou si i-au cerut trimitere de la mf, o sa o obtina joi (speram).
Inca o data va multumesc si va doresc in continuare sarbatori fericite, multa sanatate si impliniri. Doamne ajuta!

[fallen]

A fost ieri la spital din nou si i-au spus ca nu e de internare, ii trebuie dor consiliere, si l-au trimis in alta parte, unde a primit prescriptie pt alte 2 medicamente (?) si recomandare de analize, si sa revina peste o luna. Nu stiu inca despre ce substante e vorba. Mie insa mi-e putin cam teama cu substantele psihoactive prescrise pt acasa, cu recomandarea sa revii peste o luna, am auzit ca pot avea reactii destul de urate. Multi am auzit ca renunta repede la ele fiindca ori le dau somn, ori foame, ori te miri ce... si o lasa balta cu tot tratamentul, nici macar nu se mai duc la control, pana se intampla din nou o recadere.

[cezar_ioan]

Mie personal nu-mi miroase-a bine. Alcoolic cu psihotropele la el? (cu riscul de a amesteca pastilele cu băutura, când îl apucă furia şi gândurile depresive şi autocompătimirea etc.).... Fără supraveghere şi fără abstinenţă şi fără grup de suport? În acelaşi mediu (familie, serviciu, prieteni), în aceleaşi locuri unde obişnuia să îşi întreţină patima? Fără ca familia (măcar soţia) să facă în paralel consiliere, minim o dată pe lună?
Sincer, mă îndoiesc de eficienţa soluţiei.
Sigur aţi fost la spitalul Obregia, cum v-am recomandat?

Am auzit că sunt mulţi nepricepuţi prin teritoriu. Omoară oamenii cu zile pentru că habar n-au cum se tratează alcoolismul şi îi intoxică pe pacienţi în zadar.

În fine, poate m-a luat anxietatea aiurea, poate că de fapt s-a creat o bună legătură terapeutică.
Dar dacă lucrurile merg rău, mergeţi musai la Obregia, secţia 17 unde e şi o sală de întruniri pentru grupul de AA! (Ar fi trebuit să o facă deja...)

Dumnezeu să vă ocrotească, să vă ajute la ceasul acesta greu! AMIN+

[cezar_ioan]

În prealabil postat de fallen

Intre timp asa s-a si intamplat. Lunea mare, dupa weekendul cu pricina, s-a dus la serviciu si s-a simtit rau, cu tremuraturi, l-a luat salvarea si a ajuns la spital. I-au recomandat sa reduca treptat consumul

Vă rog frumos să înţelegeţi că aceia sunt ageamii, nu cunosc alcoolismul şi alcoolicul!!!

Trebuie să intre urgent în abstinenţă totală! Dar n-o va face singur, dacă nu ajunge unde trebuie. V-am spus şi iarăşi repet: sectia 17 Obregia, dr. Ene, apoi obligatoriu AA. De biserică nici nu mai pomenesc, fără spovedanie deasă şi participarea la slujbe şansele să scape de demonii alcoolului (şi alţi demoni cumpliţi) sunt mici.
Mergeţi pe direcţia asta, că e sigură.

[fallen]

O sa ii spun, sectia 17, dr Ene. Din cate am inteles nu a mai consumat in ultimele zile nimic si era ok. A fost mama cu el la spital, eu nu am fost. Nici nu am apucat sa vorbesc cu el personal de ieri, de la ultima vizita. Intr-adevar cred ca i-ar fi mult mai de folos sa mearga la intruniri decat sa stea acasa in fata calculatorului fara nici un rost. Nu stiu exact ce medicamente i s-au recomandat, in orice caz i-au scos depakin-ul. El ar vrea sa se intoarca la munca, dar nu cred ca are ceva sigur. Mai e si amenintarea dosarului penal, nu stie ce si cand si cum se va intampla. Poate se duce saptamana viitoare unde ati zis dvs. Il puneam sa citeasca ce ati scris aici dar mi-e sa nu se supere ca am scris despre problema lui fara sa ii cer acordul. Greseala mea. Era mai bine dc va scriam in privat dar nu am indraznit.
Inca o data va multumesc mult. Doamne ajuta!

[Mihnea Dragomir]

Nu este necesar sa fii mare doctor ca sa iti dai seama ca strategia "sa reduci treptat consumul" este perdanta. E suficient sa ai insusite elementele de baza ale moralei din Catehismul pentru Cei Mici.
Betia este pacat de moarte. Nu stiu daca exista situatii cand Cristos s-a exprimat mai clar decat atunci cand ne-a spus sa nu ne amagim, ca nu vor intra in imparatia Cerului "...nici betivii".
Prin urmare, a recomanda reducerea treptata a consumului este o forma de recomandare a pacatului. E ca si cand ai spune cuiva: "curveste, tata, dar mai putin. Nu te mai duce la bordel de doua ori pe saptamana, ci du-te, mai intai, doar o data pe saptamana". Ceva in genul asta i-a spus Doctorul sufletelor si a tot trupul Mariei Magdalena ? Sau i-a spus: "Du-te si sa nu mai pacatuiesti".

