Profetia Sfantului Nil Athonitul despre sfarsitul lumii

[adam000]

Annyta, este irelevant cum sint copii parintilor care nu si-au dus copii la biserica. Acei parinti si-au declinat calitatea de parinti in favoarea Lui Dumnezeu, dpdv al sufletului copiilor lor - dpdv duhovnicesc e ca si cand si-ar fi abandonat copii pe un camp sa aiba Dumnezeu grija de ei. de sufletul lor.
Ce te astepti de la aceia? Ei nu il cunosc pe Dumnezeu, nu sint crestini de fac asa cu copii lor. Ca daca l-ar cunoaste pe Dumnezeu, atunci din reala dragoste de Dumnezeu le-ar vorbi copiilor lor despre El, i-ar duce la biserica si s-ar purta ei insisi in lumina dragostei de Dumnezeu si de aproapele incat ar fi fara efort exemple vii de crediinta si comportament frumos, dupa voia lui Dumnezeu, pentru copii lor.

De ce privesti (si nu numai tu, dar si ceilalti Lucian, Cezar) spre lume, de ce il cautati pe Dumnezeu intre cei ce nu il cunosc pe Dumnezeu, in loc sa il cautati pe Dumnezeu intre crestini, intre sfinti; in loc sa ii cautati pe sfinti !?!? Caci sfinti in viata inca avem - oameni care traiesc cu Dumnezeu. Ei sint crestinii adevarati. Ei ne ar trebui sa ne fie modele, daca vrem sa nu fim noi insine niste mincinosi care ne dam crestini dar care de fapt am fi din lume si ai lumii.

[cezar_ioan]

Când privim spre sfinţi, precum spui, vedem una. Iar când privim în jur şi în noi, vedem alta.
În lumea noastră binele şi răul sunt în amestec, de când lumea.
Tema threadului însă e profeţia şi întrebarea dacă nu cumva trăim vremurile profeţite.
Sunt şi motive de amărăciune, se petrec lucruri oribile pretutindeni. Şi nu suntem rupţi, în ţesătura vieţii cotidiene, de nimic din ce se petrece în jurul nostru.
Ce să facem acum? Să ne prefacem că nu vedem? Să stăm ca struţul?
Să predicăm negarea evidenţelor?
Tocmai această negare precum şi alte poziţii ale nepăsării au favorizat generarea lumii de azi, cu ordinea ei bolnavă foarte.

P.S. De unde ai scos-o că îl căutăm pe Dumnezeu între necredincioşi? De unde că nu avem modele pe sfinţi? Fii mai cu băgare de seamă ce scrii, te rog frumos...

În prealabil postat de adam000

Annyta, este irelevant cum sint copii parintilor care nu si-au dus copii la biserica. Acei parinti si-au declinat calitatea de parinti in favoarea Lui Dumnezeu, dpdv al sufletului copiilor lor - dpdv duhovnicesc e ca si cand si-ar fi abandonat copii pe un camp sa aiba Dumnezeu grija de ei. de sufletul lor.
Ce te astepti de la aceia? Ei nu il cunosc pe Dumnezeu, nu sint crestini de fac asa cu copii lor. Ca daca l-ar cunoaste pe Dumnezeu, atunci din reala dragoste de Dumnezeu le-ar vorbi copiilor lor despre El, i-ar duce la biserica si s-ar purta ei insisi in lumina dragostei de Dumnezeu si de aproapele incat ar fi fara efort exemple vii de crediinta si comportament frumos, dupa voia lui Dumnezeu, pentru copii lor.

De ce privesti (si nu numai tu, dar si ceilalti Lucian, Cezar) spre lume, de ce il cautati pe Dumnezeu intre cei ce nu il cunosc pe Dumnezeu, in loc sa il cautati pe Dumnezeu intre crestini, intre sfinti; in loc sa ii cautati pe sfinti !?!? Caci sfinti in viata inca avem - oameni care traiesc cu Dumnezeu. Ei sint crestinii adevarati. Ei ne ar trebui sa ne fie modele, daca vrem sa nu fim noi insine niste mincinosi care ne dam crestini dar care de fapt am fi din lume si ai lumii.

Păi mie îmi pare rău de cei care îl "ignoră" pe Dumnezeu şi de copiii care sunt crescuţi departe de El, sursa binelui. Ei sunt aproapele nostru, sunt oameni buni de altfel, cu calităţi şamd; îmi pare rău să fie furaţi de lumea aceasta cu tentaţiile ei.