Sfintii inchisorilor

[Parascheva16]

AVEM SI IERARHI MARTURISITORI SUB COMUNISM, CARE AR MERITA CANONIZATI?

M-am întrebat şi eu, ca mulţi alţii, de ce n-au fost canonizaţi încă sfinţii români din prigoanele comuniste. Dincolo de teoriile lumeşti care ar explica acest lucru, rămâne totuşi o realitate duhovnicească, superioară. Iar aceasta cuprinde şi faptul că sfinţii martiri din vremea prigoanelor comuniste sunt sfinţi mari, foarte mari, care au făcut şi fac minuni uimitoare. Unii dintre ei au moaşte întregi, alţii au oase care împrăştie mireasmă plăcută şi/sau picură mir, şi unii şi alţii săvârşesc vindecări şi alte minunate semne… Aceste lucruri, şi altele asemenea, sunt dovezi de nebiruit ale puterii duhovniceşti a sfinţilor mărturisitori din prigoanele comuniste. Putere care, după cum arată istoria Bisericii, este mai mult decât îndestulătoare pentru a birui ceea ce teoriile lumeşti găsesc drept explicaţie pentru întârzierea canonizării.

Şi atunci?

După „ceva vreme” de întrebare şi rugăciune, am înţeles, cred eu, cine întârzie canonizarea sfinţilor închisorilor [1].

De pe pământ – pentru că de aici izvorăşte, de fapt, opreliştea – mirenii şi preoţii care-i cinstesc pe sfinţii din prigoanele comuniste. Pare absurd, nu?

De dincolo, chiar sfinţii închisorilor. Şi mai absurd, nu-i aşa?

De fapt, nu, nu-i absurd. Ci chiar firesc: cei care opresc, în primul rând, canonizările, sunt sfinţii din prigoanele comuniste. Şi o fac din multa dragoste de Adevăr şi din Dragostea cea adevărată ce împodobeşte pe toţi sfinţii.

Ca să înţelegem lucrurile mai bine, cred că trebuie să începem de la atât de frumoasa campanie „Din temniţe spre sinaxare”. O campanie care îşi propune să ajute începerea canonizărilor atât de mult dorite de popor. O campanie în care sunt alături, ca primă propunere de trecere în calendar, trei sfinţi mari: mireanul Valeriu Gafencu, preotul de mir Ilarion Felea, preotul călugăr (ieromonahul) Daniil de la Rarău. Toţi trei, mărturisiţi ca mari mucenici, care au avut o mare iubire faţă de oameni şi o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, care au fost cumplit chinuiţi pentru acestea şi au răbdat neclintiţi până la sfârşit. Foarte potrivit aleşi, într-adevăr, dacă…

Oare acum se înţelege de ce sfinţii închisorilor sunt primii care ţin, încă, în loc, propria lor canonizare?

Nu?

Chiar nu se vede că cei trei sfinţi aleşi ca pildă pentru toţi ceilalţi simt lipsa cuiva?

Avem aici un mirean, un preot de mir şi un ieromonah. Minunat! Foarte bine! Dar unde este ierarhul?

Chiar înainte de începerea făţişă a prigoanei comuniste în România ierahii Bisericii lui Hristos deja pătimeau. Abuzurile şi ura soldaţilor şi ofiţerilor sovietici, ale noilor autorităţi de ocupaţie şi colaboraţioniste, ale întregului sistem ce voia să se instaureze au fost simţite nu doar de „masele populare” – ca să folosim o expresie a vremii – ci şi, sau în primul rând, de vlădici.

Patriarhul Nicodim Munteanu a fost înlăturat din scaun, ţinut sub strictă supraveghere, ameninţat şi persecutat până la suspecta sa moarte din 27 februarie 1948.

Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei este alungat din scaun de sovietici pe 16 august 1947, pus în domiciliu forţat la Agapia şi, după câte se pare, ucis de sovietici în 3 aprilie 1948.

Episcopul Dunării de Jos, Cosma Petrovici, „retras” din scaun prin decret politic în 1947 şi pus sub supraveghere moare „întâmplător” tot în 1948, pe 16 decembrie.

