Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

Nu de cinstea zilei, ce de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului.

Nu trebuie să ne intereseze cînd va veni harul. Odată cineva din obştea mea mi-a spus: "Astăzi a fost Schimbarea la Faţă, dar nu am simţit bucurie." "Nu te-ai bucurat la sărbătoarea Schimbării de Faţă? Poţi să te bucuri în ziua următoare, deşi este numai o zi obişnuită. Nu de cinstea zilei, ce de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului. Are desigur şi ziua însemnătatea ei, dar nu este o lege generală. Oricum, judecata lui Dumnezeu este diferită de cea a oamenilor".
Unul poate primi bucurie duhovnicească conducând maşina, altul fiind la bordul unui avion. Judecata lui Dumnezeu este diferită cu fiecare caz în parte. Unul s-a bucurat pe când mergea la Sfânta Ana, ducând la moară un sac cu grâu. Nu putem să judecăm de ce nu ne bucură Dumnezeu în timpul Sfintei Liturghii, ci ne bucură în afara ei. Nu putem să judecăm aceasta. Se poate să te bucuri şi în timpul Sfintei Liturghii, dar se poate şi să nu te bucuri şi în timpul ei, ci atunci când faci rucodelie. Acestea depind de judecăţile lui Dumnezeu. Ceea ce trebuie să facem noi este să ne rugăm întotdeauna. Când Dumnezeu ne cercetează sufletul, vrea, şi chiar ne cere, să îl găsească în rugăciune. Să nu găsească sufletul şi cugetarea noastră rătăcind, căci aceasta Îl întristează. Da, Îl întristează. Putem să avem pe toată durata zilei mintea neîmprăştiată? Daca da, atunci aceasta ne va ajuta.
(Ieromonah Iosif Aghioritul - Stareţul Efrem Katunakiotul)

[cristiboss56]

Aceasta se întâmplă pentru că mintea nu dă telegramă inimii. Apoi în rugăciune trebuie să lucreze și omul. El nu poate să ajungă dintr-odată în starea în care mintea lui să nu-i fugă deloc. Este trebuință de răbdare.

- Părinte, inima îmi rămâne rece la rugăciune.
- Aceasta se întâmplă pentru că mintea nu dă telegramă inimii. Apoi în rugăciune trebuie să lucreze și omul. El nu poate să ajungă dintr-odată în starea în care mintea lui să nu-i fugă deloc. Este trebuință de răbdare. Vezi, celălalt bate la ușă, iarași bate, așteaptă și după aceea se deschide ușa. Tu bați numai odată și vrei ca să intri imediat înăuntru. Nu se poate așa. Atunci când începi să rostești rugăciunea, nu dorești să participe și inima?
- Simt nevoia de ajutor, pentru că mă simt neputincioasă.
- Ei, de aici se începe. În rugăciune este trebuință de stăruință. Și L-au rugat stăruitor, spune Evanghelia despre cei doi Ucenici care L-au întâlnit pe Hristos în drumul spre Emaus. Hristos a rămas cu ei, pentru că aceia aveau o înrudire cu El și de aceea li se cuvenea aceasta. Aveau smerenie, simplitate, bunătate, curaj în sensul cel bun. Ei întruneau toate condițiile și pentru aceasta Hristos a rămas cu ei.
Trebuie să ne rugăm cu credință pentru orice cerere și să avem răbdare, iar Dumnezeu va grăi. Deoarece atunci când omul se roagă cu credință, într-un fel Îl obligă pe Dumnezeu să-i împlinească cererea pentru această credință a lui. De aceea, atunci când cerem ceva de la Dumnezeu, să nu “ne îndoim” și vom fi auziți. Să avțși credință fără să vă îndoiți (Mt. 21, 21), a spus Domnul. Dumnezeu știe când trebuie să ne dea ceea ce cerem, ca să nu ne vătămăm duhovnicește. Uneori cerem ceva de la Dumnzeu, dar nu avem răbdare și ne neliniștim. Dacă n-am avea un Dumnezeu Atotputernic, atunci ar trebui să ne neliniștim. Dar fiindcă avem un Dumnezeu Atotputernic, Care are foarte multă dragoste, atât de multă încât ne hrănește și cu Sângele Său, nu suntem îndreptățiți să ne neliniștim. De multe ori nu lăsăm o problemă grea a noastră în mâinile lui Dumnezeu, ci acționăm omenește. Atunci când cerem ceva de la Dumnezeu și ni se zdruncină credința și voim să acționăm omenește în cele greu de izbutit, fără să așteptăm răspuns de la Dumnezeu la cererea noastră, este ca și cum am face o cerere la Împăratul Dumnezeu și o luăm înapoi chiar în vremea când Acela întinde mâna Sa ca să o împlinească. Îl rugăm din nou, dar iarăși ni se zdruncină credința și ne neliniștim și repetăm același lucru. Și astfel se prelungește chinul nostru. Adică procedăm ca cel care face o cerere la minister, însă după puțin îi pare rău și o retrage. Se răzgândește și iarăși o depune, iar după puțin o retrage din nou. Însă cererea trebuie să rămână acolo, pentru ca să intre la rând.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești vol. II - Trezire duhovnicească)

