Lupta cu pacatele straine

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Demetrius

Dacă tu spui că niciodată nu vei ajunge acolo unde ai fi ajuns dacă nu ai fi comis acea infracțiune înseamnă că nu știi(dpmdv) unde erai înainte. La fel ca fiul rătăcitor, erai aproape de Tatăl, ca și fiul cel mare, dar El nu era în tine pentru că nu erai închinat Lui; acum, după ce ai înțeles gravitatea păcatului făcut, te-ai căit, te-ai pocăit și te-ai închinat Lui, ca fratele cel mic și deosebit de cel mare, care-și închipuia că e închinat deși n-a păcătuit cu fapta, ci cu gândul că e vrednic.

M-am exprimat în viteză. Am citit nu știu la cine că o dată ce păcătuiești îți limitezi posibilitățile de a ajunge la fel de aproape de Dumnezeu comparativ cu situația lipsei păcatului respectiv. Și sînt de acord cu cine a spus asta - nu rețin ce Sfînt sau Părinte.

Aici nu e vorba doar despre mîntuire, ci despre înălțarea către Dumnezeu prin asemănarea cu Hristos, Modelul nostru. Spre exemplu, tîlharul de-a dreapta nu va atinge niciodată nivelul de sfințenie al Sfîntului Serafim de Sarov sau al lui Gheron Iosif isihastul. Tîlharul a fost un norocos care s-a mîntuit la limită, pe cînd ceilalți doi au experimentat încă din timpul vieții rugăciunea contemplativă, prezența Duhului Sfînt în mințile și inimile lor.