Impotriva razboaielor si uciderilor

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

DA! Frate "patrie şi credinţă", sunt mulţi, foarte mulţi, enorm de mulţi, fraţi creştini, care NU au înţeles Adevărul ! Nu L-au înţeles deci pe Hristos. Nu înţeleg credinţa. Şi mai grav, nici nu vor să înţeleagă şi să cunoască. Şi cumplit de grav, cînd vrea cineva să îi ajute, prima dată cu vorba bună, apoi cu mustrare, sar în sus, tot ei, cei aflaţi în greşeală şi întuneric şi necredinţă şi nu vor să se îndrepte, fraţii creştini. Nu vor şi pace bună. Poftim!
Dacă mă vezi mîndru, roagă-te pentru mine. Roagă pe Domnul Milostiv pentru mine şi să ne dea tuturor smerenia şi pacea şi blîndeţea Sa preadulce. Să învăţăm de la El, că e blînd şi smerit cu inima.

Deci atatia oameni din BO sunt in greseala(preoti, duhovnici, mireni), dar Danutu, pff, vai de noi, a inteles el de unul singur cum vine treaba, in constrast cu nenorocitii astilalti.
Stii ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult la interpretarea ta?
Ca nu am auzit nici un duhovnic care sa aiba aceeasi opinie cu tine, ca violenta e rea in orice caz si ca nu exista tari, ca sunt doar niste linii desenate de niste lideri.
Dar stii la cine am auzit fix interpretarea asta?
Martorii lui Iehova si o grupare schismatica din cadrul adventismului.
Ambii cred ca au inteles ei corect Scripturile(luminati de Sfantul Duh, bineinteles, ba chiar adventistii cu asta se lauda cel mai mult, ca au inteles ei corect Decalogul. Evident au inteles prost si porunca cu ziua Domnului.)
Acum avem doua optiuni.
Sau imens de multi ortodocsi au inteles prost scripturile, si Danut+2 grupari aflate diamentral opus fata de ortodoxie pe spectrul crestinismul sunt in adevar, sau, mai probabil, Danut greseste.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Da, există dovezi, ţi-am arătat că se sfătuiau înainte să aplice Levitic 20, cum au cerut şi sfatul Mîntuitorului, cu desfrînata. Şi mai sunt o grămadă de dovezi Scripturistice, dar acolo îţi dai tu silinţa şi osteneala, dragul meu. Ţi-am dat undiţa, mai departe descurcă-te şi pescuieşte-ţi pestele.

am specificat INAINTE de Hristos.
In rest, cum ar spune englezii, burden of proof, iar acela e pe umerii tai.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Da, Moise nu a apucat să intre în Canaan şi Israel s-a apucat să ucidă, de aceea s-au depărtat de Dumnezeu prin necredinţa lor şi prin închinarea la alţi dumnezei luaţi din vecini, moabiţi şi alţii, şi pentru depărtarea lor, au alungat mila lui Dumnezeu şi au ajuns 400 de ani robi în babilon. Da, lapidarea avea loc, ca şi în Noul Testament, cînd l-au ucis cu pietre pe Sfîntul Arhidiacon Ştefan. Cu ce a greşit, Sfîntul Ştefan? Dar ei, în nebunia minţii lor, depărtaţi fiind de Dumnezeu, încălcau porunca să nu ucizi, de aceea au şi pierdut Ierusalimul, imperiul roman le desfiinţează ţara, şi rămîn fără ţară pînă în 1956. Învăţătorii care au ucis preoţii lui Baal, au greşit şi ei, din nou. Dacă îţi aminteşti, preoţii lui Baal, cînd au văzut că Dumnezeul lui Israel este Cel adevărat, i s-au închinat Lui. Dar tot au fost ucişi. E greşit. Au greşit. Ca în nenumărate cazuri. S-au depărtat de Dumnezeu. E greşit să ucidem. Oare atît de orbi să fim? Nu cred. Refuz să cred.

Evreii si-au pierdut tara pentru ca nu l-au crezut pe Hristos, si in schimb l-au urmat pe Simon bar Cohba ca Mesia.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

OMULE ! NU sunt ai tăi, sunt ai lui Dumnezeu. NU eşti responsabil pentru ei. EŞTI responsabil pentru mîntuirea sufletului tău şi a sufletelor lor, în mai mică măsură. De asta eşti tu responsabil. Soluţiile biblice sunt: te supui stăpînirii sau fugi. Atît. Învaţă Biblia la laşitate? Din punct de vedere lumeasc. Dar cine se face prietenul lumii, se face vrăjmaş lui Dumnezeu, spune Scriptura. Din punct de vedere Dumnezeiesc, fuga e împlinirea cuvîntului lui Dumnezeu. Slavă Domnului.
Postul 69 al meu, în acest topic, găseşti citate ale Sfinţilor Părinţi. În engleză. Da la pagina de wikipedia a războiului just, care arată clar împotrivirea Bisericii lui Hristos, la orice ucidere a unui alt om.