Va spun ca doctor: ori de cate ori exista o neconcordanta intre o recomandare medicala si un comandament moral, neconcordanta care nu poate veni decat din ignoranta doctorilor, inseamna ca morala are dreptate si ei trebuie sa-i dam intaietate. Fiindca regulile moralei generale sunt aceleasi, indiferent ca e vorba de "patima betiei", "patima curviei", "patima sodomiei", "patima contraceptiei", "patima barfei" ori alte feluri de patimi al caror numar si felurime sunt date de numarul si felurimea dracilor.

Doar stiati asta inca din copilaria voastra. Dumnezeu a avut grija sa va sadeasca adevarurile Sale la o vreme cand nici nu va dadeati seama, doar ca acuma ati uitat. Sa nu va amintiti, oare, ca Fat Frumos a dovedit Zmeul printr-o singura manevra maiastra, infigandu-l intai in pamant si pe urma taindu-i capul cu sabia binecuvantata de tatal sau pe care o avea mereu la el ? In acelasi timp, Valea Zmeului era plina de scheletele altor voinici care incercasera sa ajunga la Ileana cea Frumoasa spre casatoria fara sfarsit. Sunt scheletele celor care si-au imaginat ca pot taia capul zmeului in mod progresiv, reducandu-i treptat cate o portiune din gat.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Prin urmare, a recomanda reducerea treptata a consumului este o forma de recomandare a pacatului. E ca si cand ai spune cuiva: "curveste, tata, dar mai putin. Nu te mai duce la bordel de doua ori pe saptamana, ci du-te, mai intai, doar o data pe saptamana". Ceva in genul asta i-a spus Doctorul sufletelor si a tot trupul Mariei Magdalena ? Sau i-a spus: "Du-te si sa nu mai pacatuiesti".

Mulţumesc, frate! (că ne sprijinim pentru a sprijini un om, o familie, să nu piară cum poate şi noi am fost seduşi cândva să pierim, fiecare pre limba lui...)

E lucru dovedit: terapia alcoolismului (adică a sufletului muncit de microbi duhovniceşti de tot felul, foarte răi şi foarte puternici şi înşelători de nu-s cuvinte) începe cu abstinenţa. Totală.
E uşor să fii abstinent, când pocăinţa e tare, când îndrăzneşti să ceri ajutor. Pentru că ai aruncat prosopul unei lupte crâncene dar absurde, aberante (lupta cu alcoolul).

Domnul lucrează în slăbiciune. În duhul umilit, în inima smerită. (În abstinenţă, în lepădare de falsul ajutor, de falsul prieten, de idol aşadar.)

Doamne ajută!
Bucurie fraţilor, bucurie în Domnul! AMIN+

[fallen]

Ma tem ca ati avut dreptate. Acum vreo doua saptamani a "comis-o" din nou, dupa nici o luna de abstinenta, dar se pare ca a regretat caderea. Apoi insa a mai consumat, cu moderatie, si nu i s-a intamplat nimic, multumesc lui Dumnezeu (as fi fost mai linistita sa nu o faca, dar...). Aveam un coleg care fusese alcoolic si se lasase, si care nu mai consuma nimic nici macar cand ieseam in oras, la ziua cuiva. Spunea ca la inceput i-a fost greu sa mai iasa in oras cu prietenii, in conditiile astea, dar cu timpul s-a obisnuit.

Ma intreb oare daca nu e posibila vindecarea asta de dependente fara doctori si alte medicamente, care eventual sa iti creeze alte dependente si mai periculoase (ceva de genul cum ai innota cu un colac de salvare, care oricand s-ar putea sparge, in loc sa inveti sa innoti fara).

Ca sa revin la nefericitul subiect alcoolul, vreau sa va intreb ce este mai periculos, abuzul ocazional (la evenimente sau din contra la suparari) sau consumul constant, in doze "mici", apoi din ce in ce mai mari? Sau atunci cand cele doua "obiceiuri" se suprapun ocazional (gusti zilnic cate putin si odata la cateva luni/saptamani/zile "o faci lata")?

Si mai e un aspect: sunt unele bauturi (unele vinuri, spre exemplu) care iti satisfac papilele gustative si te simti bine cand gusti chiar si cateva guri: in schimb sunt altele (de exemplu berea) care dupa ce consumi o anume cantitate, simti nevoia sa mai bei, parca iti fac mai multa sete, si nu numai , dar iti genereazasi o stare (endorfine???) pe care nu vrei sa o parasesti asa repede, ci vrei sa o mentii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de fallen

Ca sa revin la nefericitul subiect alcoolul, vreau sa va intreb ce este mai periculos, abuzul ocazional (la evenimente sau din contra la suparari) sau consumul constant, in doze "mici", apoi din ce in ce mai mari? Sau atunci cand cele doua "obiceiuri" se suprapun ocazional (gusti zilnic cate putin si odata la cateva luni/saptamani/zile "o faci lata")?

