Ecleziastul 3:18-22

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Dumitru73

înseamnă ca VT este o colecţie de povesti şi nimic altceva.

nu.
Cu riscul de a parea ca imi dau aere, gandeste-te la mecanica newtoniana si cuantica.
Cand am gasit-o pe a doua, calculele au picat in cap.
Dar 2+2=4 in continuare.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

nu.
Cu riscul de a parea ca imi dau aere, gandeste-te la mecanica newtoniana si cuantica.
Cand am gasit-o pe a doua, calculele au picat in cap.
Dar 2+2=4 in continuare.

un mesaj care are pretenţia de,a fi fost inspirat de o persoană divina, nu,are cum sa fie concepută în aşa hal, încât oricine sa o poată interpreta cum vrea.
era o vreme în care erai ucis cu pietre sau ars pe rug, dacă respingeai interpretarea literală a Bibliei.

Bun, însă nu doar literală, ci în duh. Nu trebuie să căutăm să înțelegem în spiritul celui care a scris cugetările acelea? Ce va fi gândit el? Ce vrea să ne transmită? Deci dacă Dumnezeu îl va judeca pe om, ce înseamnă asta? Pentru ce-l va judeca? Dacă datul lui este de a fi animal cum să-l judece? De aceea eu cred că îl (ne) judecă tocmai pentru rămânerea la animalitate.

In Vechiul Testament desi evrei considerau ca sufletul parasea trupul la momentul mortii cu greu se pot identifica pasaje in care mortii din Seol sa fie numiti suflete.Aceasta aparenta anomalie deriva,dupa cum au observat cercetatorii,dintr-o ,,incapacitate metafizica"a Israelului timpuriu,de a gandi viata de dincolo de moarte a sufletului fara o anumita corporalitate.Adica acela era nivelul lor de intelegere la acel moment si sunt mai multe cauze pentru acesta conceptie cumva obturata dar este prea mult de analizat.Acesta incapacitate deriva,ce paradoxal,din esecul de a gandi dincolo de planul imediat(eroare ce se va repeta in modul cum au conceput venirea lui Mesia),ei fiind de multe ori consecventi,precum autorul cartii ,,Eclesiastul",,metodei de a-si demonstra afirmatiile"adica metodei testarii empirice(vezi ,,m-am uitat cu luare aminte"versetul 1:14 sau ,,am mai vazut sub soare"versetul 3:16,etc).Dumnezeu,prin acesta carte,a dorit sa arate oamenilor cam pana unde pot merge pe acesta abordare,adica se vor opri pe acest rationament in fata acelorasi perplexitati ca si autorul.Aceea este limita.Este firesc ca Dumnezeu a randuit ca acesta carte sa fie stiuta pt ca ,deseori,oamenii repeta aceleasi erori si cred ca lumea s-a nascut incepand cu ei.Prin urmare intrebari precum cea din versetul 21,capitolul 3,aparent ignoranta,nu trebuie luata ca un element de doctrina ci este ,,un mod omenesc de a gandi,de a pune intrebari,nu o certitudine divina".Dumnezeu a dorit ca sa noi sa vedem intreaga zbatere,intregul rationament,toate limitele,chiar dureroase,la care ne putem limita mergand strict pe rational,pragmatic si demonstrabil.Sa spunem ca acesta este aspectul mai dur al cartii.

Partea luminoasa a cartii este data de faptul ca esecul oamenilor de a demonstra empiric valoarea si sensul real al vietii deschide drumul spre intelegerea spirituala,spre abandonarea ideii increderi doar in fortele proprii,fie si cele intelectuale,si indreptarea cu fapta,inima si mintea spre Ziditorul tutror celor vazute si nevazute.Altfel raminem,precum acest autor, prizonierii unei desertaciuni care nu poate fi atenuata nici macar de gandul unei efemere vieti fericite,incatusandu-ne doar de noi insine pierdem perspectiva la ce urmeaza iar eforturile noastre de aici,in fata vesniciei,isi pierd orice sens.Fara a spune ca eforturile noastre nu au nici un sens(doar in varianta lipisirii lor de componenta spirituala),fara a ne arunca in disperare,cartea darama increderea strict in propriile noastre eforturi si capacitati,ne arata limitele si ridica privirea spre Dumnezeu,,singura temelie pentru a gasi semnificatie,valoare si sens in viata ,,de sub soare".