„Din întâmplare”,în acelaşi an 1948 este scos din scaun episcopul Atanasie Dincă, fiind mutat prin mai multe locuri, sub supraveghere permanentă, până la moarte.

În acelaşi an, se înţelege,este alungat şi episcopul Pavel Şerpe, un episcop de numai cincizeci de ani, foarte iubit de muncitorii din Regie, pe care îi ajutase neîncetat, atât în necazurile cele mai obişnuite şi mizere, cât şi în supărările cu patronii.O asemenea legătură între cler şi credincioşi, dar mai ales între un episcop şi muncitori, era cu tot insuportabilă sovieticilor şi colaboraţioniştilor din România ocupată. Este trimis la Seminarul de la Neamţ, alături de alţi patru episcopi alungaţi de comunişti din scaunele lor. Mai târziu, Patriarhul Justinian recurge la ajutorul lui într-o lucrare plină de primejdii, aceea de a sprijini recuperarea Sfintei Mânăstiri de la Curtea de Argeş ocupată de prigonitori şi preschimbată în „casă de odihnă”. Atât de adâncă şi plină de dăruire a fost lucrarea acestui sfânt episcop, încât Securitatea, chiar şi într-o vreme de teoretică destindere, a forţat retragerea lui din scaun. Notele informative arată că a fost sub neîncetată supraveghere şi prigoană până la moartea sa, în 1978.

Episcopul Teodor Trandafir Scorobeţ a trecut prin mai multe valuri de prigoană. Unul dintre ele a fost cel al autorităţilor ungureşti din Transilvania ocupată, care l-au trecut prin doi ani de chinuri în puşcăriile controlate de ei. Prigoana comunistă a fost şi mai cumplită, episcopul martir fiind scos din scaun în acelaşi însângerat an 1948 şi pur şi simplu răpit de autorităţile bolşevice, pentru a fi înapoiat Bisericii… mort. Nu s-a oferit nicio lămurire, nici un act justificativ, nimic. Acest sfânt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române a fost înmormântat la Răşinari, adăugându-se astfel lungului şir de martiri ce a sfinţit pământul Transilvaniei străbune.

Puţini ştiu astăzi că între Carpaţi şi Alpi, în secolul I, a vestit Evanghelia unul dintre cei şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului, Sfântul Apostol Andronic, numit uneori şi episcopul sau apostolul Panoniei. Aradul, ale cărui rădăcini creştine încep astfel în vremuri apostolice, a fost binecuvântat în prigoanele comuniste ale secolului XX cu jertfa marelui ierarh martir Nicolae Popovici. În mai puţin de cinci ani de episcopat la Oradea – vorbim de primii săi ani aici – a făcut lucruri uimitoare. Peste 12.000 de oameni care trăiau în păcat au renunţat la acesta, primind Taina Cununiei. S-au zidit şi sfinţit 20 de biserici şi case parohiale, s-au început multe altele şi chiar catedrala din Oradea, au fost sprijiniţi şi s-au făcut instituţii pentru sprijinirea celor săraci şi loviţi de nenorociri, s-au tipărit foi şi cărţi folositoare de suflet… Uimitor de mult, cât nici nu se poate spune în câteva rânduri. Apoi a venit prima prigoană. Ocupanţii hortişti l-au alungat în grabă pe vrednicul episcop. Dar acesta nu şi-a părăsit credincioşii ci, aşezat la Beiuş, lângă noua, vremelnica şi nedreapta frontieră, i-a sprijinit din răsputeri, spre furia barbarilor invadatori. Dincolo de alte osteneli şi suferinţe martirice ale acestui mare episcop al Românilor, rămâne parcă mai presus de toate mărturisirea pe care a dat-o sub comunism, vreme de un sfert de secol. Atât între patru ochi, la sfătuire şi spovedanie, dar şi de faţă cu mulţi martori, la Sfânta Liturghie şi cu alte prilejuri, Mărturisitorul Episcop Nicolae Popovici a învăţat poporul să se ferească de învăţăturile nebuneşti ale comunismului, a dat pe faţă crimele ocupaţiei sovietice şi colaboraţioniştilor, a mângâiat pe cei care fuseseră loviţi, ei şi familiile lor… Ura comunismului a fost pe măsura mărturiei lui. Arestat, bătut, „eliberat” de frica răscoalei poporului dar pus sub pază la Sfânta Mănăstire Cheia, otrăvit de câteva ori, marele ierarh Nicolae al Oradei a fost ţinut de Dumnezeu într-o lungă suferinţă mărturisitoare. S-a stins în aceeaşi detenţie camuflată, la 20 octombrie 1960.

