O marturisire tulburatoare

În prealabil postat de Parascheva16

Duhovnicii spun sa punem Adevarul mai presus de iubirea omeneasca si nu iubirea omeneasca in fata Adevarului.

Tot duhovnicii spun sa iubim pe toata lumea, sa ajutam pe toata lumea, sa respectam pe toata lumea, dar cand vine vorba de Adevarul de credinta, acesta trebuie marturisit. Adica, nu voi spune ca Ortodoxia spune altceva, doar ptr. a nu jigni pe ceilalti.

Hristos spune: cine se va lepada de Mine in fata oamenilor, si Eu ma voi lepada de el in fata ingerilor Lui Dumnezeu. (reprodus din minte) Deci nu putem sa ne rusinam sa spunem ce spune Biserica Ortodoxa.

<<Iată ce lucruri neobișnuite pentru cei care n-au gustat din iubirea lui Hristos scria Sfântul în Teologia pastorală:

Episcopul e dator a rămâne veșnic în principiile morale ale Sfintei evanghelii și a nu ieși niciodata din ele, nici a le încălca sub acoperirea deosebirilor dogmatice. Acestea, ca unele ce se referă numai la credință, lasă liberă și neatinsă iubirea, căci dogma nu se războiește cu dragostea.

Iubirea este dăruită dogmei, fiindcă ”toate le suferă și toate le rabdă”. Iubirea creștină este neschimbată pentru aceea că nici credința șchioapă a ereticilor nu poate schimba dragostea îndreptată asupra lor. Cineva poate atrage prin iubire la credința sa chiar și o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greșită a dogmelor.

Niciodata nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor, care, din dragoste chiar și pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos, dorea să fie anatema pentru ei. Episcopul care nu-i iubește pe eretici și nu lucrează pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă și este lipsit de dragoste. Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.

Chestiunile legate de crediță nu trebuie să micșoreze iubirea. Învățătorii urii sunt ucenicii celui rău, fiindcă dintru același izvor nu curg și dulcele, și amarul.

Învățătorul iubirii, care este episcopul, nu e cu putință să nu iubească, fiind cu desăvârșire neputincios să urască, aceasta pentru că preaplinul iubirii izgoneste ura. (69)>>

[(69):Pastorala, Mitropolit Nectarie de Pentapolis, Atena, 1898, pag.210)]
(Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfantul Nectarie din Eghina - Făcătorul de Minuni, Viata și Opera, 1846- 1920, Editura Sophia, București 2006, pag. 347)

Trebuie sa tinem seama de o populatie insemnata de credinciosi catolici in pronviciile istorice Moldova si Bucovina.
Date extrem de interesante despre viata acestora, istoria acestora (multi dintre credinciosi fiind „ceangăi”) gasiti, daca aveti timp si interes sa cititi:
http://csango.ro/uploads/bibliografi...nton_cosa1.pdf
http://ebooks.unibuc.ro/istorie/reli...episcopiei.htm

<<Cultul penticostal reprezintă a patra mişcare religioasă ca mărime din România. Majoritatea credincioşilor sunt în Transilvania şi în zona de nord a Moldovei. Cele mai importante comunităţi sunt cele din Suceava, Bistriţa-Năsăud, Arad şi Bihor. Din punct de vedere etnic, 85% dintre adepţii aceste mişcări sunt români, 10% sunt romi, în timp ce restul de 5% este o mixtură de unguri, ucraineni, germani sau slovaci.>>
http://verticalnews.ro/cum-sunt-pent...zvolta-repede/

<<Inceputurile miscarii baptiste in Romania pot fi trasate incepind cu anul 1856 pentru populatia de etnie germana si cu anul 1875 pentru populatia de etnie maghiara si romina. In anul 1991, numarul baptistilor din Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania era:
1. Uniunea Bisericilor Baptiste 100.000 1.423 de biserici (infintata 1919)
2. Bisericil Maghiare 9.043 99 de biserici.
Cu "apartinatorii" (copiii) din familiilr lor, totalul baptistilor de se apropie de 200.000.
Totalul neoprotestantilor evanghelici din Rominia incorporeaza inca aproximativ 300.000 de pentecostali (600.000 cu apartinatori) si 60.000 de Crestini dupa Evanghelie (100.000 cu apartinatori), citeva zeci de mii de Adventisti si unele fractiuni din cei peste 1.000.000 de membrii ai Oastei Domnului.>>
http://roboam.com/Bapt_Rom.htm

Însă cei care fac parte din Oastea Domnului nu sunt neoprotestanți, ci ortodocși. Unul dintre cei mai însemnați reprezentanți ai acestei mișcări este părintele Vasile Mihoc.