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In Vechiul Testament desi evrei considerau ca sufletul parasea trupul la momentul mortii cu greu se pot identifica pasaje in care mortii din Seol sa fie numiti suflete.Aceasta aparenta anomalie deriva,dupa cum au observat cercetatorii,dintr-o ,,incapacitate metafizica"a Israelului timpuriu,de a gandi viata de dincolo de moarte a sufletului fara o anumita corporalitate.Adica acela era nivelul lor de intelegere la acel moment si sunt mai multe cauze pentru acesta conceptie cumva obturata dar este prea mult de analizat.Acesta incapacitate deriva,ce paradoxal,din esecul de a gandi dincolo de planul imediat(eroare ce se va repeta in modul cum au conceput venirea lui Mesia),ei fiind de multe ori consecventi,precum autorul cartii ,,Eclesiastul",,metodei de a-si demonstra afirmatiile"adica metodei testarii empirice(vezi ,,m-am uitat cu luare aminte"versetul 1:14 sau ,,am mai vazut sub soare"versetul 3:16,etc).Dumnezeu,prin acesta carte,a dorit sa arate oamenilor cam pana unde pot merge pe acesta abordare,adica se vor opri pe acest rationament in fata acelorasi perplexitati ca si autorul.Aceea este limita.Este firesc ca Dumnezeu a randuit ca acesta carte sa fie stiuta pt ca ,deseori,oamenii repeta aceleasi erori si cred ca lumea s-a nascut incepand cu ei.Prin urmare intrebari precum cea din versetul 21,capitolul 3,aparent ignoranta,nu trebuie luata ca un element de doctrina ci este ,,un mod omenesc de a gandi,de a pune intrebari,nu o certitudine divina".Dumnezeu a dorit ca sa noi sa vedem intreaga zbatere,intregul rationament,toate limitele,chiar dureroase,la care ne putem limita mergand strict pe rational,pragmatic si demonstrabil.Sa spunem ca acesta este aspectul mai dur al cartii.

Partea luminoasa a cartii este data de faptul ca esecul oamenilor de a demonstra empiric valoarea si sensul real al vietii deschide drumul spre intelegerea spirituala,spre abandonarea ideii increderi doar in fortele proprii,fie si cele intelectuale,si indreptarea cu fapta,inima si mintea spre Ziditorul tutror celor vazute si nevazute.Altfel raminem,precum acest autor, prizonierii unei desertaciuni care nu poate fi atenuata nici macar de gandul unei efemere vieti fericite,incatusandu-ne doar de noi insine pierdem perspectiva la ce urmeaza iar eforturile noastre de aici,in fata vesniciei,isi pierd orice sens.Fara a spune ca eforturile noastre nu au nici un sens(doar in varianta lipisirii lor de componenta spirituala),fara a ne arunca in disperare,cartea darama increderea strict in propriile noastre eforturi si capacitati,ne arata limitele si ridica privirea spre Dumnezeu,,singura temelie pentru a gasi semnificatie,valoare si sens in viata ,,de sub soare".

mereu mi se spune ca "ăsta era nivelul lor de intelegere".
dar dacă noi nu putem sa înţelegem, cum ar fi putut ei?
şi ar fi putut cineva, sa lase un cuvânt, care sa aibă un înţeles iniţial şi un altul peste generatii? iar acel cineva, sa aibă pretenţia şi atunci şi acum, că textul este exact şi trebuie crezut.
şi ce da nivelul de intelegere la un om, la un popor?

Este foarte diferita situatia noastra,pentru ca ei aveau,pe anumite aspecte,doar prefigurarea la ce urma sa fie,tu sau eu,noi in schimb,il avem pe Hristos si asta schimba toata intelegerea,in sensul implinirii ei.Cuvintele sunt eterne pt ca au un mesaj etern,ce poate fi inteles in fiecare epoca,in conformitate cu ce i-a fost dat.Ei vor fi judecati conform la ceea ce puteau ei primi si noi la fel.Nu exista om sa stie cum a impartit exact Dumnezeu intelegerea fiecarui neam si cum ii va judeca pt asta insa fiecare va raspunde pt ce putea el sa primeasca, Dumnezeu nu este un judecator nedrept.Intrebari sunt multe dar fiecare suflet stie foarte bine in constiinta lui cum sta in fata lui Dumnezeu.Crezi ca as putea spune ceva care te-ar multumi pe deplin? :) Fiecare intreaba cu gandul care-l macina.