Alt mare ierarh al acelor vremi de prigoană împotriva Bisericii lui Hristos este mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei. Şi el a trecut şi prin prigoana hortistă, înainte de a urca Golgota mărturisirii sub comunism. Acest fiu al Ardealului prin naştere a fost şi un adevărat fiu şi mai ales părinte al Moldovei. Dragostea sa faţă de preoţii păstoriţi a fost uimitor de mare, aşa încât şi-a pus neîncetat viaţa în primejdie pentru ei. Cu toate că acest lucru era interzis prin lege a avut grijă să ajute familiile preoţilor arestaţi de prigonitori, să îi reprimească pe cei care – de multe ori pentru puţină vreme – erau eliberaţi, să ocrotească familiile preoţilor martirizaţi de autorităţi. A încercat să oprească pe preoţi de la mărturisiri care să-i dea pe mâna prigonitorilor, mărturisind în locul lor chiar el, în catedrală şi oriunde simţea că este nevoie. A propovăduit împotriva urii de clasă, pentru dragostea creştină şi păstrarea comorii Credinţei adevărate. A mărturisit împotriva colaboraţionismului, împotriva pactizării cu sovieticii şi comunismul, împotriva primirii „legilor drăceşti” ale acestora (după propria exprimare). Declarat „duşman de prim ordin al regimului”,a fost ucis de comunişti, prin otrăvire, la 15 septembrie 1956. Dragostea poporului faţă de el era atât de mare, încât pur şi simplu autorităţile nu au îndrăznit să ia pe faţă măsuri împotriva sa.

Mitropoliţii Tit Simedrea şi Visarion Puiu, episcopii Emilian Dumitru Antal, Valeriu Moglan, Grigore Leu şi alţii, sunt şi ei printre ierarhii români ai Bisericii lui Hristos prigoniţi şi chiar ucişi de autorităţile comuniste.

[Parascheva16]

Este un şir cutremurător de mare de martiri, care arată o bucăţică din suferinţele cumplite ale Bisericii lui Hristos în vremea comunismului. Din acest şir se cuvine ca, pentru început, măcar unul dintre ierarhii mărturisitori să fie adăugaţi celor trei martiri din icoana campaniei „Din temniţe spre sinaxare”. Abia atunci când aceasta se va săvârşi icoana va fi într-adevăr o icoană a mărturisirii Bisericii în vremea prigoanei comuniste, cuprinzând laolaltă pe cei ce împreună au suferit şi mărturisit Dreapta Credinţă: ierarhi, ieromonahi, preoţi de mir şi mireni, Trupul lui Hristos.
__________________________________________________ ________________________
Nota:

[1]„Sfinţii închisorilor” este unul din numele populare în România pentru sfinţii mărturisitori din vremea prigoanelor comuniste. Ca mulţi termeni populari de azi, nici acesta nu este prea corect. Întâi, pentru că sunt sfinţi mărturisitori din acea vreme care nu au ajuns în închisori. Apoi, pentru că sunt mulţi sfinţi care au fost martirizaţi în închisori în vremea altor prigoane (ca cele uniată şi calvină din Transilvania secolelor XVII-XVIII). Fiind însă foarte răspândit îl folosim ca atare, spre a ne feri de unele repetări prea supărătoare.


Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...ta-canonizati/ )

Vedeti si:

Jumatate de veac de la mutarea la Domnul a unui EPISCOP ROMAN MARTURISITOR, VLADICA NICOLAE POPOVICI AL ORADIEI: “Luptati pentru apararea credintei si Bisericii lui Hristos… Nu fiti vanzatori ai lui Iisus!”

