Ortodoxia si ecumenismul

[antiecumenism]

ECUMENISMUL FARA MASCA – O carte ce cuprinde tot ce nu s-a spus pana acum despre erezia ereziilor: ecumenismul
Ce poti sa faci in calitate de credincios laic atunci cand preotul de la biserica unde mergi invata public erezia ecumenismului (in predici, conferinte) si boteaza prin stropire sau aduce papistasi sau alti eretici in Sfantul Altar?
MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI
Ecumenismul în Biserica Ortodoxă Română: profanare a Bisericii si o pustiire a Ortodoxiei
Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor
Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine in afara Bisericii Ortodoxe, nici erezia “Biserici surori”, nici “teoria ramificatiilor”.
MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

http://carteromaneasca.wordpress.com...ecumenismului/


"...Atâta vreme cât ereticii continuă să rămână în rătăcire, respingem comuniunea cu ei, şi în mod deosebit rugăciunile în comun. Sfintele Canoane, în întregul lor, interzic nu doar coliturghisirile şi rugăciunile în comun în biserici, ci şi simplele rugăciuni în comun în spaţii private.

Poziţia severă a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevărată iubire şi dintr-un sincer interes pentru mântuirea lor şi dintr-o grijă pastorală ca nu cumva credincioşii să fie atraşi în vreo erezie. Cine iubeşte, arată adevărul, nu-l lasă pe celălalt în minciună; altfel, iubirea, concordia şi pacea cu el sunt prefăcute şi false. Există un război bun şi o pace rea. „Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care desparte de Dumnezeu” – spune Sfântul Grigorie Teologul. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă: „Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul”


Prin conștiința martirică și mărturisitoare care caracterizează viața Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți trebuie să ne întărim în zilele noastre, în fața furtunii ereziei ecumenismului și a nepocăinței papismului, care în mod demonic impune să i se închine toți, așa cum din păcate, de multe ori în trecut și foarte pe față astăzi fac mulți dintre ierarhii și arhipăstorii noștri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere. Însă nu ne temem și repetăm cuvintele marelui mărturitor al credinței, Sfântul Grigorie Palama, si căruia ne rugăm, măcar într-o mică măsură, să ne arătăm următori: ”Însă noi, văzând sfârșitul vieții acelor sfinți, îi urmăm în cuvânt, fiind împreună cu Dumnezeu, cu răbdare, bucurându-ne cu nădejde, suferind dureri. Să fiu ispitit, să fiu ucis, să fiu ars, să fiu tăiat de sabie, să mi se smulgă unghiile; orice tortură să mi se dea, o primesc cu bucurie, însă rămân nemișcat, sprijinindu-mă pe acest duh (n.tr. – al mărturisirii adevărului); de toate acestea mai mult mă bucur decât mă întristez. Căci așa eu voi mări darul dumnezeiesc față de mine, înțelepciunea îmi va deveni o soție de nedespărțit și voi fi un vas mai încăpător al duhului și egoul mi-l voi sfâșia prin nădejdile fericite, primind un inel de logodnă nepieritor. Am norul de martiri, cu care eu mă voi număra la întâlnirea cea așteptată (n.tr. – cu Hristos); am mulțimea drepților, cu care voi fi pus moștenitor al învierii; cu mărturisitorii sunt în aceeași Biserică, iar la sărbătorirea celor întâi-născuți voi fi și eu numărat cu ei; voi fi părtaș la puterea și cinstea cea nemuritoare. Și atunci ce pot oare să-mi facă injuriile și calomniile; nimic nu pot să îmi facă care să fie mai copleșitor sau mai puternic (n.tr. – decât bunurile enumerate mai sus).”

[antiecumenism]

Sfântul Grigorie și-a părăsit urcușul său isihast și asceza și vederea neîncetată a lui Dumnezeu și s-a implicat în luptele împotriva ereziilor Apusului și ale lui Varlaam, de dragul mântuirii ortodocșilor. Așa cum zice Sinaxarul celei de-a doua Duminici a Postului Mare, cu toate că după caracter Sfântul Grigorie era liniștit și pașnic, în apărarea credinței s-a dovedit a fi luptător și combativ, până când a reușit să îi alunge pe eretici departe de Biserică: el era ”extraordinar de liniștit și de smerit, nu vorbea decât despre Dumnezeu; cu toate acestea a fost un mare luptător … de la început până la sfârșit a fost un luptător atletic împotriva patimilor și a dracilor, cât și pentru îndepărtarea ereticilor cât mai mult de Biserica lui Hristos și s-a manifestat prin scrierea de cuvinte și lucrări despre credința ortodoxă.”