Bucurii.

Ai mei, ca posesie, nu sunt, dar i-am primit in grija.
Ca sa dau un exemplu simplu: daca tatal meu imi da un catel, si eu il las sa moara de foame sau sa fie sfasiat de alti caini, ca eu sunt prea ocupat sa invat, inseamna ca sunt un idiot.
Chiar daca tata crede in drepturile animalelor. Cam asa e si cu Tatal.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Deci atatia oameni din BO sunt in greseala(preoti, duhovnici, mireni), dar Danutu, pff, vai de noi, a inteles el de unul singur cum vine treaba, in constrast cu nenorocitii astilalti.
Stii ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult la interpretarea ta?
Ca nu am auzit nici un duhovnic care sa aiba aceeasi opinie cu tine, ca violenta e rea in orice caz si ca nu exista tari, ca sunt doar niste linii desenate de niste lideri.
Dar stii la cine am auzit fix interpretarea asta?
Martorii lui Iehova si o grupare schismatica din cadrul adventismului.
Ambii cred ca au inteles ei corect Scripturile(luminati de Sfantul Duh, bineinteles, ba chiar adventistii cu asta se lauda cel mai mult, ca au inteles ei corect Decalogul. Evident au inteles prost si porunca cu ziua Domnului.)
Acum avem doua optiuni.
Sau imens de multi ortodocsi au inteles prost scripturile, si Danut+2 grupari aflate diamentral opus fata de ortodoxie pe spectrul crestinismul sunt in adevar, sau, mai probabil, Danut greseste.



am specificat INAINTE de Hristos.
In rest, cum ar spune englezii, burden of proof, iar acela e pe umerii tai.



Evreii si-au pierdut tara pentru ca nu l-au crezut pe Hristos, si in schimb l-au urmat pe Simon bar Cohba ca Mesia.



Ai mei, ca posesie, nu sunt, dar i-am primit in grija.
Ca sa dau un exemplu simplu: daca tatal meu imi da un catel, si eu il las sa moara de foame sau sa fie sfasiat de alti caini, ca eu sunt prea ocupat sa invat, inseamna ca sunt un idiot.
Chiar daca tata crede in drepturile animalelor. Cam asa e si cu Tatal.

Sa ca fie clar, tata tot o sa ma inteleaga ca mi-am aparat catelul, nu ca stiu mai bine ca el.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.
(frate "patrie şi credinţă", dă jos satana aia de la poza de avatar, te rog tare mult)

Iubitul meu frate, nimeni din Biserica Creştină, Ortodoxă, nu este în greşeală, atîta vreme cît mărturiseşte drept Iubirea. Adevărul creştin.

Tocmai aici e o rădăcină a problemei tale şi al celor ca tine, că vrei să auzi, şi nu vrei să citeşti. Vrei să ţi se spună mai mult decît să afli singur, să trăieşti, să simţi tu însuţi, prin efortul tău şi mila Domnului. Pune mînuţa şi citeşte, dragul meu.

Duhovnicii noştri dragi, părintele Cleopa Ilie, părintele Teofil Părăian, părintele Arsenie Papacioc, părintele Iustin Pîrvu, părintele Ioanichie Bălan, părintele Paisie Olaru vorbesc şi învaţă adevărat şi minunat, dar vorbesc simplu, pentru poporul neştiutor de teologie. Vorbesc din catehism, şi nu că nu ar ştii tratate de teologie, dar nu au vrut să intre în ape adînci, tratatele de teologie, pentru că poporul simplu, frumos şi credincios, nu le înţelege.