P.S. Am citit acum mai atent: e vorba de unele fracțiuni, care se pare că s-au rupt de Biserică.

[Parascheva16]

În prealabil postat de N.Priceputu

Însă cei care fac parte din Oastea Domnului nu sunt neoprotestanți, ci ortodocși. Unul dintre cei mai însemnați reprezentanți ai acestei mișcări este părintele Vasile Mihoc.

P.S. Am citit acum mai atent: e vorba de unele fracțiuni, care se pare că s-au rupt de Biserică.

De ce canta in Biserica cu organe muzicale? Doar stiu canoanele daca sunt ortodocsi!
In manualul de Sectologie sunt trecuti ca si grupare cu tendinte centrifuga in BO.

" 13. Gruparea separatistă sau cea cu tendinţă centrifugă – se constituie din acei credincioşi care, afiliaţi unei Biserici, confesiuni sau cult, se consideră cei mai îndreptăţiţi să introducă unele reforme, inovaţii etc. sau se opun reformelor promovate de gruparea de bază, ţinând cu rigoare vechile rânduieli. Ex.: Petrache Lupu (Maglavit), Ucenicii Sf. Ilie, Noul Ierusalim. Grupări cu tendinţă centrifugă: Oastea Domnului, Visarioniştii.
(p.7)"

@Nastya Mai citeste odata ce am spus si in ce context. Nu am spus nicaieri ca sa nu iubesti oamenii de alte confensiuni, ci am spus sa nu ne dam cu ecumenismul de dragul iubirii omenesti si sa nu e bine sa nu marturisim invatatura ortodoxa in numele iubirii, care se tot flutura cand vine vb. cine deine Adevarul si cine ba. (sau e bine sa incalci invatatura ortodoxa de dragul iubirii omenesti?)

În prealabil postat de Parascheva16

De ce canta in Biserica cu organe muzicale? Doar stiu canoanele daca sunt ortodocsi!
In manualul de Sectologie sunt trecuti ca si grupare cu tendinte centrifuga in BO.

" 13. Gruparea separatistă sau cea cu tendinţă centrifugă – se constituie din acei credincioşi care, afiliaţi unei Biserici, confesiuni sau cult, se consideră cei mai îndreptăţiţi să introducă unele reforme, inovaţii etc. sau se opun reformelor promovate de gruparea de bază, ţinând cu rigoare vechile rânduieli. Ex.: Petrache Lupu (Maglavit), Ucenicii Sf. Ilie, Noul Ierusalim. Grupări cu tendinţă centrifugă: Oastea Domnului, Visarioniştii.
(p.7)"

Nu știu cum cântă în biserică, însă o tendință centrifugă cred că unii dintre ei o au. Iar alții, după cum înțeleg, chiar s-au despărțit de Biserică.

Părintele Bartolomeu Anania avea cuvinte bune pentru Oastea Domnului, și se pare că din ea au făcut parte preoți buni și foarte buni.

Nu e de condamnat faptul că un preot, văzând superficialitatea credinței multora, s-a simțit dator să nu lase lucrurile așa și să îi determine să se adune seara în biserică, în loc de cârciumă unde obișnuiau să petreacă.

Nu le cunosc acum starea, nu știu câți dintre ei sunt în pericolul de a se desprinde de Biserică, însă cei din Biserică nu trebuie doar să-i condamne, ci să vadă grava suferință în care se află credința noastră ca popor și să îndrepte lucrurile.

<<Eu am cunoscut Oastea Domnului nu atât ca organizaţie, ci mai mult prin intermediul unor oameni reprezentativi. Eram proaspăt intrat la Patriarhie, în toamna anului 1948; deci se instalase regimul comunist. Nu ştiu dacă la acea vreme Oastea Domnului era sau nu formal interzisă, dar ştiu că l-am cunoscut la Bucureşti pe Lascarov Moldovanu, care a fost un mare intelectual şi un mare animator al Oastei Domnului şi care, cu îngăduinţa Patriarhului Iustinian, mergea în Biserica Sf. Spiridon şi vorbea credincioşilor la anumite ore, în afara spaţiului liturgic. Aşa am luat cunoştinţă, mai mult, cu Oastea Domnului, înainte de a o cunoaşte din literatură şi din mărturii directe.