-cum zicea Parintele Arseniei Papacioc :ecumenismul este erezie ,este de la dracu: si trebuie scoasa sabia ca sa luptam ,el chiar zicea cand l-au intrebat 2 greci aflati in vizita la el ce sa facem ca foarte multi ierarhi sunt ecumenisti,Parintele Arseniei Papacioc a raspuns scoatem sabia si taiem capete adica suntem pt adevar cu orice pret.

[Parascheva16]

Sinodului al VII-lea de la Niceea (787)

Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli (sec.II)

Canonul 15 al Sinodului al IX-lea din Constantinopol (861)
***
Canoanele si cele 7 Sinoade Ecumenice sunt in duh Ortodox si sunt destul de clare. Nu stiu de ce tot cautam motive, scuze si potecute. Sau este la moda acum sa zicem ca, canoanele sunt invechite sau ca nu mai sunt valabile pentru ca cei care le-au infaptuit nu mai sunt in viata?! Am auzit aceste doua motive, de parca Dumnzeu si Capul Bisericii, Domnul Iisus Hristos, se invechcesc sau se schimba dupa cum se schimba omul. Uitam ca ecumenismul a produs schisma in sanul Bisericii in 1920?

http://mirem.ro/index.html

http://www.mirem.8k.com/prezentare.html

Sf. Iustin Popovici - Biserica Ortodoxă şi ecumenismul



PARINTELE STANILOAE: Ecumenismul este produsul masoneriei si este pan-erezie! Nu exista “Biserici surori”! (si AUDIO)

Parintele Calciu Dumitreasa - Ecumenismul si Masoneria - planul diabolic de astazi

(interviul complet cu Parintele Calciu: https://www.youtube.com/watch?v=nzzPjfWfEEw)


Sunt atatea carti, articole, conferinte impotriva ecumenismului si a conceptului de Biserici surori si din Romania si din celelalte tari ortodoxe. Eu personal merg pe mana acestor parinti marturisitori. Am incredere ca dansii nu au tras semnale de alarma degeaba, plus ca ei sunt in masura sa judece aceste situatii, nu eu.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de antiecumenism

ECUMENISMUL FARA MASCA – O carte ce cuprinde tot ce nu s-a spus pana acum despre erezia ereziilor: ecumenismul
Ce poti sa faci in calitate de credincios laic atunci cand preotul de la biserica unde mergi invata public erezia ecumenismului (in predici, conferinte) si boteaza prin stropire sau aduce papistasi sau alti eretici in Sfantul Altar?
MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI
Ecumenismul în Biserica Ortodoxă Română: profanare a Bisericii si o pustiire a Ortodoxiei
Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor
Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine in afara Bisericii Ortodoxe, nici erezia “Biserici surori”, nici “teoria ramificatiilor”.
MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

http://carteromaneasca.wordpress.com...ecumenismului/


"...Atâta vreme cât ereticii continuă să rămână în rătăcire, respingem comuniunea cu ei, şi în mod deosebit rugăciunile în comun. Sfintele Canoane, în întregul lor, interzic nu doar coliturghisirile şi rugăciunile în comun în biserici, ci şi simplele rugăciuni în comun în spaţii private.

Poziţia severă a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevărată iubire şi dintr-un sincer interes pentru mântuirea lor şi dintr-o grijă pastorală ca nu cumva credincioşii să fie atraşi în vreo erezie. Cine iubeşte, arată adevărul, nu-l lasă pe celălalt în minciună; altfel, iubirea, concordia şi pacea cu el sunt prefăcute şi false. Există un război bun şi o pace rea. „Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care desparte de Dumnezeu” – spune Sfântul Grigorie Teologul. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă: „Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul”