UN MUCENIC VANDUT, O MOARTE UITATA: EPISCOPUL HUSILOR, GRIGORIE LEU

Mai multe detalii biografice pe pagina ASTRADROM: 50 DE ANI DE LA ADORMIREA PS NICOLAE POPOVICI, EPISCOP AL BIHORULUI SI PROFESOR AL PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

[zaharia_2009]

Interesant postul de mai sus . Si se vede ca este preluat din ceva .
Lucrurile nu stau chiar asa cum ar parea la prima vedere . Adica , acordarea titlului de martir si implicit de sfint al vreunei prigoniri , este un lucru tare greu . Pt. ca despre unii se stie precis ca nu au fost chiar atit de sfinti , iar despre altii ca nu au fost deloc sfinti .
Probabil , ca neajungerea la acest titlu al unora nu este chiar o intimplare sau o reavointa disimulata .
Despre viata sfinta a patriarhului Miron Cristea se poate afla (si eu am indicat de mult prea de multe ori) si din lucrarea "Cal troian intramuros" a lui I.N. Borsa, preot fruntas al Miscarii Legionare. Legionari , la rindul lor, foarte legati de fenomenul de sfinteniei si patimire sub 3 dictaturi (carlista, antonesciana si comunista) . Dupa viata pe care a avut-o , si nu numai sub comunisti, patriarhul ar putea sa nu fie chiar printre preferatii la sfintenie.

Mitropolitul Irineu Mihalcescu , mare profesor de teologie , mai precis , de dogmatica ortodoxa, si-a pecetluit singur soarta prin partasia la diverse organizatii si organisme straine complet de ortodoxie. Asta a fost alegerea sa .

Toate aceste informatii sunt culese in ani si ani de lectura din cartile aparute pe piata libera a informatiei . In ani si ani , in care am inteles ca viata unui candidat la cuviosie sau la respectul national (nemaivorbind de cinstirea ca sfint) nu trebuie sa aibe parti ascunse publicului .
Cred ca datorita inaltimii sociale la care ajung pe timpul vietii (episcopi, mitropolitii, patriarhii, etc) si a vietii deosebit de exemplara pe care o duc sau au dus-o, viata lor nu trebuie sa fie o enigma , o viata cunoscuta numai pe frinturi , numai in partile frumoase . Ori, pina in ziua de astazi , stim noi ceva (lucrare, carte de sine statatoare despre asa ceva) despre vreuna din figurile propuse in aceste postari ? Ma refer la lucrari propuse si editate tocmai de catre intimii acestora sau de catre insasi institutia Bisericii Ortodoxe ?
Niciodata pina in clipa de fata nu am auzit despre vreun ierarh sau cap al bisericii sa se comporte macar in parte precum patriarhul Pavle al Serbiei, de exmplu. Dar sunt exemple si mai tari de atit . Ba din contra am aflat tot felul de dracii pe care le fac si pt. care sunt ...rasplatiti cu raminerea in functie sau promovati .
Desigur, toti gresim si avem pacate , dar greseli masive (IPS Mitropolit Corneanu, IPS Drincek al Oradiei, IPS Teodosie Tomitanu, recent raposatul IPS Epifanie Norocel, etc) nu sunt admise la asemenea case . Pai se compara acestia cu episcopii martiri , prigoniti, precum IPS Nicolae Popoviciu al Oradiei , cel al armatei Partenie Ciopron, si altii ca acestia ?
Sau daca i-ati inclus in patimitori ai regimului comunist cu propunerea de sfintenie, este vreunul atit de patimitor ca cei din puscariile comuniste sau in libertate fiind dar terorizati si hartuiti de securitate ? (precum parintele Calciu, Ioan Ianolide, Iustin Pirvu , Papacioc, Fageteanu , etc).

Dar primesc rezeva ca sunteti prea tinara ca sa fi citit mult prea mult despre adevaratii eroi ai acestor vremuri si ca mai ales , parindu-va interesant articolul pe alte site-uri ati folosit copy-paste .

Interventia mea vrea sa fie doar o recomandare catre multa lectura. La a da focul entuziasmului la "economic" si a da vilvataie la lectura , ca este destula .

[Parascheva16]

Autorul cuvintelor din postarea mea este Parintele Mihai Aldea. Am uitat sa precizez.

