Lepadarea de istorie - interviu cu Pr. Mihai Andrei Aldea

[Parascheva16]

R: O problema deosebit de mare cu care se confrunta romanii astazi este invazia sectelor. Ortodoxia a fost relativ impermeabila la influentele negative din afara, inclusiv in perioada comunista. Astazi insa, beneficiind de legislatia invechita si de deschiderea practic fara bariere de dupa 1989, o multime de asa-numiti evanghelizatori s-au repezit sa distruga dreapta credinta. Cum se poate apara crestinul ortodox roman de aceasta invazie?

Pr. MAA : Foarte simplu: constientizand ca Biserica lui Hristos exista de cand a venit Hristos, deci orice religie care a aparut mai tarziu este un fals. Catolicismul, protestantismul, adventismul si toate celelalte nu sunt biserica lui Hristos. Sunt secte care au aparut ulterior. Ei sunt cei despre care Hristos a proorocit “multi vor veni in numele meu, pe aceia sa nu-i ascultati” (Luca 21.8). Singura credinta care dateaza de la venirea Lui, si care tocmai de aceea, in mod fariseic, este acuzata de unii ca este invechita, este credinta ortodoxa. Singura care pastreaza exact invataturile Mantuitorului, fara nici o schimbare.

Apararea vine din aceasta cunoastere, constientizare, si din cunoasterea Sfintelor Canoane. Dumnezeu nu ne-a lasat fara un cod de legi cu ajutorul caruia sa masuram daca un lucru este sau nu bun si in cadrul Legii. Acest cod se gaseste, pe de o parte, in Sfanta Scriptura, iar pe de alta parte, in lucrarea “Canoanele sinoadelor ecumenice” (Pidalionul) – carte ce, din motive…sa zicem necunoscute – sau mai bine zis pe care le stim dar le trecem sub tacere – s-a editat foarte rar.

Deci: cunoasterea Sfintei Scripturi, a canoanelor, si constiinta faptului ca nu exista decat o singura biserica a lui Hristos – Biserica Ortodoxa, ne pot ajuta pe fiecare sa ne ferim de minciuni si inselatorii, care vin nu numai de la secte, ci si de la diferite culte pagane care au dat navala in Romania.

R: Sunt atatia romani nascuti si botezati ortodocsi, trecuti cu arme si bagaje la cultele protestante sau neo-protestante. Cum vedeti situatia acestei categorii de oameni? Ce ii motiveaza si cum ne raportam la ei?

Pr. MAA : Cei de care ai adus vorba acum sunt asa-numitii “apostati”. Oamenii care si-au lepadat credinta, adica. Nu numai ateii sunt apostati, ci si sectantii. E bine de stiut ca “in afara Bisericii nu exista mantuire”, cum spunea Sfantul Ciprian. Acest cuvant este foarte vechi si isi are o justificare totala in cuvintele Mantuitorului: “cine nu este cu Mine este impotriva Mea, si cine nu aduna cu Mine, risipeste”(Matei 12.30). Deci, ori esti in Hristos, adica in Adevar, ori esti in afara lui Hristos, adica adversar al lui Hristos.

Cei care merg la cultele protestante sau neo-protestante din tara noastra o fac din trei motive diferite: unu, o mandrie teribila. Omul care nu a fost la biserica aproape niciodata in viata lui, care nu cunoaste aproape nimic din invatatura crestina, isi imagineaza totusi ca le stie pe toate, inclusiv teologie. Nu ii place traditia ortodoxa, nu poate intelege rostul ei, iar atunci cand vine un sectant si face scamatorii cu texte biblice rupte din context si pe care le interpreteaza dupa cum doreste, omul acela, care e convins ca stie totul, se lasa impresionat si zice: iata pe cineva care cunoaste lucrurile mai bine decat mine – desi el nu stie nimic. Si il urmeaza. Daca n-ar fi asa mandru, daca ar fi constient ca nu cunoaste invatatura crestina si dupa ce il aude pe scamator vorbind, s-ar duce la biserica, la un preot care cunoaste invatatura ortodoxa sa il asculte si pe el, s-ar lamuri foarte repede. Invataturile sectantilor sunt foarte usor de demontat atunci cand cunosti Sfanta Scriptura. Exista texte si referinte directe impotriva oricarei secte, si daca ei ar lasa deoparte mandria si ar merge la un preot sa il intrebe si sa il asculte si pe el, s-ar lamuri si foarte usor si-ar salva sufletul. Insa, fiind plini de mandrie si convinsi ca ei stiu ceea ce n-au invatat niciodata, si-l pierd.

