Spuneti NU vaccinurilor-VACCINAREA: EROAREA MEDICALA A SECOLULUI

[antiecumenism]

În prealabil postat de AlinB

Diphtheria is a serious disease, with fatality rates between 5% and 10%. In children under five years and adults over 40 years, the fatality rate may be as much as 20%.[6] Outbreaks, though very rare, still occur worldwide, even in developed nations, such as Germany and Canada. After the breakup of the former Soviet Union in the late 1980s, vaccination rates in its constituent countries fell so low that there was an explosion of diphtheria cases. In 1991, there were 2,000 cases of diphtheria in the USSR. By 1998, according to Red Cross estimates, there were as many as 200,000 cases in the Commonwealth of Independent States, with 5,000 deaths.[13] This was so great an increase that diphtheria was cited in the Guinness Book of World Records as "most resurgent disease"

https://en.wikipedia.org/wiki/Diphtheria#Epidemiology

Stii, sa te informezi nu inseamna sa dai doar copy/paste din ce-ti cade sub ochii.
Cantitatea nu tine loc de calitate.

In plus, nu am timp sa-ti raspund la toate prostiile, am luat-o doar pe cea mai evidenta.

Iar Mircea Puscasu nu e doctor e un individ infantil (am avut discutii cu el) - vezi la comentariile de la articolele antivacciniste de pe blogul lui, ca i-au atras altii atentia cat de incompetent este ca si doctor prin afirmatiile penibile care le face.

Iar tu il citezi copios - inteleg ca nu esti doctor dar daca ai relaxa mana crispata pe copy/paste si ai cauta informatie mai de calitate, ai putea sa intelegi si singur, de ce dl. Puscasu are degeaba diploma de doctor.

-si tu daca ai dat copy -paste de pe wikipedia esti mai destept? ceea ce ai postat tu e adevarat 100%?
-dr Chirila e nu stiu cum,astia sunt homeopati,dr Mircea Puscasu e infantil,Dr. Christa Todea Gross e subiectiva,toti pe care ii citeaza la repere bibliografice-in cartea ei- sunt cine stie cum,numai tu esti desteptul lui peste

"Dacă femeia gravidă este vaccinată pentru tetanos şi difterie (cazuri spe‑ ciale), cu vaccinul diftero‑tetanic pentru adulţi, ea va primi, alături de aluminiu şi o cantitate mare de mercur (Thiomersal) şi nu se ştie unde se va acumula această substanţă toxică: în sistemul nervos sau în rinichii fătului.

“în ultimul timp, s‑a remarcat un fenomen de deplasare a morbidităţii date de difterie spre grupele mai mari de vârstă, din cauza vaccinurilor antidifterice (DTP), care se fac în prima copilărie” [Gh. Marin Voiculescu, Boli infecţioase, vol. II, Editura Medicală, Bucureşti, 1990, p 229‑233]

Când, în 1925, a izbucnit o epidemie de difterie în Germania, în armata de pe Rhein, s‑a introdus şi aici vaccinarea antidifterică. Medicul german Zöller, din Mainz, realizase atunci primul lui test de control al vaccinului: “A vaccinat 305 de recruţi cu anatoxina difterică, de două ori, la un interval de 3 săptămâni. Un alt grup de 700 de recruţi nu au fost vaccinaţi, fiind grupul de control.
Dintre cei 305 de soldaţi vaccinaţi, s‑au îmbolnăvit 11, iar la cei nevaccinaţi nu s‑a înregistrat un singur caz... Rezultatul a fost unul catastrofal. La cei vaccinaţi îmbolnăvirea a fost de 11 ori mai frecventă decât la cei nevaccinaţi. Acest rezultat trebuia să ducă de pe atunci la interzicerea vaccinului… Dar acest lucru nu s‑a întâmplat, căci producătorii de vaccinuri ar fi fost nevoiţi să oprească vaccinarea, care începuse deja de doi ani. Atunci, au falsificat statisticile: au spus că s‑au îmbolnăvit 11 dintre cei vaccinaţi fiindcă nu au fost suficient imunizaţi, intervalul de 3 săptămâni fiind prea scurt. Din acest motiv, ei puteau fi consideraţi la fel ca şi cei neimunizaţi… Ca urmare, cele 11 cazuri au fost trecute la grupul de control, adică la cei nevaccinaţi. Rezultatul, evident fals, a fost: nu s‑a îmbolnăvit nimeni dintre cei vaccinaţi, dar au fost 12 cazuri la cei nevaccinaţi… “Argumentul acesta nu poate fi decât unul fals şi fără logică pentru orice cititor… iar toate aceste date sunt istoric dovedite şi s‑au petrecut în anul 1925”, ne mai spune J. Tissot. Dacă s‑ar fi sistat atunci vaccinarea, s‑ar fi putut preveni o serie de alte catastrofe. Cu toate acestea, un asemenea argument fals este folosit şi în ziua de astăzi, pentru a pune pe piaţă vaccinuri sau pentru a continua folosirea lor, cum s‑a întâmplat şi în cazul vaccinului poliomielitic.

Din 1938, vaccinul antidifteric devine obligatoriu, ceea ce va duce la izbucnirea celei mai mari epidemii de difiterie din Franţa. Începând cu anul 1940, cazurile cresc de la an la an, iar din 1943, anual se numărau peste
40.000 de cazuri de difterie. În perioada 1940‑1946, s‑au înregistrat 150.000 de cazuri de difterie, dintre care peste 15.000 de cazuri mortale. Mortalitatea la copiii vaccinaţi era de 4 ori mai mare decât la cei nevaccinaţi.”