Dar avem oameni ca părintele Dumitru Stăniloaie, Ghelasie de la Frăsinei, patriarhul Iustinian Marina, mitropolitul Bartolomeu Anania, profesorul Ioan Ică cu fiul diacon Ioan Ică Jr., părintele Rafail Noica, părintele Sofronie Saharov, părintele Constantin Galeriu, chiar părintele Nicolae Steinhardt, părintele Ilarion Felea sau părintele Arsenie Boca, ei au mers adînc în teologie, în tratate existenţiale ale Iubirii şi mîntuirii creştine. Ei au înţeles, în măsuri înalte teologia creştină, autentic ortodoxă, mîntuirea în formele de adîncime şi înălţime cele mai frumoase şi curate, lipsa egoismului lui Dumnezeu, chenoza întrupării. Nimic nu se realizează, ca mîntuire şi virtuţi, fără Iubire. Iubirea autentică. Ortodoxă. Ei, împreună cu marii Sfinţi ai creştinismului, marii teologi şi marii scriitori creştini, care ne-au dat tezaurul ortodox, ei au înţeles şi aplicat teologia la cele mai pure forme dăruite de Sfînta Treime omului.

Să citeşti pe aceştia, mari ai noştrii, mai mult decît pe cei ce vorbesc poporului, ca să înţelegi teologie, dragul meu frate. Apoi să citeşti pe Sfinţi. Nicolae Velimirovici, Ignatie Brancianinov, Ioan Gură de Aur, şi alţii ai Iubirii. Toţi sfinţii sunt ai Iubirii. Această Iubire, nu protestează, nu se ridică cu înverşunare, nu e egoistă, nu instigă la revoluţii şi ură, pe nici un om, nici pe evrei, nici pe masoni, pe nimeni. Iubirea e esenţa tuturor lucrurilor şi creatoarea universului nemărginit. Crezi că ea stă şi încape în mintea noastră limitată?

Oricît citim de mult, nu e de ajuns. Cu cît cunoaştem mai mult cu atît e suferinţa şi durerea mai mare. Dovedit. Uite: "Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa." Ecclestiasticul 1, 18

Aşa că teologia, cu cît o adînceşti mai mult, nu de capul tău, nu o tălmăceşti de capu tău, ci prin vasele lui Dumnezeu prin care lucrează Domnul, Sfinţii, care tîlcuiesc, prietenii lui Dumnezeu, sfinţii care vor judeca lumea, spune în Efeseni. Deci prin ei, cu cît adînceşti teologia, cu atît suferi mai mult pentru eretici, pentru atei, pentru protestanţi, pentru păgîni, necredincioşi, cu atît vezi mai limpede cît de mare e Dumnezeu, cît de mare e Iubirea, cît de mult îi iubeşte Dumnezeu pe oameni, pe toţi oamenii.
Nu doar pe noi, egoiştii creştini. Pe toţi ne iubeşte. Şi cu cît cunoşti mai mult, îţi vei da seama că mulţi se vor mîntui. Vor merge şi in iad mulţi, destul de mulţi, dar mult mai mult, de mii de ori mai mulţi decît în iad, vor merge în Rai. Pentru că Dumnezeu este Iubire. Şi faţă de exemplul tău cu cîinele dăruit de tatăl tău, mîntuirea, Iubirea ca esenţă, ca stare existenţială, revelată şi descoperită omului, în omiprezenţa lui Dumnezeu, e la cu totul altă dimensiune.

Biserica Creştină, se înţelege, Ortodoxă, nu greşeşte. Pentru că expune puntul de vedere ce îl explic şi eu aici, şi care e cel adevărat, creştinesc. Dar trebuie să recunosc, pînă se ajunge la pătrundere reciprocă cu El, e greu. Şi chiar şi cînd ajungi la pătrundere reciprocă cu Adevărul creştinesc, datorită stării noastre căzute, nu durează mult şi rămîi cu învăţătura şi alergi toată viaţa, apoi după mistica, ascetica şi isihasmul creştinismului. Autentic ortodox. Cu atît mai mult, nu suntem pe nici un pediestal. Şi cine se suie acolo, îl va coborî Dumnezeu la timpul cuvenit, fi fără grijă de asta.

Să mă ierţi. Bucurii.

[antiecumenism]

Parintele Staniloae- CREŞTINISM ŞI NAŢIONALISM

https://carteromaneasca.wordpress.co...i-nationalism/

"Creştinul se întreabă: pot eu, în calitatea mea de creştin care nu se joacă cu obligaţiile faţă de Iisus Hristos şi cu problema mântuirii sufleteşti, să fiu în acelaşi timp naţionalist, să-mi iubesc neamul cu înfocare şi să lupt neîncetat pentru apărarea şi înălţarea lui?Naţionalistul, care poate nu e încă şi creştin, e şi el dator să se întrebe: are oare într-adevăr naţionalismul meu lipsă de creştinism? E necesar oare creştinismul în cadrul concepţiei mele naţionaliste, ca un factor indispensabil pentru ridicarea neamului, care e ţinta strădaniei şi a vieţii mele?Întrebările acestea se pot concentra astfel: Este creştinismul, trăit şi judecat consecvent, o cale necesară spre naţionalism şi naţionalismul, la rândul său, o cale necesară spre creştinism?A fost una din însemnatele descoperiri ale timpului nostru răspunsul pozitiv la amândouă aceste întrebări.