[quote=AlinB;506145]Printr-o pretinsa autoritate, ar sustine cauza straine de ortodoxie.
Caz clasic -> cutiuta cu moaste a lui Danion, care dupa ce a ajuns sa izvorasca chiar de doua ori (parca) chipurile mir, in public, la conferintele lui, posesorul lor a ajuns sa faca propaganda stilista si sa defaimeze parinti ortodocsi cum ar fi par. Cleopa.



Din pacate sunt destui (din toate partile) care ar dori sa-i vada mai degraba ca fiind legionari decat ortodocsi sau in alta ordine de idei, legionarismul l-ar fi facut mai ortodox decat ortodoxia pe sfantul cutare.[/quote]
Privesti cu ochiul rau si nu e bine. Repeti intr-una aceasta aberatie si nu e bine. Si nici adevarat.
Ortodoxia inseamna in primul rand dragoste; iar din cele scrise de tine lipseste sistematic, din pacate. Ia aminte!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Parascheva16

Autorul cuvintelor din postarea mea este Parintele Mihai Aldea. Am uitat sa precizez.

Am banuit ca nu va apartin demersurile iar sursa de documentare nu este necesar a fi precizata atita timp cit exista surse absolut credibile si total dezinteresate , marturisitoare a ceea ce eu am precizat .
Nu stiu cine ste parintele Aldea dar ii stiu pe sfintii inchisorilor care au marturisit despre unii ierarhi trecuti iar despre altii le stiu faptele fiind contemporani cu ei .
Va rog sa nu purtam discutii in extreme, avind in vedere doar extremele, deoarece nu ne sunt de folos si nu este ceea ce doresc eu.
Fiti convinsa ca si eu as dori sa avem atitia sfinti romani incit ceilalti (din biserica generala) sa nu mai aiba loc in calendar si de asemenea sa avem asemenea sfinti mari si grabnic raspunzatori cererilor noastre de mintuire si ajutor precum Sf. Luca al Crimeei,Sf. Teodosie de la Brazi, Sf. Nicolae Velimirovici,si alti sfinti ierarhi. Dar din pacate, de la acestia si pina in ziua de astazi ierarhii nu mai cauta sfintenia, ci "pacea si binele" , dar pacea inchipuita doar de ei, traiul in limuzine, in palate arhiepiscopale, cu putere si dorinta de dominare omnipotenta asupra societatii (cind nu pot convinge cu viata lor si cu slujirea cauta sa o impuna prin aparente, adica cu inaltimea functiei. Adica , functie au, dar putere ba !) dupa modelul papal, anticrestin.
Dar probabil ca si in acest caz putem aplica regula arhitocita si cunoscuta a paharului cu putina apa : unii nu vor sa vada decit partea cu apa, iar altii vad ca dincolo nu este nimic , nici macar apa nu este !
Sau poate lasindu-va imbrincita pe spate de... va adulati cu ideea : noi iubim, nu judecam ! Este pacat mare a judeca !
Desi as putea sa va intreb care este facultatea mintala de care uzati atunci cind : va alegeti anumite produse din alimentara, din magazinele de haine , cind alegeti tipul scolii pe care sa o urmaze copiii dvs.,profesorii meditatori ai lor, prietenii de familie, cum v-ati ales profesia, sotul, firma la care lucrati, duhovnicu,biserica pe care o frecventati, etc, etc ... nu judecind lucrurile si oamenii ?
In cazul acesta insa (judecam doar cind ne place noua , nu altora !) discutia se opreste din nonsens comunicativ .

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Privesti cu ochiul rau si nu e bine. Repeti intr-una aceasta aberatie si nu e bine. Si nici adevarat.
Ortodoxia inseamna in primul rand dragoste; iar din cele scrise de tine lipseste sistematic, din pacate. Ia aminte!

Ba este foarte adevarat.
Peste tot unde este vorba de sfintii inchisorile, se ajunge inevitabil la legionari si cat de buni au fost ei, ce patrioti si eroi adevarati, etc. binenteles se trec sub tacere crimele, o parte se pun in carca altora, etc.

