Amendamentul pentru modificarea constituţiei propus de PNL, IMPUNE HOMOSEXUALITATEA

[Florinvs]

Cei care au propus ori sustin un astfel de amendament ori sunt idioti complet, ori rau intentionati!
Daca doi homosexuali vor sa traiasca impreuna, statul nu-i poate opri, insa ei nu trebuie sa aiba pretentia a-si legaliza pacatul in fata ofiterului starii civile!
Daca acest amendament va fi inclus in Constitutie atunci cu siguranta nu o voi vota!

[Parascheva16]

Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna ne-a sfatuit sa nu mergem la vot deloc pentru ca aceasta Constitutie nu ne reprezinta pe noi.

[Parascheva16]

Uneori, activiştii LGBT (activiştii aşa-ziselor „drepturi pentru homosexuali”) dezvăluie singuri că adevăratul scop al agendei pe care o urmăresc nu este obţinerea unui statut de „familie” prin dreptul la căsătorie, ci de-a dreptul dispariţia acesteia. Astfel, în cadrul unei conferinţe de anul trecut din Sydney, Australia, jurnalista LGBT Masha Gessen a afirmat următoarele: „Familia nu ar trebui să mai existe. Eforturile depuse pentru legalizarea căsătoriei dintre homosexuali sunt de fapt şi de drept o minciună, o diversiune în legătură cu ceea ce vom face din căsătorie odată ajunşi în acel punct – minţim când spunem că instituţia familiei nu se va schimba. Acesta este un neadevăr. Familia se va schimba, şi trebuie să se schimbe! Părerea mea este că familia nici nu ar trebui să existe. Şi spun acest lucru pentru că nu-mi place să construiesc ficţiuni în viaţa mea”.

Această atitudine este întru totul corespunzătoare observaţiilor făcute recent de teologul anglican John Milbank despre politica dusă de statul modern în privinţa familiei. Milbank consideră că, în ceea ce priveşte „căsătoriile” homosexuale, „nu a existat o cerere susţinută pentru legalizarea acestora. Este, de fapt, o mişcare strategică pusă la cale de statul modern în încercarea de a obţine controlul direct asupra reproducerii populaţiei,desconsiderând importanţa familiei. Nu este vorba de justiţia naturală, ci de dorinţa manifestată de o tiranie biopolitică de-a desfiinţa căsătoria şi familia ca instituţia socială mediatoare cea mai importantă”. Textura societăţii este dată de relaţiile spontane heterosexuale şi de mediul familial, fenomene care nu sunt (sau nu au fost) inventate şi controlate de stat, ci au pre-existat acestuia. Astfel, continuă Milbank, „a renunţa la această «gramatică» ar echivala cu a compromite cel mai profund sens al umanităţii şi cu riscul de a ceda întreaga putere tiraniei pieţei şi a statului – o tiranie care se alimentează din mituri referitoare fie la ideea unei naturi umane pure, fie la fabricarea unei lumi tehnocratice…”

Pe lângă toate acestea, trebuie precizat că presiunile imense venite din Occident (S.U.A., Franţa, Marea Britanie conducând plutonul ţărilor care fac presiuni – inclusiv diplomatice – pentru legalizarea „căsătoriilor” homosexuale) au trezit suspiciunea inclusiv în rândurile intelectualităţii stângiste, atee, dar nu atât de oarbă încât să nu vadă că la mijloc este o tactică perversă de putere. Astfel, în plină criză economică, guvernele ţărilor occidentale, prin tematica drepturilor gay şi a căsătoriilor homosexuale, nu fac altceva decât să abată atenţia de la problemele stringente sociale provocate de modelul economic neoliberal şi de dominaţia hegemonică a băncilor şi a corporaţiilor. Şi în acest sens, „căsătoria” homosexuală este, de fapt, o diversiune, deoarece divizează societatea şi sparge fronturi care ar putea fi unite din cauza problemelor structurale ale societăţilor euro-atlantice. Sau, după cum nota vizionarul Aldous Huxley în „Brava lume nouă”: „Pe măsură ce libertatea economică şi politică se diminuează, libertatea sexuală creşte în compensare”.

Cert este că presiunile euro-atlantice pentru răspândirea sodomiei în societăţile refractare la acest păcat continuă neabătut, dând naştere unor tulburări sociale – aşa cum a fost de curând cazul în Tbilisi, capitala Georgiei. Aici, în ciuda împotrivirii categorice a Patriarhului Ilie şi a apelului său pentru a nu se permite organizarea unei parade gay, autorităţile au aprobat demonstraţia „pro-LGBT”. Rezultatul a fost că zece mii de ortodocşi georgieni, printre care zeci de preoţi, au invadat străzile şi piaţa capitalei, înfuriaţi de această provocare. Activiştii LGBT, dar şi oficiali ai parlamentului georgian şi chiar ambasadorul S.U.A. în Georgia abia au reuşit să scape de furia mulţimii, în autocare aduse special de forţele de ordine. Afrontul adus reprezentantului american nu a fost trecut cu vederea, iar în prezent se fac presiuni asupra autorităţilor georgiene pentru a-i ancheta şi condamna pe preoţii participanţi la manifestaţia anti-gay. Deja doi dintre aceşti preoţi au fost daţi în judecată; dacă vor fi găsiţi vinovaţi, ei ar putea primi până la doi ani de închisoare.