Creştinismul n-a venit să se opună tendinţelor celor mai fireşti de comuniune, concretizărilor celor mai profunde ale acestor tendinţe, n-a venit să înăbuşe natura, să o facă să caute alte forme de comuniune, mai puţin fireşti, ci să intensifice, să înalţe, să desăvârşească formele naturale ale relaţiilor omeneşti.Comuniunea este chiar o condiţie fundamentală a mântuirii. Nu poţi împlini voia lui Dumnezeu, nu poţi exercita faptele creştineşti, nu poţi afla şi experia pe Dumnezeu chiar, decât în cadrul comuniunii.

Iar comuniunea cea mai firească, cea mai de temelie, este aceea între membrii aceleiaşi naţiuni. În mod necesar ea trebuie folosită pentru trăirea în cadrul ei a conţinutului religios. Un creştin e fericit de ţesătura de ocazii ce i-o oferă apartenenţa la comunitatea naţională, pentru a-şi trăi în ea conţinuturile religioase, întrucât e om legat de un spaţiu, împletit prin limbă, prin istorie, cu un grup naţional, el nu se poate izola de acel grup, pentru a stabili altă comuniune, căci pentru aceasta ar trebui să fugă din ţara unde s-a născut, unde l-a destinat Dumnezeu să trăiască.Credinţa creştină e pentru credincios un impuls spre afirmarea comuniunii naţionale, spre iubirea mai presus de fire a celor cu care firea l-a aşezat în relaţii fundamentale de viaţă. Creştinismul răzbate în mod necesar spre naţionalism.Mântuirea, desigur, e o problemă care trebuie să frământe personal pe fiecare om, dar ea nu poate fi dobândită de om printr-o trăire de eu izolat, ea nu se împărtăşeşte omului în această calitate – care e calitate anormală – ci în calitatea lui de membru al unei comunităţi, iar cea mai firească comunitate este cea naţională. Dumnezeu nu mă va răsplăti pentru modul cum am ştiut să mă desfac de comuniunea firească în care mi-a fost dat să trăiesc, ci după modul în care am afirmat această comuniune cu voinţa şi cu iubirea mea creştină.Dumnezeu priveşte pe om nu în izolarea lui, ci ca membru al unei comunităţi mai largi, priveşte propriu-zis comunităţile şi, prin ele, face părtaş pe om de har şi mântuire. Şi întrucât comunităţile cele mai fireşti sunt neamurile, de ce n-am spune că privirea directă a lui Dumnezeu cade pe neamuri şi numai întrucât inşii fac parte din neamuri, simte fiecare privirea lui Dumnezeu asupra lui.În cartea Iui Daniil se spune că Dumnezeu pune în cumpănă împărăţia, nu pe ins în parte (Dan. 5, 25-28). Iar la Apocalipsă se vorbeşte de mântuirea neamurilor, nu a inşilor."

Noua cetate, in care va salaslui Dumnezeu cu alesii Lui, dupa viziunea Sf. Ioan “… avea zid mare si inalt si avea douasprezece porti, iar la porti doisprezece ingeri si nume scrise deasupra, care sunt numele celor douasprezece semintii ale lui Israel.” (APOCALIPSA,21,12) “Si cetatea nu are trebuinta de soare, nici de luna ca sa o lumineze, caci marirea lui Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul. Si neamurile vor umbla in lumina ei, iar imparatii pamantului aduce-vor la ea marirea lor.” (21, 23-34) “Mi-a aratat apoi raul si apa vietii, limpede cum e clestarul si care izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului. Si curge prin mijlocul cetatii. Iar pe cele doua maluri ale raului creste pomul vietii, facand douasprezece feluri de roade, in fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor.” (22, 1,2)

[AlinB]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Dar stii la cine am auzit fix interpretarea asta?
Martorii lui Iehova si o grupare schismatica din cadrul adventismului.
Ambii cred ca au inteles ei corect Scripturile(luminati de Sfantul Duh, bineinteles, ba chiar adventistii cu asta se lauda cel mai mult, ca au inteles ei corect Decalogul. Evident au inteles prost si porunca cu ziua Domnului.)

Punctul pe i.