Prin conștiința martirică și mărturisitoare care caracterizează viața Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți trebuie să ne întărim în zilele noastre, în fața furtunii ereziei ecumenismului și a nepocăinței papismului, care în mod demonic impune să i se închine toți, așa cum din păcate, de multe ori în trecut și foarte pe față astăzi fac mulți dintre ierarhii și arhipăstorii noștri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere. Însă nu ne temem și repetăm cuvintele marelui mărturitor al credinței, Sfântul Grigorie Palama, si căruia ne rugăm, măcar într-o mică măsură, să ne arătăm următori: ”Însă noi, văzând sfârșitul vieții acelor sfinți, îi urmăm în cuvânt, fiind împreună cu Dumnezeu, cu răbdare, bucurându-ne cu nădejde, suferind dureri. Să fiu ispitit, să fiu ucis, să fiu ars, să fiu tăiat de sabie, să mi se smulgă unghiile; orice tortură să mi se dea, o primesc cu bucurie, însă rămân nemișcat, sprijinindu-mă pe acest duh (n.tr. – al mărturisirii adevărului); de toate acestea mai mult mă bucur decât mă întristez. Căci așa eu voi mări darul dumnezeiesc față de mine, înțelepciunea îmi va deveni o soție de nedespărțit și voi fi un vas mai încăpător al duhului și egoul mi-l voi sfâșia prin nădejdile fericite, primind un inel de logodnă nepieritor. Am norul de martiri, cu care eu mă voi număra la întâlnirea cea așteptată (n.tr. – cu Hristos); am mulțimea drepților, cu care voi fi pus moștenitor al învierii; cu mărturisitorii sunt în aceeași Biserică, iar la sărbătorirea celor întâi-născuți voi fi și eu numărat cu ei; voi fi părtaș la puterea și cinstea cea nemuritoare. Și atunci ce pot oare să-mi facă injuriile și calomniile; nimic nu pot să îmi facă care să fie mai copleșitor sau mai puternic (n.tr. – decât bunurile enumerate mai sus).”

mai las-o incolo cu atatea ziduri de text bolduite si linkuri, ca devine obositor.

si nu, nu e marturisirea Ortodoxiei, ca asta poate sa o faca si un spambot.

[adam000]

editat .

[catalin2]

Dusmanii principali ai Bisericii sunt aceeasi care sunt si ai tuturor oamenilor, ingerii cazuti. Cum spun si sfintii, in spatele tuturor ereziilor si schismelor stau tot ingerii cazuti.
Ereziile neputand surpa Biserica (rupand doar credinciosi din cadrul ei), ingerii cazuti au gandit ceva mai subtil, dar mai periculos pentru credinciosi. In timp ce in cazul unei erezii aceasta incerca sa inlocuiasca invatatura adevarata, oamenii trebuind sa aleaga intre cele doua, ecumenismul nu propune inlocuirea invataturii adevarate (poate doar la inceput sau in cazuri extreme, cand se gandeau si la armonizarea invataturilor cultelor), ci acceptarea si a invataturii gresite alaturi de cea adevarata. Credinciosul nu trebuie sa-si schimbe invatatura, trebuie doar sa accepte si celelalte invataturi, ca fiind egale cu cea ortodoxa, sau, cel putin, mai jos, dar nu gresite. Ca si cum am spune ca pacatul este la fel cu virtutea, in cazul acesta adevarul e la fel cu neadevarul, invatatura revelata cu invatatura facuta de ingerii cazuti. Nu mai are importanta erezia, preotii (pentru ca unii nu au preoti, si totusi nu sunt diferiti de ortodocsi), Biserica, Sfintele Taine (petru ca, tot asa, unii le au doar simbolice, si fiind in aceeasi conditie ca si ortodocsii o duc bine si fara ele). Si in final toti ajung la acelasi rezultat, mantuirea, indiferent ca au crezut intr-o erezie, ca nu s-au Impartasit, etc. Ba, mai mult, au patruns si ideile new-age, care spun ca si paganii au aceeasi soarta, ba chiar si ateii pentru unii, o mare invatatura flower-power.
Aceste conceptii alaturate celei crestine sau celei ortodoxe sunt absurde, de aceea unii cauta sa le armonizeze, iar altii (cei care au conceptii ecumeensite mai radicale, de genul ca toate cultele sunt la fel), resping chiar invatatura ortodoxa in mare parte, considerand ca sfintii s-au inselat cand au condamnat ereziile.
Conceptiile acestea sunt, dupa parerea mea, o imbinare intre cele protestante si umanismul ateu. Adica din protestantismul liberal, unii protestanti adaptand umanismul secular la protestantism si astfel a rezultat protestantismul liberal. Sunt chiar ortodocsi care au adoptat aceste conceptii moderniste intr-o masura mai mare (eu spun ecumenism radical), cei care spun ca toate cultele sunt la fel, iar acestea spun exact aceelasi lucruri ca si un protestant (de exemplu Adriana, care a fost pe forum in trecut). Practic nu stii daca sunt protetanti sau ortodocsi, si pe forumul catolic au intrat cativa ortodocsi cu aceste conceptii, chiar si catolicii au crezut ca sunt protestanti, pana au explicat mai in detaliu ce cred.
Desigur ca e un mare pericol ecumensimul, deja s-a infiltrat si in ortodoxie, multi credinciosi avand intr-o masura mai mare sau mai mica aceste conceptii. Din aceasta cauza nici nu isi pot da seama ca e un pericol. Pacate au fost dintotdeauna, dar fara credinta dreapta nu mai e nimic, pentru ca se pierde harul si putem dupa aceea sa tot facem fapte bune, ca sunt fara rezultat pe planul mantuirii.
P.S. Eu nu sunt adeptul conspiratiilor, adica implicarea masoneriei, iudaismului, societatilor oculte, etc. Poate are un rol si masoneria sau altele, dar cat timp e ceva ce doar se banuieste nu merita efortul de ne axa pe asta. Stim doar ce se vede, iar ecumenismul se vede.