Ca sa nu mai vorbim si de o doza de agresivitatea la adresa ierarhiei bisericesti, in duh neoprotestant, inca de cuviosi parinti, pustnici wannabe cu laptopuri si vrednici ortodocsi filostilisti.

Primul acatist care le-a fost compus, fara aprobarea Bisericii, tocmai la Miscarea Legionara face trimiterea de la bun inceput, iar criminalii legionari sunt transformati in eroi, martisi si ce e mai rau - sfinti.

Se pare ca cineva le-a atras totusi atentia ca sar calul, ca a aparut si o a doua varianta, imbunatatita - dar ma indoiesc ca are aprobarea vreunui ierarh.

Intentiile or fi bune in principiu, dar se pare ca o ducem atat de rau la capitolul resurse umane, incat oamenii care le pun in practic fac o mare bulibasela din care nu se mai intelege ce si cat este ortodoxie, nationalism, legionarism, politica sau duh sectar.

[DragosP]

În prealabil postat de AlinB

pustnici wannabe cu laptopuri

Noroc cu 3G-ul şi, mai nou cu LTE-ul.

În prealabil postat de AlinB

Ba este foarte adevarat.
Peste tot unde este vorba de sfintii inchisorile, se ajunge inevitabil la legionari si cat de buni au fost ei, ce patrioti si eroi adevarati, etc. binenteles se trec sub tacere crimele, o parte se pun in carca altora, etc.

Ca sa nu mai vorbim si de o doza de agresivitatea la adresa ierarhiei bisericesti, in duh neoprotestant, inca de cuviosi parinti, pustnici wannabe cu laptopuri si vrednici ortodocsi filostilisti.

Primul acatist care le-a fost compus, fara aprobarea Bisericii, tocmai la Miscarea Legionara face trimiterea de la bun inceput, iar criminalii legionari sunt transformati in eroi, martisi si ce e mai rau - sfinti.

Se pare ca cineva le-a atras totusi atentia ca sar calul, ca a aparut si o a doua varianta, imbunatatita - dar ma indoiesc ca are aprobarea vreunui ierarh.

Intentiile or fi bune in principiu, dar se pare ca o ducem atat de rau la capitolul resurse umane, incat oamenii care le pun in practic fac o mare bulibasela din care nu se mai intelege ce si cat este ortodoxie, nationalism, legionarism, politica sau duh sectar.

Ma refer aici doar la comunisti: daca ar fi avut ceva doar cu legionarii, i-ar fi bagat doar pe acestia in inchisori; acesta a fost insa doar un pretext. Comunistii erau impotriva lui Dumnezeu, nu a legionarilor in special.
Cand spui "criminalii legionari", oare nu esti rau intentionat, avand in vedere ca printre cei, identificati ca fiind sfinti, sunt preoti si credinciosi, care nu aveau neaparat legatura cu legionarismul?!?

Dar spune-ne, de ce ti-e frica de acesti legionari inchisi, torturati, injositi? I-ai vazut cum au iesit din inchisori: o umbra, in care mai palpaia ceva viata. De acestia iti este frica? Sau iti este frica de cei, care au murit pentru ca nu s-au dezis de credinta lor ortodoxa, fapt pentru care osemintele lor sunt izvor de mir si de vindecari minunate?!?
Daca nu iti este frica, atunci fii barbat si accepta ca au fost oameni, care pentru credinta lor au rezistat pana la capat, chiar cu sacrificiul vietii.
Oare cand se va face proces celor care au fost tortionari? Poate niciodata, caci interesul este in primul rand sa nu apara sfinti din randul celor din inchisori, indiferent ca au fost sau nu legionari.

Exista f multe literatura scrisa de cei, care au scapat cu viata din inchisori. Iti voi face o bibliografie, ca sa te documentezi si sa-ti faci o imagine.
Bulibaseala este in primul rand in capul celor, care nu cred in puterea mantuitoare a credintei ortodoxe. Aceasta i-a facut pe unii sfinti si pe altii i-a pastrat in viata, ca sa ne aduca marturia celor petrecute in inchisorile aflate sub teroarea ideologiei sataniste, numite comunism.

[Parascheva16]

Parintele Mihai Aldea

http://www.youtube.com/watch?v=ugJ5czIfZVc