Am stat în închisoare cu oameni care făceau parte din Oastea Domnului şi care, realmente, sufereau pentru credinţă. Nu le mai ţin minte numele. În închisoare, de multe ori, stai doar câteva ceasuri cu cineva într-o celulă şi se fac schimbările.

În ceea ce mă priveşte, sigur că sunt un sprijinitor al Oastei Domnului şi, în sensul creştin al cuvântului, sunt mândru că am intervenit de mai multe ori în favoarea ei. Pentru că Oastea Domnului a fost şi se găseşte încă sub semnele unor controverse din partea unora care n-o înţeleg suficient. Care mai mult se tem de ea decât o iubesc. Aşa încât şi în Sf. Sinod am pledat pentru ca Oastea Domnului să funcţioneze sub umbrela ocrotitoare, sub binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, am intervenit ca săptămânalul <<Iisus Biruitorul>> să poată apărea cu binecuvântarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Totodată, am încurajat şi activitatea părintelui Vasile Mihoc, admirabilul profesor de Noul Testament de la Facultatea de Teologie din Sibiu, cel care este, într-un fel, duhovnicul şi îndrumătorul Oastea Domnului.

Am cunoscut pe conducătorii Oastei Domnului la câteva şedinţe pe care le-am avut, în special când s-a ivit grupul dizident al lui Suciu, şi am intervenit puternic să despărţim apele. Pentru că, la un moment dat, din cauza grupului Suciu începuse să se creeze o stare de confuzie. Şi eu am fost întotdeauna de principiul că un dialog real între două sau mai multe entităţi se face numai pe baza unor identităţi precise, bine definite.
Aşa încât, din oficiul şi răspunderea pe care le am, încurajez activitatea fraţilor ostaşi, sunt în legătură permanentă cu ei, îi văd şi în timpul anului, nu numai când vin cu grămada să mă colinde de Crăciun – vin câte 120 – 140 şi îmi face foarte-foarte mare plăcere să îi văd. Oameni liniştiţi, cumsecade şi care îşi propun, prin liber-consimţământ, să ducă o viaţă creştină mai elevată, mai controlată, şi deci călăuzitoare către mântuire. [...]>>

ÎPS Bartolomeu ANANIA, Mitropolitul Vadului, Feleacului si Clujului – fragment din “Omoforuri – Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române, despre Oastea Domnului”, Editura Agnos -Sibiu.
http://www.oasteadomnului.ro/2012/ip...astea-domnului

<<Oastea Domnului este cunoscuta in Biserica Ortodoxa Romana ca fiind o asociatie religioasa controversata. Unii oameni ai Bisericii (ierarhi, preoti, laici) o accepta, fac parte din ea si o sustin, in timp ce altii sunt rezervati in privinta ei. Oastea Domnului a aparut ca o miscare de emancipare a vietii religioase a ortodocsilor romani, in spirit traditionalist, axata pe coordonarea activitatii crestinilor practicanti (apostolat laic si voluntariat duhovnicesc).

Activitatea misioana a Oastei Domului a inregistrat atat aspecte pozitive, cat si complicate controverse si ispite, asupra carora s-au aplecat, cu rabdare si jertfelnicie, atat slujitorii Bisericii, cat si credinciosii Oastei Domnului.

Atata vreme cat este controlata de Biserica, miscarea in sine are un rol benefic: ajuta ierarhia in munca pastoral-misionara. Nu putem putem trece insa cu vederea nici faptul ca, acolo unde autoritatea bisericeasca a lipsit, s-au inregistrat cazuri de desprindere a Ostasilor de la Ortodoxie sau trecerea lor la anumite culte. Cultele neoprotestante care activau in Romania in perioada interbelica si-au intetit propaganda, incercand sa prezinte Oastea Domnului ca fiind o incercare de reforma de tip protestant in sanul Bisericii Ortodoxe Romane, pe de-o parte, si sa-i ademeneasca pe Ostasi sa treaca la ele, pe de alta parte.