[adrian7]

Ortodoxia trebuie sa ramana neschimbata dupa cum a fost intemeiata si sustinuta de cele 7 Sinoade Ecumenice, cand Sfintii Parinti s-au adunat sa apere credinta adevarata, savarsind si minuni.

[cezar_ioan]

Fraţi şi surori antiecumenişti,

dacă suntem şi voim să rămânem în Biserică nu ne schimbăm învăţătura de credinţă,
nu facem rabat de la hotărârile sinodale,
nici nu vom lua în braţe mişcările veacului acestuia, oricum s-ar numi ele: ecumenism, masonerie etc.
Şi pururea ne vom cinsti înaintaşii îmbunătăţiţi prin nevoinţe şi har şi ne vom apropia cu evlavie de sfinţii noştri, pe care îi considerăm luminători ai Ortodoxiei.
Asupra acestor aspecte cred că suntem cu toţii, noi cei ce ne numim creştini ortodocşi, în deplin acord.

Cum vom proceda, însă? Ce sentimente vom nutri atunci când ne facem lucrarea; ce şi cum vorbim, ce şi cum făptuim?

Unii, găsind în cuvintele Păstorilor o delimitare clară faţă de mişcări precum ecumenismul sau alte orientări schismatice, s-au grăbit să se creadă îndreptăţiţi să îşi exprime caracterul, fără nici o măsură de igienă personală. Caracter care nu înseamnă altceva decât valorile şi acţiunile cu încărcătură morală, devenite active/manifeste în relaţiile cu semenii. În relaţii, da, întrucât caracterul are sens şi rost doar în întâlnirea omului cu alt om.
Să listăm câteva trăsături de caracter care alcătuiesc şi exprimă personalitatea: toleranţa sau intoleranţa, sinceritatea (onestitatea) sau ipocrizia (făţărnicia), modestia sau aroganţa, curajul sau laşitatea, altruismul sau egoismul, individualismul sau comunitarismul, independenţa deciziei sau sugestibilitatea. Şi multe altele care nuanţează relaţia cu aproapele.
Dar cum se exprimă aceste însuşiri ale omului, pe care în Biserică le lucrăm împreună cu Duhul Sfânt şi le numim virtuţi?
Mai ales când întâlnim oameni, concepţii, simţăminte diferite de ale noastre sau chiar potrivnice: cum ne exprimăm caracterul şi, implicit, cum urmăm poruncile Domnului?