[cristiboss56]

Rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi” valorează o sută de drahme, dar „Slavă lui Dumnezeu” valorează o mie.

Un părinte spunea: durerile, necazurile curăţă şi lustruiesc omul. Nu e nimic mai mare decât aceasta, nici chiar rugăciunea lui Iisus nu e mai mare.
Părintele Tihon spunea că rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi” valorează o sută de drahme, dar „Slavă lui Dumnezeu” valorează o mie.
Prin aceasta a vrut să spună că lauda adusă lui Dumnezeu e mai valoroasă decât orice altceva, pentru că de multe ori oamenii spun Rugăciunea lui Iisus când au nevoie de ceva; dar când cineva, fiind în suferinţă, îl slăveşte pe Dumnezeu, este o nevoinţă.

(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, Editura Bunavestire, Bacău, 2010, p. 184-185)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de cristiboss56

când cineva, fiind în suferinţă, îl slăveşte pe Dumnezeu, este o nevoinţă.

Şi dovada adevăratei credinţe. Antidotul deznădejdii.
Dacă omul face aceasta în sufletul lui, cu toată inima lui, fericit acesta! Aşa îmi pare.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dacă omul face aceasta în sufletul lui, cu toată inima lui, fericit acesta! Aşa îmi pare.

Asa este , caci si la bine si la rau , trebuie sa-L slavim pe Dumnezeu, ca intr o relatie adevarata de prietenie , si El va face cu siguranta cum este mai bine pentru noi !
Adevarat ca rabdarea noastra de multe ori s-a imputinat , si dreapta socoteala , suntem grabiti , nelinistiti si de multe ori nemultumitori , dar aici nu-i nici un secret in indreptare , decat sa aplicam vorbele simple , pline de adevar si de blandete ale Parintelui Cleopa : rabdare , rabdare , rabdare si iar rabdare si adaug eu , sa dam Slava lui Dumnezeu , ori de cate ori avem ocazie , si raspunsul va veni cu siguranta ,
O saptamana linistita si binecuvantata tie si tuturor iubitorilor de Dumnezeu !

[cezar_ioan]

Cristian, de multe ori am vrut să întreb şi chiar intenţionam să propun un topic distinct privind următoarea întrebare: ce înţelegem prin răbdare?
Nu întreb să mă aflu în treabă, ci pentru că m-am surprins pe mine însumi confundînd uneori răbdarea cu pasivitatea. Să fie răbdarea o atitudine pasivă? O abţinere seacă? O aşteptare în plan temporal şi atâta tot?
Sau, oare, înţelesul ei e mult mai complex şi înseamnă o conduită duhovnicească cu totul activă? O alegere voluntară aparte...
Eşti bun să oferi câteva coordonate ca reper?
Mulţumesc frumos,
Doamne ajută!

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cristian, de multe ori am vrut să întreb şi chiar intenţionam să propun un topic distinct privind următoarea întrebare: ce înţelegem prin răbdare?

Doamne ajută!

Prietenul meu Ovidiu , care momentan a renuntat la forum de aproape un an , a deschis un thread la Topicul Pocainta despre aceasta virtute :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...light=rabdarea