Parintele Iustin Parvu a trecut la Domnul

[AlinB]

În prealabil postat de Parascheva16

Sa-l cinstim, fara sa ne folosim de el numai ca un “brand” duhovnicesc care vinde bine sau ca pe un portdrapel care sa ne poata legitima ideologic si pe care sa-l putem anexa la agenda intereselor noastre.

Tare ma tem ca nici acum nu-l vor lasa in pace.
Sau cu atat mai mult.

Spunea cineva ca sunt unii "ucenici" care abia asteapta sa treaca la cele vesnice pentru a publica materiale "originale" cu parintele Iustin.

[laurastifter]

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău părintele Justin, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!
Dumnezeu să-i dăruiască viaţă veşnică în locul celei vremelnice pe care a părăsit-o astăzi!

În prealabil postat de AlinB

Tare ma tem ca nici acum nu-l vor lasa in pace.
Sau cu atat mai mult.

Spunea cineva ca sunt unii "ucenici" care abia asteapta sa treaca la cele vesnice pentru a publica materiale "originale" cu parintele Iustin.

Din pacate, iata ce ii preocupa pe unii in acest ceas al durerii, provocat de despartirea de Pr. Iustin Parvu.

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Din pacate, iata ce ii preocupa pe unii in acest ceas al durerii, provocat de despartirea de Pr. Iustin Parvu.

De ce, pe tine nu te procupa memoria parintelui?

Pe mine da, n-as vrea ca numele lui sa fie terfelit, macar dupa moarte, asa cum a fost in ultima parte a vietii, de vajnicii "ucenici".

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Miha-anca

Din pacate, iata ce ii preocupa pe unii in acest ceas al durerii, provocat de despartirea de Pr. Iustin Parvu.

Pentru "unii" e un ceas al durerii, deși ar trebui să fie un prilej de bucurie.

Moartea creștinului îmbunătățit este totuna cu învierea, cu scăparea de ispitele și relele lumii acesteia. Părintele va continua să se roage pentru noi acolo unde este.

Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții Lui.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pentru "unii" e un ceas al durerii, deși ar trebui să fie un prilej de bucurie.

Moartea creștinului îmbunătățit este totuna cu învierea, cu scăparea de ispitele și relele lumii acesteia. Părintele va continua să se roage pentru noi acolo unde este.

Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții Lui.

Tu ai dreptate, Florin-Ionut, in cele ce scrii. Stiu si eu acest lucru teoretic; dar practic tot resimt ca pe o durere despartirea de cineva, care a plecat la Domnul, in special cand e vorba de un Parinte imbunatatit, ca Pr. Iustin Pârvu.
Dumnezeu sa-l odihneasca impreuna cu sfintii pe Pr. Iustin.

În prealabil postat de Miha-anca

Tu ai dreptate, Florin-Ionut, in cele ce scrii. Stiu si eu acest lucru teoretic; dar practic tot resimt ca pe o durere despartirea de cineva, care a plecat la Domnul, in special cand e vorba de un Parinte imbunatatit, ca Pr. Iustin Pârvu.
Dumnezeu sa-l odihneasca impreuna cu sfintii pe Pr. Iustin.

Vestea trecerii la cele vesnice a parintelui Iustin m-a lovit ca un trasnet. Mi-au iesit lacrimile suvoi. Apoi am simţit o mangăiere şi mi-am dat seama că nu el e de plans, ci noi. Totusi, să avem nădejde şi să ne rugăm, căci Dumnezeu nu ne lasa.

[alisima]

Am ajuns acasa de la M-rea Petru Voda,acum cateva minute! Eu locuiesc in Suceava si il vizitez pe Parinte de aproape 13 ani. L-am gasit pe Parinte in biserica manastirii pe care a ridicat-o cu mari sacrificii,poate va voi povesti la momentul potrivit.Are o fata senina de parca se odihnea un pic, i-am sarutat mana si era calda, nu rece si rigida cum imi inchipuiam eu ca ar trebui sa fie! Desi era multa tristete in jur, maicile si calugarii pareau niste copii orfani ,o pace si liniste plutea in aer si parca ne mangaia inimile indurerate. Lacrimile siroiau pe obrajii tuturor curatandu-ne parca sufletele!Ma simteam intr-o fratie cu toti cei care isi luau ramas bun de la Parinte!Mi-am adus aminte vorbele Parintelui: "Cine crede in Dumnezeu nu se teme de moarte." Bunule Parinte, te rog sa ne ierti, noi n-am ajuns la aceasta inaltime a credintei!

