Meditatia transcendentala

[Seraphim7]

Poate avea meditatia sau golirea mintii efectele pe care rugaciunea le are?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Seraphim7

Poate avea meditatia sau golirea mintii efectele pe care rugaciunea le are?

Nu.

Acestea au efecte cu totul diferite.

Golirea mintii nu produce efecte in natura bucuriilor sfinte sau a intelegerii patrunzatoare.

Este recomandabila doar pentru incepatori care au mintile inviforate si nestapanite. Poate aseza mintea la linia de start pentru angajarea mintii in lucrarea virtutilor puternice.

A face din golirea mintii o practica centrala sau a o confunda cu meditatia este o eroare grava.

[Seraphim7]

În prealabil postat de florin.oltean75

Nu.

Acestea au efecte cu totul diferite.

Golirea mintii nu produce efecte in natura bucuriilor sfinte sau a intelegerii patrunzatoare.

Este recomandabila doar pentru incepatori care au mintile inviforate si nestapanite. Poate aseza mintea la linia de start pentru angajarea mintii in lucrarea virtutilor puternice.

A face din golirea mintii o practica centrala sau a o confunda cu meditatia este o eroare grava.

Oricum calugarii orientali recita si ei mantre la fel cum noi avem ''Doamne Iisuse..'',deci si ei au un subiect al meditatiei,golirea mintii este asa cum ai spus primul pas ca mai apoi sa o dirijezi spre un punct anume.Cea mai puternica mantra este ''AUM'' derivat al ''Amin''.Si totusi tind sa cred ca meditatia este la fel de utila precum rugaciunea crestina intrucat si rugaciunea inalta devine tot o contemplatie a lui Dumnezeu,unde nu mai ai nevoie de cuvinte....

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Seraphim7

Oricum calugarii orientali recita si ei mantre la fel cum noi avem ''Doamne Iisuse..'',deci si ei au un subiect al meditatiei,golirea mintii este asa cum ai spus primul pas ca mai apoi sa o dirijezi spre un punct anume.Cea mai puternica mantra este ''AUM'' derivat al ''Amin''.Si totusi tind sa cred ca meditatia este la fel de utila precum rugaciunea crestina intrucat si rugaciunea inalta devine tot o contemplatie a lui Dumnezeu,unde nu mai ai nevoie de cuvinte....

Contemplatia lui Dumnezeu fara cuvinte parcurge in mod necesar un efort conceptual.

Poarta de intrare in vederea non-conceptuala fara intipariri este cu cuvinte si inteles.

Golirea mintii, pe de alta parte, este o relaxare centrifuga care nu contempla corect intelesul "fara intiparire, fara impresii".

Obiectul ei meditativ este o impresie a nimicului, fara sa inteleaga ce este nimicul.

Acest aspect este bine explicat si documentat in doctrina budista a Caii de Mijloc.

Cuvintele OM si AMIN, accesari tot de natura conceptuala, au rolul de a stabiliza si adanci intelesuri specifice. Nu stiu daca OM este derivat al lui AMIN, invers sau daca exista conexiune etimologica. Pot fi avansate speculatii intelectuale.

[Seraphim7]

În prealabil postat de florin.oltean75

Contemplatia lui Dumnezeu fara cuvinte parcurge in mod necesar un efort conceptual.

Poarta de intrare in vederea non-conceptuala fara intipariri este cu cuvinte si inteles.

Golirea mintii, pe de alta parte, este o relaxare centrifuga care nu contempla corect intelesul "fara intiparire, fara impresii".

Obiectul ei meditativ este o impresie a nimicului, fara sa inteleaga ce este nimicul.

Acest aspect este bine explicat si documentat in doctrina budista a Caii de Mijloc.

Cuvintele OM si AMIN, accesari tot de natura conceptuala, au rolul de a stabiliza si adanci intelesuri specifice. Nu stiu daca OM este derivat al lui AMIN, invers sau daca exista conexiune etimologica. Pot fi avansate speculatii intelectuale.

Mircea Eliade in lucrarea sa ''Yoga-Nemurire si Libertatate'' trateaza printr-e altele si asemanarea dintr-e isihasm si yoga,binintels yoga practicata de calugarii orientali,cat si asemanarea acestora cu dervistii rotitori care intra intr-un anume extaz prin rotirile continue.El lanseaza ideea unor radacini comune a tehnicilor de rugaciune-meditatie.

[cezar_ioan]

Poţi da un citat din cartea (pe care nu o am) unde Eliade aseamănă isihasmul cu yoga? Te rog!

M-ar interesa la ce nivel e stabilită asemănarea, câtă vreme rugăciunea lui Iisus este o practică a creştinului, adică a unui mădular din Biserică, adică unde viază Duhul Sfânt
iar yoga este o practică din afara Bisericii.

Se roagă yoghinii lui Hristos să îi miluiască? Au devenit yoghinii mădulare ale Bisericii? Au primit Botezul prin apă şi Duh Sfânt?
Dacă nu, orice asemănare între practica isihastă creştină şi yoga e pur formală, exterioară etc.
Una e închipuirea imaginaţiei şi dorinţa (sinceră, de ce nu, a) mântuirii
alta e lucrarea cu putere efectivă, de restaurare ontologică şi de sfinţire, prin harul Duhului Sfânt în creştinul evlavios.