La această întrebare, unii antiecumenişti au găsit de cuviinţă să răspundă înverşunat, pătimaş, cu desconsiderare şi aroganţă, intolerant şi egoist. Nu cred că au folosit cu înţelepciune prilejul de a-şi face roditoare credinţa, ci dimpotrivă, cred că s-au vătămat şi pe ei şi au vătămat şi pe semeni.
Alţii caută să înveţe cum să dialogheze cu semenii. Fie, aceştia, chiar şi ecumenişti. Spre folosul tuturor, întru îndreptare în Hristos Domnul.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de adrian7

Ortodoxia trebuie sa ramana neschimbata dupa cum a fost intemeiata si sustinuta de cele 7 Sinoade Ecumenice, cand Sfintii Parinti s-au adunat sa apere credinta adevarata, savarsind si minuni.

Am mai spus-o şi altora, care se arată atât de stricţi şi războinici pe aici, susţinînd creştinismul de parc-ar fi jihadul islamic, nu alta:
Tradiţia Bisericii este o împletire continuă între statornicie şi dinamică vie. Păstrăm neschimbat, mai întâi, Duhul Părinţilor noştri, iar nu litera legii.
Pentru Biserică a fost mereu necesar să îşi păstreze miezul şi să îşi nuanţeze suplu forma de expresie, adaptat la timpuri şi epoci.

Când, însă, creştinul ţine tare de cuvinte, adică de coaja Învăţăturii, dar nu trece dincolo de ea şi nu degustă miezul dulce, se întâmplă cam ce văd pe aici: o limbă de lemn (când de fapt credinţa ar trebui să fie de piatră), utilizabil eventual pe post de bâtă în capul semenilor care nu declamă spumos împreună cu noi.

Ce e mai bun? Un comportament care se mlădiază cu înţelepciune pe formele lumii ("Daţi cezarului ce-i al cezarului...") şi păstrează nealterat şi trofic duhul vieţii lăuntrice, ori un discurs cu aparenţă creştină dar plin de mizerii ofensatorii şi simţăminte din cele mai odioase?

Cei care nu disting bine litera de duh, aparenţa de esenţă, coaja de miez, fac mare deserviciu semenilor şi lor înşile.
Un discurs sforăitor, fără pic de evlavie şi înfrângere a inimii, un discurs triumfalist şi gol pe dinăuntru, un discurs care flutură demagogic formule de credinţă dar dincolo de care cineva fluieră a pustiu: asta vrem să fie Biserica Ortodoxă?
Ferească Bunul Dumnezeu!

Una e să deviezi învăţătura spre inovaţii străine, alta e să jonglezi cu mijloacele de expresie pentru a păstra miezul şi a duce mai departe focul viu al credinţei mântuitoare.
Nu ştiu unde e mai mare răul: la cei care se vădesc cu totul schismatici prin inovaţiile lor lumeşti
sau la cei care au rămas împietriţi în forme fără fond, arătîndu-şi în schimb o goliciune sufletească străină cu desăvârşire de Duhul Adevărului, de Mângâietorul?

Biserica ne solicită simultan atât capacitatea de a păstra neştirbit adevărul de credinţă, cât şi plasticitatea isteaţă a nuanţării formelor (măcar a unora dintre ele). Rigizii împietriţi în formule verbale şi alte conduite stereotipe şi imperative nu prea dau semne de sănătate şi Viaţă, ci de boală şi moarte.
Eu aşa cred, să fiu iertat dacă am greşit sau dacă am supărat prin intervenţia mea.

[catalin2]

Repet ce am scris in mesajul meu: In timp ce in cazul unei erezii aceasta incerca sa inlocuiasca invatatura adevarata, oamenii trebuind sa aleaga intre cele doua, ecumenismul nu propune inlocuirea invataturii adevarate (poate doar la inceput sau in cazuri extreme, cand se gandeau si la armonizarea invataturilor cultelor), ci acceptarea si a invataturii gresite alaturi de cea adevarata. Credinciosul nu trebuie sa-si schimbe invatatura, trebuie doar sa accepte si celelalte invataturi, ca fiind egale cu cea ortodoxa, sau, cel putin, mai jos, dar nu gresite.
Asadar se incearca reafirmarea invataturii ca sa fie in consens cu acceptarea si a invataturii altor culte. Dar asta in mod subtil, pastrandu-se o aparenta de invatatura ortodoxa. Pentru aceasta se da o definitie mai laxa, se interpreteaza altfel un citat din Sfanta Scriptura sau din sfinti. Rezultatul final este ca nu conteaza in ce cult esti (eventual religie), te poti mantui la fel.