Eu nu cred ca de raspunsuri de la oameni ca mine ai tu nevoie,cred ca tu cu Dumnezeu ai de vorbit,tu stii asta mai bine,cum sa o faci si daca vrei sa o faci.Eu nu am sa-ti ofer garantii si cred ca in credinta exista un drum si totul vine pe masura ce mergi pe el.Daca abandonezi sau renunti nu vei gasi raspunsuri ci doar daca,cu toate caderile si durerile,speranta,mergi pana la capat.Eu cel putin din tot asta am inteles din cuvintele Lui,trebuie mers pana la capat,cu credinta alaturi de intelegere si de multe ori doar cu credinta,este singura posibilitate.Eu mereu,poate intr-un sens mai ciudat,nu te-am considerat niciodata un ateu,ci un cautator cu un suflet bun pe acel drum.Toti obosim de multe ori si poate ne oprim deznadajduiti sau suparati pe tacerea ce se lasa adeseori peste intrebarile care ne framanta.Poate ca nu putem primi inca raspunsurile sau poate nu a venit timpul pt ele,pt inca nu ne-am impacat cu Dumnezeu si cu noi insine dar ceea ce conteaza estesa te ridici si sa mergi pe acel drum,cum a mers si EL.Asa sa-ti ajute Dumnezeu prietene.

[Dumitru73]

sa presupunem ca o fiinţă omniscienta şi omnipotenta da credincioşilor următoarea lege: "albul este alb".
toţi se supun şi aplică textul literal. şi întocmesc un cod prin care pedepsesc pe cei ce au altă părere.
peste generatii vin unii, ce se cred mai intelepti, care spun ca "e o figură de stil, o metaforă, este de fapt gri".
decretează ca vechiul cod este greşit şi întocmesc altul nou. total nou. deşi ei îl numesc "revizuire". pedepsele continuă, mai ales pentru cei ce insista ca "este alb".
apoi vin alţii şi mai înţelepţi.
care spun: este gri, dar ce nuanţă?
şi de aici totul o ia razna. şi doctrinele şi pedepsele, etc.
unde este greseala? cine a greşit?
de persoana superioară toţi sunt de acord ca nu ne putem atinge. şi atunci?
în final apar unii, care nu, nu sun înţelepţi. sunt nebuni, pentru ca aşa spune psalmistul.
aceştia spun ca persoană superioară nu e deloc superioară. probabil nici nu a existat.
iar toaate interpretările anterioare au depins de nivelul de cunoaştere al epocii.
şi spun: albul nu există. culoarea este o iluzie, o interpretare a creierului.
cine are dreptate?
cei ce au primit cuvântul? înţelepţii? cei şi mai înţelepţi? sau nebunii?

[Andrei50]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In Vechiul Testament desi evrei considerau ca sufletul parasea trupul la momentul mortii cu greu se pot identifica pasaje in care mortii din Seol sa fie numiti suflete.Aceasta aparenta anomalie deriva,dupa cum au observat cercetatorii,dintr-o ,,incapacitate metafizica"a Israelului timpuriu,de a gandi viata de dincolo de moarte a sufletului fara o anumita corporalitate.Adica acela era nivelul lor de intelegere la acel moment si sunt mai multe cauze pentru acesta conceptie cumva obturata dar este prea mult de analizat.Acesta incapacitate deriva,ce paradoxal,din esecul de a gandi dincolo de planul imediat(eroare ce se va repeta in modul cum au conceput venirea lui Mesia),ei fiind de multe ori consecventi,precum autorul cartii ,,Eclesiastul",,metodei de a-si demonstra afirmatiile"adica metodei testarii empirice(vezi ,,m-am uitat cu luare aminte"versetul 1:14 sau ,,am mai vazut sub soare"versetul 3:16,etc).Dumnezeu,prin acesta carte,a dorit sa arate oamenilor cam pana unde pot merge pe acesta abordare,adica se vor opri pe acest rationament in fata acelorasi perplexitati ca si autorul.Aceea este limita.Este firesc ca Dumnezeu a randuit ca acesta carte sa fie stiuta pt ca ,deseori,oamenii repeta aceleasi erori si cred ca lumea s-a nascut incepand cu ei.Prin urmare intrebari precum cea din versetul 21,capitolul 3,aparent ignoranta,nu trebuie luata ca un element de doctrina ci este ,,un mod omenesc de a gandi,de a pune intrebari,nu o certitudine divina".Dumnezeu a dorit ca sa noi sa vedem intreaga zbatere,intregul rationament,toate limitele,chiar dureroase,la care ne putem limita mergand strict pe rational,pragmatic si demonstrabil.Sa spunem ca acesta este aspectul mai dur al cartii.

