Pornind de la articolul domnului Radu Preda "Plagiatul ca pacat"

<<Nu mai ramasese nimic, doar trupul frant al lui Iisus. Privim din nou in icoana Coborarii de pe Cruce: atarnat pe lemn, trupul lui Iisus nu mai are nimic din maretia divina. "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce!". Cat de mult se coborase deja catre ei! El a ales insa un alt mod de a se cobori de pe cruce, unul pe care ei nu l-au inteles, care a umplut lumea de uimire si de intristare. Acesta a fost "ceasul lor si stapanirea intunericului", cand femeile sunt mai curajoase decat barbatii si ii imbratiseaza picioarele si ii saruta obrazul, cand Nicodim ii scoate cuiele din picioare si Iosif din Arimateea ii pregateste mormantul. In cele din urma, s-a gasit si pentru El, in acea saptamana in care a fost nevoit sa doarma in Betania, un loc unde "sa-si plece capul" in Ierusalimul Sau cel iubit.>>
(Paul Cocei, Coborarea de pe Cruce)
http://www.crestinortodox.ro/biseric...ce-140104.html




Cand am citit articolul „Coborarea de pe Cruce” de Paul Cocei, mi-au ramas in suflet si in minte vorbele, pe care le-am citit si in Sfanta Scriptura: "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce!" Si am retrait gandul ca omul nu numai ca este rau, dar tare-i place sa fie si batjocoritor. Nu era de ajuns ca Il bateau pe Iisus, ca L-au lovit cu pumnii si ca I-au dat palme peste obraz, ca I-au batut piroane in maini si picioare, dar L-au si batjocorit: L-au scuipat, L-au umilit, L-au parasit pana si ucenicii Sai.

Si mai ales m-a impresionat ca, << In cele din urma, s-a gasit si pentru El, in acea saptamana in care a fost nevoit sa doarma in Betania, un loc unde "sa-si plece capul" in Ierusalimul Sau cel iubit.>>

Deci pentru Fiul lui Dumnezeu care S-a jertfit pe Cruce pentru noi si-a noastra mantuire, s-a gasit un loc unde "sa-si plece capul" DOAR dupa moartea Sa.
Cata durere si cata iubire ati pus in aceste randuri, domnule Paul Cocei.
Dumnezeu sa va lumineze.

Invierea Mantuitorului Hristos ne aduce bucurie si pace in suflete.

M-a impresionat o predica a Parintelui Galeriu(Dumnezeu sa-l aseze cu Dreptii)

"19 aprilie 1998. Duminica Învierii – Sfintele Paşti"

<<Simţeam atâta durere când, deunăzi, un suflet mărturisea: “Nu pot, părinte, toate gândurile negre din viaţa mea mă chinuiesc, nu pot scăpa de ele. Mi-aduc aminte şi de una şi de alta, cu ce am supărat pe Dumnezeu, pe soţ, pe copil, pe oameni, şi nu pot scăpa”. O, ne-am rugat! Şi am dat acestui suflet dezlegare şi binecuvântarea Domnului, şi s-a scuturat.
Gândiţi-vă: mintea noastră e plină de trecut păcătos. Inima noastră, de asemenea. Dar ne hrănim cu lumina lui Hristos, cu lumina Învierii, iubiţilor, şi cu Evangheliile (cele douăsprezece, după numărul celor doisprezece apostoli) şi ne umplem de lumina căinţei, şi a iertării, şi a iluminării noastre prin har.
Ne hrănim din lumina Împărtăşaniei, din lumina credinţei în Înviere, a iubirii lui Hristos.
Cum spunea un om smerit, credincios: omule, devii ceea ce iubeşti: iubeşti pământul, devii pământ; iubeşti pe Dumnezeu, devii dumnezeu; iubeşti Învierea, devii Înviere. O, iubiţilor, noi mărturisim Învierea, Învierea lui Hristos!>>

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=14852&page=2
http://www.crestinortodox.ro/forum/a...2&d=1367862377

Multumesc domnului cu nume de forum N. Priceputu pentru aceasta predica.
Hristos a Inviat!