Al doilea caz, si mai trist, este al celui care are probleme intr-un moment al vietii. Si vine un sectant care il ia de mana si ii spune cu falsa intelegere si compasiune: vino la mine, sa te linistesc eu. Si il duce sa il linisteasca la el la secta, adica punandu-l in bratele satanei, de ajunge omul pierdut!

A treia categorie, si cea mai cumplita, este cea a oamenilor care merg la secte pentru avantaje materiale. Si sunt extraordinar de multi! In vestul tarii multi romani s-au dus la baptisti, luterani sau la alte culte protestante - sau chiar la catolici - din motive materiale: ca sa poata gasi mai usor un loc de munca in Ungaria sau alta tara; ca sa poata primi mai usor ajutoare din strainatate, etc. Asa cumpara sectantii sufletele, pe bani. Si cel care este lipsit de minte isi vinde sufletul, uitand ca nu il va putea rascumpara cu toata bogatiile din lume!

In toate aceste categorii apar insa oameni care il cauta sincer pe Dumnezeu si care sesizeaza odata si-odata inselaciunea. Atunci, exista doua posibilitati: ori, din obisnuita, rusine, mandrie sau frica, omul inchide ochii si spune: nu vreau sa vad adevarul, ori el lupta sa iasa la liman. Sunt asemenea oameni care au ratacit la secte si care, deschizandu-si ochii, s-au intors la ortodoxie; si in general ei au devenit traitori adevarati, tocmai pentru ca au simtit in ceafa suflarea satanei si au fost cat pe ce sa fie inghititi de ea, si atunci se ancoreaza de Hristos mai puternic decat cei care merg la biserica doar din traditie.

[Parascheva16]

R: Articolul 200 Cod Penal, care incrimina homosexualitatea, a fost abrogat la presiuni externe, in urma cu patru ani. Ca o consecinta foarte grava, acest lucru semnifica, in ochii multor tineri, recomandarea de catre stat a homosexualitatii ca o alternativa normala de viata. Cum trebuie sa priveasca un tanar roman homosexualitatea, si care trebuie sa fie atitudinea sa fata de cei in cauza (de homosexuali)?

Pr. MAA : Aici sunt doua intrebari puse intr-una singura. Prima, referitoare la relatia statului cu homosexualitatea, si a doua, atitudinea tinerilor romani fata de homosexualitate.

Intai, o lamurire: homosexualitatea este o boala, o boala sufleteasca, perfect vindecabila; personal, ca preot, am avut cazuri de homosexuali care s-au vindecat total, au ajuns sa aiba familii, copii pe cale naturala; acum sunt foarte fericiti, iar perioada de homosexualitate din viata lor a ramas ca un fel de vis urat, de care nu mai stiu de obicei decat ei si duhovnicul lor. Totul in ei este vindecat, limpezit, curatat, nu mai au nici cea mai mica ezitare in aceasta directie. Deci, iata, homosexualitatea este o boala care se poate vindeca. Biserica ofera leacul pentru aceasta boala.
A-i spune unui bolnav “vai, ce bine ca esti bolnav! Asta te face deosebit de ceilalti oameni!” (apropo de promovarea “diversitatii”, foarte la moda acum) inseamna a-i dori raul. Inseamna ca doresti ca el sa ramana in boala si sa sufere consecintele ei. Urmarea, plata homosexualitatii este moartea, iadul. Este de ajuns sa citim din capitolul 1 al epistolei catre Romani a Sf. Ap Pavel, ca sa lamurim problema definitiv: “cei care savarsesc acestea sunt vrednici de moarte”.