De asemenea, multi dintre cei care au aderat la Oastea Domnului au facut-o intr-un spirit protestant. De aici si atitudinea rezervata a unor oameni ai Bisericii fata de Oastea Domnului, ce le apare mai degraba ca un amestec de Ortodoxie si sectarism. Potrivit lor, chiar si in zilele noastre, adunarile Oastei Domnului inca mai prezinta o influenta vadita in spirit neoprotestant, fapt remarcat mai ales in cantecele, rugaciunile si predicile lor.>>
http://www.crestinortodox.ro/religie...ui-125463.html

@Parascheva16


Dumneavoastra imi spuneti: <<Mai citeste odata ce am spus si in ce context. Nu am spus nicaieri ca sa nu iubesti oamenii de alte confensiuni, ci am spus sa nu ne dam cu ecumenismul de dragul iubirii omenesti si sa nu e bine sa nu marturisim invatatura ortodoxa in numele iubirii, care se tot flutura cand vine vb. cine deine Adevarul si cine ba. (sau e bine sa incalci invatatura ortodoxa de dragul iubirii omenesti?)>>


Doamna,

1. Va suparati degeaba.

2. Daca tot vreti sa ma puneti la punct (e dreptul fiecarui om si-l respect) , nu credeti ca ar fi necesar ca, mai intai, sa cititi mai atent ce a spus Sfantul Nectarie? Deci: nu eu am spus, chiar nu am pretentii sa cititi cu atentie ce spun eu. Daca cititi bine, daca nu?


3. M-am obisnuit deja ca postarile mele (unele) sa fie catalogate: moderniste, ecumeniste, chiar daca sunt CITATE din vorbele Sfantului Nectarie Taumaturgul sau ale Sfantului Siluan Athonitul sau daca am postat din cuvantul rostit la Sfanta Liturghie sau din Sfanta Scriptura. E dreptul dvs. sa ganditi asa si al meu sa cred ca nu aveti dreptate nici dvs. nici altii care ma caracterizeaza astfel. N-avem voie sa avem pareri diferite? Forumul e deschis (cu anumite conditii) oricaror pareri.

Sfantul Nectarie spune (din citatul de mai sus) :
<< Acestea, ca unele ce se referă numai la credință, lasă liberă și neatinsă iubirea, căci dogma nu se războiește cu dragostea.>>
<<Niciodata nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă.>>

<< Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.

Chestiunile legate de crediță nu trebuie să micșoreze iubirea. Învățătorii urii sunt ucenicii celui rău, fiindcă dintru același izvor nu curg și dulcele, și amarul.>>

Daca aceste vorbe inseamna modernism/ecumenism inseamna ca l-ati numit si pe Sfantul Nectarie: ecumenist.

În prealabil postat de Nastya

„Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.”

Strânsa legătură dintre iubire și adevăr o mărturisim mereu, la Sfânta Liturghie, înainte de Crez, când zicem: „Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim”.

Deci nu e cu putință rostirea adevărului fără ca mai întâi să ne iubim.
Însă numai așa cum s-a citat mai sus, în unitatea iubire-adevăr-lumină.

Căci adevărul dacă e singur înăbușă iubirea, iubirea singură ajunge să justifice păcatul; iar când se întâmplă așa, atât adevărul cât și iubirea sunt în întuneric.

[adam000]

În prealabil postat de N.Priceputu

Strânsa legătură dintre iubire și adevăr o mărturisim mereu, la Sfânta Liturghie, înainte de Crez, când zicem: „Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim”.

Deci nu e cu putință rostirea adevărului fără ca mai întâi să ne iubim.
Însă numai așa cum s-a citat mai sus, în unitatea iubire-adevăr-lumină.

Căci adevărul dacă e singur înăbușă iubirea, iubirea singură ajunge să justifice păcatul; iar când se întâmplă așa, atât adevărul cât și iubirea sunt în întuneric.

Intrucat cum poti sa marturisesti (in fata semenilor) ca Il cunosti pe Dumnezeu (care este iubire), ca ii cunosti iubirea Lui, daca nu traiesti iubirea Lui, daca nu iubesti cu iubirea daruita de El pe aproapele (semenul tau)? Cum poti da marturie (arata in mod nemincinos) ca esti urmator, credincios Lui Hristos = adica "crestin", daca nu traiesti cu El, (in/cu/prin) iubirea Lui fata de semeni?