Partea luminoasa a cartii este data de faptul ca esecul oamenilor de a demonstra empiric valoarea si sensul real al vietii deschide drumul spre intelegerea spirituala,spre abandonarea ideii increderi doar in fortele proprii,fie si cele intelectuale,si indreptarea cu fapta,inima si mintea spre Ziditorul tutror celor vazute si nevazute.Altfel raminem,precum acest autor, prizonierii unei desertaciuni care nu poate fi atenuata nici macar de gandul unei efemere vieti fericite,incatusandu-ne doar de noi insine pierdem perspectiva la ce urmeaza iar eforturile noastre de aici,in fata vesniciei,isi pierd orice sens.Fara a spune ca eforturile noastre nu au nici un sens(doar in varianta lipisirii lor de componenta spirituala),fara a ne arunca in disperare,cartea darama increderea strict in propriile noastre eforturi si capacitati,ne arata limitele si ridica privirea spre Dumnezeu,,singura temelie pentru a gasi semnificatie,valoare si sens in viata ,,de sub soare".

Evreii adica poporul israelit credea in invierea mortilor , si nu in ,,nemurirea sufletului,, ceea ce nu e totuna,,,.

[suslik]

În prealabil postat de Andrei50

Evreii adica poporul israelit credea in invierea mortilor , si nu in ,,nemurirea sufletului,, ceea ce nu e totuna,,,.

Credea si crede in ambele.

[Andrei50]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In Vechiul Testament desi evrei considerau ca sufletul parasea trupul la momentul mortii cu greu se pot identifica pasaje in care mortii din Seol sa fie numiti suflete.Aceasta aparenta anomalie deriva,dupa cum au observat cercetatorii,dintr-o ,,incapacitate metafizica"a Israelului timpuriu,de a gandi viata de dincolo de moarte a sufletului fara o anumita corporalitate.Adica acela era nivelul lor de intelegere la acel moment si sunt mai multe cauze pentru acesta conceptie cumva obturata dar este prea mult de analizat.Acesta incapacitate deriva,ce paradoxal,din esecul de a gandi dincolo de planul imediat(eroare ce se va repeta in modul cum au conceput venirea lui Mesia),ei fiind de multe ori consecventi,precum autorul cartii ,,Eclesiastul",,metodei de a-si demonstra afirmatiile"adica metodei testarii empirice(vezi ,,m-am uitat cu luare aminte"versetul 1:14 sau ,,am mai vazut sub soare"versetul 3:16,etc).Dumnezeu,prin acesta carte,a dorit sa arate oamenilor cam pana unde pot merge pe acesta abordare,adica se vor opri pe acest rationament in fata acelorasi perplexitati ca si autorul.Aceea este limita.Este firesc ca Dumnezeu a randuit ca acesta carte sa fie stiuta pt ca ,deseori,oamenii repeta aceleasi erori si cred ca lumea s-a nascut incepand cu ei.Prin urmare intrebari precum cea din versetul 21,capitolul 3,aparent ignoranta,nu trebuie luata ca un element de doctrina ci este ,,un mod omenesc de a gandi,de a pune intrebari,nu o certitudine divina".Dumnezeu a dorit ca sa noi sa vedem intreaga zbatere,intregul rationament,toate limitele,chiar dureroase,la care ne putem limita mergand strict pe rational,pragmatic si demonstrabil.Sa spunem ca acesta este aspectul mai dur al cartii.

Partea luminoasa a cartii este data de faptul ca esecul oamenilor de a demonstra empiric valoarea si sensul real al vietii deschide drumul spre intelegerea spirituala,spre abandonarea ideii increderi doar in fortele proprii,fie si cele intelectuale,si indreptarea cu fapta,inima si mintea spre Ziditorul tutror celor vazute si nevazute.Altfel raminem,precum acest autor, prizonierii unei desertaciuni care nu poate fi atenuata nici macar de gandul unei efemere vieti fericite,incatusandu-ne doar de noi insine pierdem perspectiva la ce urmeaza iar eforturile noastre de aici,in fata vesniciei,isi pierd orice sens.Fara a spune ca eforturile noastre nu au nici un sens(doar in varianta lipisirii lor de componenta spirituala),fara a ne arunca in disperare,cartea darama increderea strict in propriile noastre eforturi si capacitati,ne arata limitele si ridica privirea spre Dumnezeu,,singura temelie pentru a gasi semnificatie,valoare si sens in viata ,,de sub soare".

Evreii sau israelitii credeau in ,,invierea mortilor,, si nu in nemurirea sufletului,,.