Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[Parascheva16]

În prealabil postat de N.Priceputu

Trebuie să existe flexibilitate din partea amândurora, dorința fiecăruia de a-l înțelege pe celălalt și de a-i oferi zilnic, din iubire pentru el, ceva. O jertfă mai mică sau mai mare este necesară mereu între soți.
Uneori, tânăra soție care n-a pus până atunci mâna pe un fier de călcat și nu știe să gătească decât ouă, începe, încet, încet, de dragul lui, vrând să-i facă surprize plăcute. Sau el, dacă ajunge acasă mai devreme, se gândește să o aștepte cu ceva bun.
Cu timpul constată amândoi că nu e greu, și e chiar o bucurie.

Cred că astea sunt amănunte, și nu e necesar să fie prestabilite. Un singur ingredient trebuie să nu lipsească în căsătorie: iubirea (și când spun cuvântul ăsta mi se pare de la sine înțeles că este nedespărțit de jertfelnicie).

Deci incet, incet sa se schimbe. Pana la urma si sotul isi poate calca singur hainele, sa isi puna de mancare, mai ales daca amandoi lucreaza . :))

Chiar spunea dl.Virgiliu Gheorghe de un caz in care o tanara, de prin America de Sud, nu gatea deloc si asta ptr. ca asa a vazut la mama ei. Si toti ii spuneau ca nu o ia nimeni de sotie. Insa, pentru ea era destul de greu sa se schimbe ptr. ca asa a fost invata de mica. Ea probabil ar fi mai bine sa isi gaseasca pe cineva care nu are pretentii prea mari cand vine vb. de gatit. Ar fi destul de ciudat sa iei o astfel de tanara de sotie si dupa sa te astepti la mese ca la mama acasa.

Asta intreb, ce e de facut cand tinerele fete au astfel de educatie. Nu vorbesc de moft aici. E destul de greu sa te schimbi cand 20+ de ani ai fost invatata intr-un fel. Este musai sa gateasca numai ea ptr. a fi considerata femeie crestina?

Sunt amanunte, asa este. Numai ca multi se leaga de astfel de amnunte si in majoritatea descrierilor femeii cresinte, intra gatit si spalat.