Ioan Bucur


http://www.familiaortodoxa.ro/2013/0...a-biopolitica/

[Parascheva16]

PARADA DE TUPEU A PATOLOGIEI “NORMALIZATE”: COPIII, folositi deja in propaganda SODOMIEI de la “MARSUL DIVERSITATII”/ “Marea topaiala” a PARADEI GAY, circ “strategic” impanat cu VATAFI IMPERIALI/ Cu ce ne afecteaza CASATORIA HOMOSEXUALA? Controlul gandirii, educatiei, religiei

[Parascheva16]

Homosexualii nu mai fac un secret din faptul că, după ce ar obţine legalizarea „parteneriatelor civile”, vor cere căsătorii depline şi adopţii de copii. De fapt, o reprezentantă a homosexualilor declara în februarie 2007, în emisiunea „Ora de ştiri” de pe canalul TVR2, că după acordarea dreptului la căsătorie („parteneriat civil”), ei vor cere dreptul de a adopta copii.

Una dintre întrebările frecvente puse de promotorii căsătoriilor între homosexuali este „Cum te afectează pe tine şi pe familia ta faptul că ei se căsătoresc? Ce treabă ai tu cu asta?”

În timp ce discutăm despre drepturi pentru homosexuali, nu trebuie să uităm despre cine vorbim.

Homosexualii sunt persoane atrase de persoane de acelaşi sex. Preponderent, această atracţie nu este una romantică, ci sexuală; în majoritatea cazurilor, homosexualitatea înseamnă relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex. Încercând să normalizeze aceste comportamente, pentru a scăpa de oprobiul public, homosexualii ne vorbesc despre dragoste şi clamează „Sunt liber să iubesc pe cine vreau!”Statisticile indică o instabilitate cronică a relaţiilor de „dragoste” între homosexuali; aceştia îşi schimbă foarte frecvent partenerii. Pe lângă această instabilitate, actele lor sexuale - sex anal, sex oral, precum şi o serie de alte acte indescriptibile - au de-a face cu o serie de boli specifice acestei categorii de indivizi.Unii homosexuali aleg să îşi schimbe viaţa şi apelează la ajutor psihologic pentru a trece la heterosexualitate.Acestea fiind spuse, sunt mai multe motive pentru care noi toţi şi întreaga societate vom fi afectaţi dacă se legalizează căsătoriile între homosexuali.

[Parascheva16]

1. Nu este vorba despre o simplă căsătorie. Dacă ar fi vorba doar despre Ion şi Vasile, care vor să se căsătorească, probabil am ajunge la o înţelegere. Nu ar fi nici o problemă dacă doar i-am lăsa pe cei doi să se căsătorească. Însă nu despre asta e vorba. Nu asta e solicitarea activiştilor homosexuali.

Cererea lor este aceea ca noi toţi, în societate, să ne modificăm radical definiţia şi înţelegerea asupra familiei. Să spunem că, de fapt, mama şi tata, bărbatul şi femeia, soţul şi soţia nu contează într-o familie.

Am trei copii. Am datoria să îi cresc în aşa fel încât să ajungă oameni sănătoşi. Nu pot permite nimănui să le spună că sexul lor, băiat sau fată, bărbat şi femeie, nu contează într-o familie.

Când activiştii spun că căsătoria homosexuală este la fel de importantă, valoroasă şi necesară ca familia mea, acesta este mesajul transmis copiilor mei. Ei spun că sexul lor, bărbat sau femeie, nu e important pentru familie. În felul acesta e afectată familia mea şi, ca tată, nu voi permite niciodată asta. Pentru că bărbatul şi femeia contează mult prea mult pentru a putea spune că e doar o chestiune de preferinţă.

[Parascheva16]

2. Adopţii de copii. Declaraţia reprezentantei homosexualilor e mai mult decât lămuritoare. Promotorii căsătoriei între homosexuali aduc aici un argument sentimentalist. „Nu e mai bine pentru un copil să fie crescut de doi adulţi decât să trăiască în canal sau într-un cămin unde e supus abuzurilor?” Răspunsul e că ambele lucruri sunt rele şi că nu suntem deloc în situaţia de a alege între ele.

Toate studiile independente arată că un copil se dezvoltă cel mai bine atunci când e crescut de părinţii lui biologici. De asemenea, studiile care analizează impactul divorţului asupra copiilor ne arată ce suferă un copil atunci când e separat de tatăl sau de mama sa biologică. În cazul adopţiilor, în cazul acelor copii din cămine, care au pierdut legătura cu părinţii lor biologici, ei pot fi adoptaţi de un bărbat şi o femeie căsătoriţi care vor deveni, într-o anumită măsură, tatăl şi mama lui. În ei, copilul va avea modele de rol care îl vor ajuta în dezvoltarea lui socială, ca bărbat sau femeie echilibrată în societatea de mâine.

O familie de homosexuali sau lesbiene însă îl privează pe copil de un tată sau o mamă. Toată dragostea din lume a doi bărbaţi nu pot suplini lipsa unei mame. Iar două femei iubitoare nu pot face niciodată un tată pentru acel băieţel care creşte alături de ele. Băieţii şi fetele au nevoie de un tată şi o mamă, ideal părinţii lor biologici, pentru dezvoltarea lor psiho-socială.