Iubirea de vrajmasi

[Marcel_Ionut]

“ Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te! Daca vrei sa fii fericit o viata, iarta! ”


„ Să nu vezi în dusmanul tău decât un prieten rătăcit.” Pitagora


„ Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă.” - La Fontaine


Sa-i ierti pe oamenii raniti de cel viclean

„ Daca intr-o zi, incepu sa-mi spuna, mergi linistit pe drumul tau si-l vezi pe un frate al tau mergand si el linistit, si deodata vezi un om rau aruncandu-se cu un cutit asupra fratelui tau, lovindu-l, tragandu-l de par, ranindu-l si aruncandu-l pe jos insangerat, tu, in fata unei asemenea privelisti, te vei arunca si tu asupra fratelui tau sau iti va fi mila de el?".
M-a uimit intrebarea Parintelui si l-am intrebat la randu-mi: "Cum este posibil sa ma manii pe fratele meu ranit, care a fost victima unui raufacator? Nici nu mi-a trecut prin minte un asemenea gand. Bineinteles ca-mi va parea rau de el si voi incerca sa-l ajut pe cat pot".
Atunci Parintele a continuat : "Ei, vezi, prin urmare, fiecare om care te jigneste, care te vatama, care te ponegreste, care te nedreptateste in orice chip, este un frate al tau, care a cazut in mainile diavolului celui viclean.
Asadar tu, cand vei vedea ca fratele tau te nedreptateste, ce trebuie sa faci? Trebuie sa-ti fie foarte mila de el, sa-ti para rau de el si sa-L rogi fierbinte si-n tacere pe Dumnezeu, sa te sprijine pe tine in acel ceas greu al incercarii si sa Se milostiveasca si de fratele tau, cel ce este victima diavolului celui pradator, iar Dumnezeu va va ajuta si pe tine si pe fratele tau. Caci, daca nu vei face aceasta, ci, dimpotriva, te vei mania impotriva fratelui tau, raspunzand agresiunii lui cu agresiune, atunci diavolul, care sta in spinarea fratelui tau, sare si in spinarea ta si va prinde pe amandoi in hora sa. „
Din cartea "Langa Parintele Porfirie" de Konstantinos Yannitsiotis, Ed. Bunavestire, Bacau, 2002



“ De ce Domnul porunceste sa-i iubim pe vrajmasii nostri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atata vreme cat tinem in noi gandul la vatamarea pe care ne-au pricinuit-o vrajmasii, prietenii, rudele, apropiatii nostri, nu avem pace si liniste, traim intr-o stare de iad. Trebuie sa ne slobozim de acest rau, sa-l izgonim ca si cum n-ar fi nimic, sa iertam totul. “
Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita


" Daca ne-am suparat cu cineva – parinti, frati, aproapele nostru – sa iertam din inima si, atunci cand vom fi iertat din inima, Domnul o va sti. Nu trebuie sa iertam numai prin cuvinte, caci este doar ceva parelnic. Domnul vrea sa iertam oricarui suflet din inima – si atunci, sufletul acela o va simti. Nu este nevoie sa-i spunem nici un cuvant, el va simti ca l-am iertat cu adevarat.
De ce simte? Cum simte? Pentru ca noi oamenii, santem o putere intelegatoare, un aparat “ganditor “. Suntem legati unii de altii prin ganduri. Cand ne gandim la o persoana, din clipa aceea ea primeste gandurile noastre, dar noi santem imprastiati in cuget, dezbinati si nu putem intelege cine ne trimite gandurile si ce anume ne trimite. Insa sufletul ce s-a unit in cuget cu Domnul si pe care Domnul l-a slobozit de risipire stie care ganduri vin de la El, care vin de la vrajmasi si care vin de la prieteni. De aceea , va zic, daca iertam din inima, sufletul pe care l-am iertat va simti de indata si i se va usura povara. “ Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita



“ Daca nu putem sa-i iubim pe vrajmasii nostrii, ne indeamna el, macar sa nu-i uram, sa nu-i blestemam, sa nu le raspundem la rau cu rau, ceea ce este un progres in iubire, si sa nu primim vreun gand de manie impotriva lor ”
Sf Siluan Athonitul


Cel care nu-i iubeste pe vrasmasii sai, ” daca moare fara sa se fi pocait si fara sa fi iertat fratelui sau, atunci sufletul lui se va pogora acolo unde salasluieste duhul cel rau care-l stapaneste ”
Sf Siluan Athonitul