Atitudinea tinerilor fata de homosexualitate trebuie sa fie urmatoarea: avem de-a face cu o boala, ne este mila de cel bolnav, dar daca el zice “este bine sa fii bolnav si sa imprastii si la altii aceasta boala”, atunci pe cat posibil el trebuie izolat, sau cel putin noi trebuie sa ne ferim de el. Ne rugam ca Dumnezeu sa-l lumineze, sa-l ajute sa se vindece, iar in rest… nu trebuie sa avem de-a face cu el.

Insa in momentul in care un homosexual isi realizeaza conditia si doreste sa se vindece, trebuie sprijinit pe cat posibil, ajutat, pentru ca isi da seama de suferinta sa si cauta vindecarea!

In ce priveste atitudinea statului fata de homosexualitate, aceasta problema este legata de ceea ce am discutat mai inainte. Avem un stat laic, ateu, deci poate adopta cu usurinta orice lege. Nu este un regim pro-romanesc, ci unul…am putea spune de ocupatie, care ne impune lucruri care nu au nici o legatura cu credinta si traditiile noastre. Cei care ne conduc, in cea mai mare parte, sunt niste straini inculti care habar nu au de nimic despre neamul romanesc, despre credinta crestina, n-au citit Biblia macar o data in viata lor – sau n-au inteles nimic din ea, chiar daca au citit-o – si atunci nu pot face decat ce au facut acum patru ani cand, de Sfantul Ilie, au legalizat viciul homosexualitatii prin abrogarea articolului 200! Asta dovedeste cat sunt de pagani si de dusmani ai lui Dumnezeu. Cred ca treaba este lamurita.

R: Mass-media: multa violenta, pornografie, vulgaritate; tot felul de alternative de viata “sanatoase” ca prostitutia, homosexualitatea, banul cu orice pret ca scop in viata – iata doar cateva din pericolele care ne pandesc in ziare, la radio sau TV. Cum poate tanarul roman sa deosebeasca binele de rau si adevarul de minciuna?

Pr. MAA : Deosebirea adevarului de minciuna in media este atat de complicata, incat nici specialistii in domeniul dezinformarii nu mai reusesc sa o faca! Cine parcurge carti de specialitate din domeniu, ramane socat de cat de usor poate fi manipulata cea mai banala stire si cat de greu este pentru un nespecialist sa discearna intentiile reale ale celor care au prelucrat stirea respectiva. Pentru omul obisnuit, asa ceva este aproape imposibil, asa incat cel mai bun lucru pe care il poate face este… sa renunte la spectacolul mass-media. Eu nu ma uit la televizor si nu ascult radioul, ziare citesc foarte rar – si inca n-a venit sfarsitul lumii si eu nu am aflat! Nu cred sa fi pierdut vreo stire cu adevarat importanta. Traiesc in mijlocul capitalei si nu s-a intamplat sa circul pe banda stanga in loc de cea dreapta pentru ca n-am citit ziarele! Mai mult, daca intrebi pe cineva la ce ii foloseste televizorul, practic, nu va putea sa iti dea vreun raspuns. De fapt, nici nu foloseste la nimic…

Daca tot suntem in epoca moderna, iata ce poate face un tanar ca sa preia in mainile lui fraiele informatiei, fara sa mai depinde de altii: sa-si cumpere un calculator pe care sa isi puna muzica buna, lecturile si tot ceea ce merita sa fie retinut, iar in rest sa nu bage in seama nimic. Pe langa asta, cei care cauta adevarul trebuie sa fie uniti, sa comunice unul cu celalalt, si in felul acesta vor fi informati.