Si mai e un aspect: sunt unele bauturi (unele vinuri, spre exemplu) care iti satisfac papilele gustative si te simti bine cand gusti chiar si cateva guri: in schimb sunt altele (de exemplu berea) care dupa ce consumi o anume cantitate, simti nevoia sa mai bei, parca iti fac mai multa sete, si nu numai , dar iti genereazasi o stare (endorfine???) pe care nu vrei sa o parasesti asa repede, ci vrei sa o mentii.

Nici o varianta nu este buna , va spun cu toata convingerea , caci raul nu se injumatateste , nu se cosmetizeaza , ci se inlatura , se taie din radacina definitiv si irevocabil , in rest sunt pacaleli dracesti si nimic mai mult .
Nimeni nu crapa fara alcool si tigari , asta va spun ca unul ce a taiat definitiv aceste apucaturi , si nu am crapat , sunt viu si ma rog Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa raman asa , caci fara rugaciune adevarata si asta nu o ora sau doua , nu ocazional , ci pana adormi cu Hristos , cu Maica Lui si Sfintii bine placuti Lui !
Va implor sa intelegeti ca nu exista jumatati de masura si nici la doi stapani nu putem sluji , si iar repet nu mai incercati sa indulciti raul , pacatul insusi !
Cristian

[cezar_ioan]

Din câte înţeleg, persoana în cauză încearcă să folosească metoda jumătăţilor de măsură.
Dacă nu merge cu butoiul, hai să încercăm cu păhărelul, cu stropişorul: azi mai bem niţel, mâine un picuţ etc. Poate îl păcălim pe adversar, poate îl ducem noi de nas cumva.

Naivităţi tipice, ale unui om care nu înţelege ce tragedie joacă, el împreună cu familia co-participantă, cu amicii şi cu tovarăşu dracu-alcoolul.
Mecanisme de autosabotare, tipice pentru cel împătimit.
Iubirea de alcool şi de o viaţă tulbure şi nefericită, sunt atât de mari încât încearcă tot felul de tertipuri care nu îl ajută cu nimic. Dimpotrivă, prelungesc agonia şi crează noi breşe pentru adâncirea autodistrugerii.

Un lucru e clar: omul nu a ajuns încă la fundul sacului. Mai are, încă, de pierdut. Păcat!

Cât priveşte tipul de consum, puţintel şi des sau mai rar şi mai multicel: păcăleală, şiretlicuri naive, dus cu preşul, tragere de timp întrucât nu înţelege sensul şi mecanismele problemei.
Singura soluţie e intrarea în abstinenţă totală. Dar acest lucru nu prea îl face nimeni fără suport. E nevoie de specialist adevărat (medicii în general nu înţeleg alcoolismul, în ciuda sutelor de tratate care abordează complexitatea acestei tulburări) care se numeşte, simplu: AA.

Câtă vreme AA a ajutat milioane de oameni să părăsească definitiv condiţia alcoolicului iar alte căi de tratament nu au dat rezultat, concluzia se impune de la sine: omul nu vrea să se vindece, iubeşte prea mult condiţia vieţii de alcoolic, mai are încă de pierdut.

Ce mă surprinde e să văd cum colaboraţi cu el în menţinerea unei linii tulburi, de nesoluţionare. Cred că ştiţi că un dependent trăieşte împreună cu un co-dependent şi că tulburarea de fond e comună, doar forma de manifestare diferă. În literatura AA sunt descrise pe larg şi în limbaj simplu, accesibil, aceste realităţi.
Vă sfătuiesc cu toată seiozitatea să mergeţi la şedinţele AA sau ALANON, dumneavoastră, dacă el nu vrea. Poate va înţelege prin dvs. cum stau lucrurile şi ce i se întâmplă de fapt.

Reţineţi vă rog că sunt două feluri de alcoolic: manifest şi latent (care "bea" prin celălalt, care îşi satisface patima indirect, folosindu-se de slăbiciunea celuilalt, pe care "dă vina" şi cu ajutorul căruia îşi menţine o imagine de sine şi publică "impecabilă", "nobilă", "morală" Şi care culege apreciere pe acest drum ocolit, de-a dreptul pervers: of, săraca, vai cât a luptat şi câte a suportat de la beţivul ăla nenorocit. Dar câte a provocat şi menţinut nu ştie nimeni, nici măcar fariseul însuşi. NOi, însă, cei care am supravieţuit alcoolismului şi care l-am depăşit prin mila lui Dumnezeu, noi însă ştim. Şi dacă noi ştim, gândiţi-vă că mai ştie cineva. Precum şi Cineva.).
Dvs. cărei categorii credeţi că aparţineţi?