[antiecumenism]

Cuvântul Părintelui Calistrat la adormirea Părintelui Justin

http://carteromaneasca.wordpress.com...ntelui-justin/

Avem un nou rugător în cer pentru neamul românesc

„A ajuns românul nostru acum de batjocura Occidentului, cerşetor în toată lumea, dar acesta nu este decât un plan satanic care caută să compromită un popor ortodox ca românii. Orice străin care ar trece pe la noi în timpul unei sărbători creştine, dacă intră să stea într-o biserică o oră sau jumătate de oră îşi va da seama ce înseamnă ortodoxia românească şi ce este românul. Nicio altă ţară nu se poate compara cu suferinţa neamului românesc, prin numărul mare de martiri, de mărturisitori pe care l-a dat şi prin viaţa creştină pe care a dus-o fiecare deţinut în puşcărie, că nu-i mai încăpeau închisorile, celulele, podurile şi beciurile Securităţii. Ce putem să spunem de o naţie ce nu s-a făcut vrednică de o astfel de suferinţă? Se poate ea compara cu una suferindă? România nu e valoroasă prin aurul şi alte bogăţii materiale, aşa cum se laudă occidentalii, pentru că astea pier degrabă, ci prin jertfa şi valoarea ei spirituală.”

„Oricum nu ne vom şterge păcatele până când nu vom trece printr-un val aspru de suferinţă şi prigoană. Şi dacă azi suntem aşa cum suntem, este din cauză că Dumnezeu vrea să ne pregătească neamul ca să se înfăţişeze curat, gata spre Înviere (…) Românul a învăţat că din această criză nu vom putea scăpa niciodată decât ridicând mâinile la cer şi plecând genunchii noştri la pământ. Şi cu cât putem ţine noi mâinile mai mult la înălţime, cu atât Dumnezeu va veni cu mila Sa peste noi. Românul nostru este obişnuit cu viaţa aspră, este obişnuit să urce iarna culmile munţilor. Românul va reuşi, poate alţii nu vor reuşi…” [Parintele Iustin]

« Plecând de la cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul Lui Dumnezeu. Priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.” (Evr. 13, 7), spre o privire de ansamblu pentru obștea creștină a neamului românesc, poate părea că astăzi trebuie să fie zi de doliu. Dar pentru faptul că Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu este o personalitate spirituală distinsă a Bisericii Ortodoxe Române, putem spune că astăzi, calendarul ortodox, înscrie o pagină de sărbătoare în istoria Bisericii.

Ziua de 16 iunie 2013 va fi de acum înainte zi de sfântă pomenire a memoriei și amintirii Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu. Imaginea părintelui este o frescă a Bisericii noastre, dar și o icoană vie a literaturii duhovnicești patericale. Cuvintele părintelui nu vor muri niciodată. Scrierile ascetice cuprind de mii de ani învățături de duh care ne cârmuiesc spre izbăvirea de cursele satanei. Ele nu aduc nimic nou, în esența lor, față de puterea cuvintelor Sfintei Scripturi. Totuși, modul în care sunt trăite, spuse, citite, pot plămădi noi înfăptuiri duhovnicești în obștea de creștini (mireni, monahi, clerici) a Bisericii.

Personalitatea părintelui Iustin Pârvu s-a conturat în munți și în teologie, în Biserică și în familie, în martiriu și în rugăciunea lăuntrică.

Veacul al IX-lea a cunoscut trei mari școli de formare duhovnicească a spiritului românesc: amprenta duhovnicului Arsenie Boca peste Țara Făgărașului; peste Moldova, amprenta duhovnicului Ilie Cleopa – izvor de comori spirituale format în umbra marilor trăitori Vichentie Mălău și Antim Găină; și păstorirea părintelui Iachint al Putnei, duhovnicul Bucovinei. Această vatră caldă a Mănăstirii Secu avea să influențeze, alături de Ioanchie Moroi de la Sihăstria, întreaga trăire monahală din Munții Neamțului.

