O marturisire tulburatoare

În prealabil postat de Miha-anca

Am mai auzit spuse aceste lucruri, dar mie mi se pare ca mi se cere sa stiu totul despre cei, pe care ii pun pe acatist, ceea ce implica si judecarea lor.
Oare avem cum sti anumite lucruri, chiar si despre cei din famila noastra? Mie aceasta cerinta mi se pare prea grea, ca sa o pot indeplini. Dumnezeu oricum ne vede asa cum suntem, nu trebuie sa judecam noi in locul Lui.
Dar daca e sau nu ortodox, asta putem sti.
Inca nu am citit linkul postat, dar il voi citi.

Eu pentru ca sunt ortodoxa dar mama mea a fost catolica si jumatate din neamul meu este format din catolici, i-am spus parintelui meu duhovnic. Parintele pomeneste la proscomidie doar pe aceia pe care considera ca au dreptul.

Referitor la cat de crestini suntem (spovediti, fara pacate, fara... fara...) asta mi se pare aproape de nerealizat. Am vazut cerintele la mai multe biserici si am evitat sa las pomelnice, pentru ca nu stiu toate datele despre toti ai familiei mele(ma refer rude, matusi, veri, nepoti) sau prieteni si nici nu cred ca poti sa-i intrebi.

Cred ca sfatul duhovnicului si cuvantul acestuia sunt singurele care ne pot ajuta.

Dar, accesand link-urile o sa vedeti ca nu e totul doar alb sau doar negru. Bineinteles ca nu e negociere, dar o discutie curata cu parintele e de folos. Si oricum, in rugaciunea noastra particulara, e loc pentru toata lumea. Asta n-o interzice nimeni.(Sper!!!)