Fiecare iubeste altfel pe Dumnezeu, iar credinta este o lupta zilnica

[andravenache]

În prealabil postat de sophia

Cineva afirma deunazi pe forum ca daca faci nu stiu ce intr-un fel inseamna ca nu-l iubesti pe Dumnezeu.
E ca si cum ai spune ca daca nu ii faci nu stiu ce sotului/sotiei inseamna ca nu-l/n-o iubesti.

Mi se pare ca nu este bine sa reducem iubirea pentru cineva numai la anumite gesturi.

Am observat ca multi fac asta. Daca nu postesti, daca nu stai nu stiu cum in biserica, etc. inseamna ca nu-l iubesti pe Dumnezeu, sau ca nu esti crestin, ortodox.

Consider ca fiecare iubim fie pe Dumnezeu, fie pe aproapele (sot, sotie, prieten, etc.) in alt fel.

Unii aduc multe daruri si prinoase, altii sunt mai tandri si mai pupaciosi (ma refer la iubirea de aproape), altii fac alte gesturi, altii sunt mai retinuti, altii mai fac sacrificii mari.

Cum si de ce sa masuram iubirea pentru Dumnezeu, sau pentru altcineva?
De ce sa judecam noi pe altul cantarindu-i iubirea, credinta?

Credinta nu este usoara, in ciuda tuturor spuselor unora sau altora.
Adica nu stiu, poate pentru unii este chiar, sau pare usoara.

Citesc mesaje aici pe forum si scrie lumea atat de usor: ce simplu este aia si aia. Cum nu poti s-o faci?

Totusi din experienta mea pot sa spun ca nu este nimic usor in credinta.
Poate pentru ca mai intai de toate raportam totul la credinta si la Dumnezeu.

Facem aia si aia, sau nu facem pentru ca asa cere credinta, sau Dumnezeu.
La fiecare pas se intampla asta. Stai si te gandesti: "aoleu am facut un pacat." Si te framanti, iti pare rau.

Mi se intampla asta in orice moment. Si tocmai pentru ca imi propun mereu sa respect credinta si sa nu fac pacate, sa fiu mai buna, sufar si imi fac probleme si ajung sa ma invart intr-o bulboana mai mari care te trage spre alt pacat (mai mare).

Si ma intreb chiar totul trebuie sa-l judecam prin prisma credintei? Totul in numele ei?

Unii spun ca e gresit sa crezi/consideri ca Dumnezeu este in toate si ca exista liberul arbitru. Altul ca dimpotriva, in toate sa-l vedem pe Dumnezeu si voia Sa. Totul se face cu voia Sa.

Credinta este o lupta zilnica, fara arbitru. Tu cu altii si apoi tu cu tine insuti.
Si neputinta exista, mai mare sau mai mica.
Si poate ca astfel se pot explica si unele depresii sau cum se scria pe un fir(cel cu schizofrenia) spaime care pot duce la tulburari psihice (la cei mai sensibili). Tocmai frica asta de pacat, de urmarile lui, framantarile astea continui ne macina.
De multe ori nu vrei sa faci un pacat, un lucru rau, dar ti se intampla. Parca atunci cand nu vrei sa-l faci iti este mai rau, decat cand il faci in mod deliberat. De ce oare?
Alte ori te stradui sa treci peste tine, sa-ti calci pe suflet si pe dreptatea ta ca sa faci un bine si este si asta greu.

Nu e bine nici sa judecam si nici sa impunem altuia ce si cum sa faca si nici sa cantarim.

In tot ceea ce facem, dupa puterile noastre, sta dragostea noastra pe Iisus, pentru Maica Sa, sau alti sfinti. Si fiecare iubeste in felul sau. Dar iubeste.

Draga Sophia, sunt deacord cu tine. Studiind si cautand, am ajuns la aceeasi concluzie: crestinismul inseamna iubire - asa cum a spus de-altfel si Mantuitorul: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." si "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."
Cred ca Dumnezeu judeca in primul rand ceea ce e in sufletul fiecarui om, iubirea pe care o are atunci cand face un lucru sau spune o vorba. Dumnezeu ne cunoaste gandul. Ce e drept, mai spune Sf. Apostol Iacov: "arata-mi credinta ta fara fapte, si eu din faptele mele iti voi arata credinta mea.", insa cine sunt eu sa judec faptele altuia. Cred ca fiecare trebuie sa priveasca la faptele lui si sa fie atent la vorbele pe care le spune pentru ca aceastea sa nu constituie prilej de poticnire pentru cei din jur, insa nu trebuie sa judecam pe ceilalti, pentru ca noi nu stim cu ce gand fac ei ceea ce fac.

Referitor la daca e greu sau usor in credinta, eu cred ca e si greu si usor. Defapt m-am confruntat si eu cu aceleasi intrebari pe care le-ai expus si tu. O sa iti spun la ce concluzii am ajuns eu (fara a-ti spune ce sa faci practic: de cate ori sa te spovedesti, cat de strict sa tii postul etc.):
-1) Trebuie sa Il cunosti cu adevarat pe Dumnezeu. (Dumnezeu e iubire si dreptate). Teoretic, asta se face "vorbind" cu El (rugaciune), participand la serviiciile din Biserica, citind Biblia. Practic ... fiecare poate vorbi pentru el ... Eu am ajuns la concluzia ca daca dorinta ta de a-L cunoaste este onesta si din toata inima, Dumnezeu va veni in intampinarea ei si te va ajuta.
-2) Stiind Cine este Dumnezeu si intelegand sacrificiul pe care l-a facut murind pe cruce pentru noi, vei ajunge sa Il iubesti "cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău."
-3) In calea iubirii de Dumnezeu, cel rau va veni cu dorintele "eului". Trebuie sa intelegi ceea ce a scris apostolul Pavel: "Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. ". Eu inteleg ca a-L iubi pe Dumnezeu cu toata inima, cu tot cugetul si cu toata fiinta inseamna "mai presus de mine, de viata mea". Caci si Iisus spune: " Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga." Lupta cu eul e partea cea mai grea.
-4) Daca vei castiga lupta cu eul si iti vei preda vointa lui Dumnezeu ("facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ." sau, dupa modelul Mantuitorului: "nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui"), si vei ajunge sa Il iubesti pe Dumnezeu si sa te increzi cu totul (viata, vointa, teluri, nevoi, TOT) in El, atunci mai departe ti-se va parea usor. Pentru ca asa cum atunci cand iubesti un om iti vine usor sa faci diverse lucruri pentru el/ea, tot asa, daca Il iubesti pe Dumnezeu, a face voia Lui va veni din inima si o vei face cu bucurie, cautand sa ajungi sa ... -5) ... iubesti pe aproapele tau ca pe tine insati.

Iar pentru fiecare lucru care ti se pare greu (invingerea eului, lupta cu un pacat sau cu altul), roga-te ca Domnul sa iti trimita Mangaietorul pe care ni l-a promis sa te ajute.

Asta e parerea mea. Sper sa iti fie de folos. Oricum ... vroiam sa stii doar ca nu esti singura, ca mai sunt si altii care isi pun aceleasi probleme si au aceleasi lupte. Domnul sa fie cu tine, si cu noi, cu toti!