Casatoria cu o persoana divortata

În prealabil postat de guardian knight

Nu am deloc incredere in copii ai caror parinti sunt divortati. Cred ca si ei trebuie foarte tare evitati ca si parteneri ! Mai devreme sau mai tarziu vor cadea in obiceiul vazut in famile (doar au acolo exemple stralucite ),si se mai stie si ca : aschia nu sare niciodata prea departe ...!!!

Aici te-ai cam grabit cu judecata. Ai fi mirat sa vezi cati copii din parinti despartiti au ajuns oameni extraordiari. De asemenea ai fi mirat sa vezi cati copii din familii respectabile au ajuns niste paraziti ai societatii.

[zaharia_2009]

Eu, de aproape 20 de ani observ 2 proverbe arhicunoscute :
1. a doua casatorie, de regula, este mult mai rea decit prima !
2. daca lumea este plina de fete/femei bune!(nu am auzit pina acum pe cineva sa zica despre o fata sau femeie nemaritata ca ar fi rea, ca ar avea cusururi, ca nu ar fi deosebita) si-atunci , de unde atitea neveste rele?

si am constatat cum ca , cu o marja de eroare (vis-a-vis de aprecierea"de regula ") sunt f. adevarate aceste proverbe .

Restul pareri si partizanate de o parte si alta !
Consider insa ca daca ai avut parte de o casatorie in toata regula : care sa dureze cel putin 8 ani, din care sa fi rezultat cel putin 2 copii, in care sa fi purtat crucea casatoriei in toata marimea ei si care sa se fi terminat cu un divort din unul din motivele scripturistice , atunci nu mai are nici un rost , nici un sens, sa mai tentezi un nou mariaj. Afara de cazul in care , vorba marii majoritati a preotilor de mir : " ... eu nu pot sa stau fara femeie !"
Daca in viata iti dicteaza sexul si nu ratiunea , atunci nu ai decit sa insiri femeile pina cine stie cind , vei gasi una , chit ca va fi la 68 de ani !

Asa vad eu aceste subiect . Nu stiu daca va intereseaza dar am zis !
Insa fiecare sa faca dupa invataturile Scripturii si dupa puterile sale !