Tânărul intrat pe poarta Mănăstirii Durău avea să se formeze de la aceste izvoare de viață veșnică. Toată agoniseala de carte, de duh, de rugăciune și de trăire avea să o pună în practică în umezeala celulelor întunecoase ale închisorilor de la Aiud, Poarta Albă sau Gherla. Trăirile interioare, veșnica imagine a sângelui proaspăt curs din rănile celor chinuiți, imaginea torționarilor, răutatea umanității, aveau să aducă în inima părintelui Iustin veșnicul proces de incriminare a nevinovatului Iisus în fața lui Pilat care, asemenea celor de acum, și-a spălat mâinile: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.” (Mt. 27, 24) Întemnițații – oameni drepți, cinstiți, corecți, conduși după valori morale sănătoase, aveau să fie lepădați de lume, după cuvântul Domnului: „dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” (In 15, 19)

Anii de pușcărie și de tortură aveau să fie școala de rugăciune a vieții. Așa se face că la începutul veacului al XX-lea, părintele Iustin trecuse prin mai multe examene ale vieții în fața Dreptului Judecător, Care i-a spus: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune” (Mt. 25, 21) Și iată-L la începutul anilor `90, duhovnicul iubit și cunoscut al tuturor nemțenilor și al creștinilor de pretutindeni. Iată-l starețul unei mănăstiri cu renume sub patronajul Arhanghelilor Mihail și Gavriil, cârmuind nenumărate suflete creștine și formând preoți, duhovnici, monahi și monahii, pentru armata de geniu a Lui Dumnezeu.

Experiența, vârsta, încercările și toate valurile vieții l-au călit duhovnicește în așa măsură, încât putem spune că în veacul al XX-lea erau recunoscute trei mari vetre de formare spirituală: Arsenie Papacioc în Dobrogea, Adrian Făgețean în Muntenia și Iustin Pârvu în Moldova – preluând totodată și sarcina lăsata de marii duhovnici ai Moldovei, Cleopa al Sihăstriei și Iachint al Putnei.

Memoria părintelui Iustin, începând de astăzi, este istorie, este pateric și este scriptură. Memoriile părintelui Iustin sunt roadele muncii sale: mănăstiri, schituri, monahi, monahii și creștini bine formați duhovnicește care sunt de fapt și de drept temelia sănătoasă a nației românești.

Părintele Iustin încheie astăzi pleiada duhovnicilor a căror cuvinte sunt profetice și care, odată rostite, nu mai pot întoarce voia și mila Lui Dumnezeu de la cei care le-au cerut: „Așa te-am sfătuit, așa faci” – spunea părintele, și cuvântul spus era cuvânt. Aceste lucrări sau monumente spirituale ale operei duhovnicești a părintelui Iustin, nu sunt nici pe departe moștenire lăsată vreunui viitor ucenic sau pretins fiu de taină, ci sunt tezaurul Bisericii Ortodoxe Române, intrând în cartea valorilor spirituale a Lui Dumnezeu. Singur Dumnezeu este stăpânul și păstrătorul fiecărei osteneli, fiecărei rugăciuni, fiecărei lacrimi și oricărei jertfe dăruite de părintele Iustin lumii acesteia trecătoare.

[adam000]

În prealabil postat de alisima

Are o fata senina de parca se odihnea un pic,
-----
,o pace si liniste plutea in aer si parca ne mangaia inimile indurerate.

EXACT asa a afost si la inmormantarea parintelui Teofil Paraian! EXACT asa!
Cand am auzit de moartea parintelui nu imi venea sa cred. Parca timpul se oprise in loc si nu intelegeam cum poate sa fie asta: omul care mereu fusese acolo, dintotdeauna, mereu aproape si disponibil, care dintotdeauna era la Sambata de parca era dimpreuna cu manastirea, deodata nu mai era, murise, iar eu nu intelegeam cum poate sa nu mai fie. Si nici nu imi inchipuiam cum poate sa fie fara el, pt ca nu fusese niciodata vreun timp fara parintele Teofil. Asa ca nu imi inchipuiam ca la manastire, la inmormantarea lui, am sa gasesc acea atmosfera de pace si mangaiere reala de la Dumnezeu, pt rugaciunile lor, pe care vad ca o descrii si tu la parintele Iustin Parvu.

Oare ce inseamna aceasta pace si mangaiere? Oare inseamna ca si in moarte ei isi manifesta dragostea lor crestina fata de noi (aproapele) sa ne mangaie Dumnezeu cu dragostea Sa prin rugaciunile lor? Oare asta inseamna dragostea crestina - cea care biruie moartea proprie si in loc de suferinta mortii proprii se gandeste la aproapele? Ma intreb.