Este foarte clar ca mass-media se supune banului. Iar banul pentru mass-media provine la ora actuala din alte tari, deci media slujeste unor interese straine, la fel ca majoritatea celor care sunt pusi in fruntea statului roman actualmente.

[Parascheva16]

R: Care vi se pare cea mai mare problema cu care se confrunta neamul romanesc astazi?

Pr. MAA : Lepadarea de istorie! Neamul romanesc nu-si cunoaste istoria aproape deloc. Stie doar date istorice, si acelea de obicei smulse din contextul lor, dar istoria nu si-o cunoaste! Concluziile de o viata ale cercetarilor lui Nicolae Iorga, Silviu Dragomir, Teodor Capidan si mai ales cele ale parintelui Staniloae, le sunt ascunse. Lumea nu le cunoaste nici din manualele de scoala, nici din mass-media. Poti ajunge la ele doar prin cateva carti aparute intr-un tiraj mic. Din acest motiv, romanii sunt mutilati sufleteste, pentru ca nu-si cunosc eroii, mostenirea lor nationala si culturala. Ei nu-si cunosc nici macar toti apostolii. Cata lume stie ca in aceasta zona a tarii noastre a predicat, pe langa Sfantul Apostol Andrei, si Sfantul Apostol Andronic, apostolul Panoniei, care a dus cuvantul Domnului in partea Daciei, in care nu a fost Sfantul Andrei, completand lucrarea acestuia? Aproape nimeni!

Sunt atatea alte date istorice fundamentale, total necunoscute romanului obisnuit. Intre ce stie el ca inseamna a fi roman, si ceea ce inseamna cu adevat romanismul este o mare prapastie; o ruptura, care produce foarte multa suferinta, si care ii face pe oameni sa nu poata tine o directie. Neavand cunostinta de istoria sa, romanul nu are nici stabilitate, nici demnitate, pentru ca nu cunoste nici mostenirea parintilor, fata de care are o mare raspundere, si nici legile lui Dumnezeu, care ar trebui sa faca parte integranta din viata lui.

R: In incheiere, va rog sa adresati un cuvant tinerilor care citesc acest interviu, despre necesitatea trairii crestine si a prezentei lor in sanul Bisericii.

Pr. MAA : Fara Dumnezeu nu exista nimic. El a facut lumea si ne-a facut pe noi, si El este singurul parinte adevarat pe care il avem. Parintii nostri lumesti, oricat de buni si de iubitori, nu sunt nici atotputernici, nici atotstiutori. Dar Dumnezeu, parintele nostru al tuturor, este si atotputernic si atotstiutor, si ne iubeste mai presus de orice si mai mult ca oricine. De aceea, a avea o legatura cat mai stransa cu El este o necesitate absoluta pentru oricine vrea sa fie om intreg si adevarat. Orice om care nu este cu Dumnezeu, este inlantuit de diavol si sclav. LIBER POTI SA FII DOAR IN HRISTOS. (subl. red.)

Deci, cel care vrea sa fie un om liber, trebuie sa il cunoasca pe Hristos. Iar pentru a-L cunoaste, are nevoie de contact cu ceea ce este trupul lui Hristos: Biserica Ortodoxa

Realizat de Bogdan I. Stanciu, Altermedia



http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro...rei-aldea.html

[AlinB]

De discursuri nu ducem lipsa.

In vremurile astea, informatie se gaseste in cantitati imense, din toate domeniile.

Problema este ca individul este selectiv si lumea/societatea/vremurile sunt de asa natura incat multi prefera sa se hraneasca cu gunoaie.

Cum schimbi preferintele, si mai ales pe scara larga, asta e problema.

Se pare ca metodele in functiune la ora actuala functioneaza intr-un singur sens si nu este ala bun.