P.S. Nu orice golire a minţii este "rugăciune înaltă", contemplativă. Există şi o golire care ţine de diverse disfuncţii mintale, stări de alterare a conştiinţei sau de un anume "truc" voluntar care se serveşte de imaginaţie şi de anumite particularităţi ale trăirilor afective. Lucrarea rugăciunii lui Iisus, însă, este un demers cu totul diferit, aşa cum putem afla dacă cercetăm cu atenţie (şi multă răbdare, cu inima înfrântă şi smerită, post şi binecuvântare) o lucrare cum ar fi, de pildă, Sbornicul. Fie şi primul volum.
Dar cel mai clar diferenţa se cunoaşte din practică. Cei care au experimentat ambele situaţii au depus deja mărturii limpezi privind nu asemănările ci, dimpotrivă, lipsa oricărei asemănări substanţiale.

[Seraphim7]

În prealabil postat de cezar_ioan

Poţi da un citat din cartea (pe care nu o am) unde Eliade aseamănă isihasmul cu yoga? Te rog!

M-ar interesa la ce nivel e stabilită asemănarea, câtă vreme rugăciunea lui Iisus este o practică a creştinului, adică a unui mădular din Biserică, adică unde viază Duhul Sfânt
iar yoga este o practică din afara Bisericii.

Se roagă yoghinii lui Hristos să îi miluiască? Au devenit yoghinii mădulare ale Bisericii? Au primit Botezul prin apă şi Duh Sfânt?
Dacă nu, orice asemănare între practica isihastă creştină şi yoga e pur formală, exterioară etc.
Una e închipuirea imaginaţiei şi dorinţa (sinceră, de ce nu, a) mântuirii
alta e lucrarea cu putere efectivă, de restaurare ontologică şi de sfinţire, prin harul Duhului Sfânt în creştinul evlavios.

P.S. Nu orice golire a minţii este "rugăciune înaltă", contemplativă. Există şi o golire care ţine de diverse disfuncţii mintale, stări de alterare a conştiinţei sau de un anume "truc" voluntar care se serveşte de imaginaţie şi de anumite particularităţi ale trăirilor afective. Lucrarea rugăciunii lui Iisus, însă, este un demers cu totul diferit, aşa cum putem afla dacă cercetăm cu atenţie (şi multă răbdare, cu inima înfrântă şi smerită, post şi binecuvântare) o lucrare cum ar fi, de pildă, Sbornicul. Fie şi primul volum.
Dar cel mai clar diferenţa se cunoaşte din practică. Cei care au experimentat ambele situaţii au depus deja mărturii limpezi privind nu asemănările ci, dimpotrivă, lipsa oricărei asemănări substanţiale.

Nu am cartea momentan la mine,insa asemanarea consta in originea comuna si contactul pe care l-ar fi avut initiatorii isihasmului cu practicantii orientali,bineinteles primii calugarii crestini au dezvoltat propria cale a contemplatiei care se bazeaza exclusiv pe Iisus.Depinde din ce perspectiva privesti lucrurile,crestinismul e doar de 2000 mii de ani pe cand traditia orientala are radacini mult mai vechi...Oricum e clar ca ambele ofera cai ale eliberarii,nu vreau sa intru in detalii.Cauta cartea si vei vedea mai in detaliu.

[DragosP]

Mai ales yoga oferă calea eliberării, nu? Din ce?

[AlinB]

Din tipicul bullshit derivat din cosmologia specifica care nu se impaca deloc cu cea crestina (decat pentru cei care le cunosc vag pe ambele).

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Seraphim7

Nu am cartea momentan la mine,insa asemanarea consta in originea comuna si contactul pe care l-ar fi avut initiatorii isihasmului cu practicantii orientali,bineinteles primii calugarii crestini au dezvoltat propria cale a contemplatiei care se bazeaza exclusiv pe Iisus.Depinde din ce perspectiva privesti lucrurile,crestinismul e doar de 2000 mii de ani pe cand traditia orientala are radacini mult mai vechi...Oricum e clar ca ambele ofera cai ale eliberarii,nu vreau sa intru in detalii.Cauta cartea si vei vedea mai in detaliu.

OK, mulţumesc, speram să ai o pagină din cartea lui Eliade la îndemână.
Atenţie însă, în lumea misterelor de care Eliade era atât de îndrăgostit (ca orice ins sedus zdravăn), circulă multe scorneli care servesc drept "argumente", al căror scop este unul singur: să susţină un mort ca să stea drept, în picioare, iar dacă se poate chiar şi ţanţoş-foc.

Tare mi-ar plăcea să te ţii o vreme de rugăciunea lui Iisus, în condiţiile pe care le precizam şi să stăm de vorbă după aceea. Nu te mira de capacităţile mele de a prevedea viitorul: opinia îţi va fi considerabil modificată...:)
Toate cele bune!

P.S. Dragul meu, de ce dai atâta importanţă argumentelor vechimii? Oare yoghinii cei dintru început, de pildă discipolii lui Patanjali, se lăudau cu vechimea sistemului yoga? Şi totuşi îl practicau, credeau în maestrul lor şi în ceea ce făceau.
Similar, despre primii creştini, despre Apostoli şi episcopii puşi de ei prin cetăţi, ce poţi spune: că se bazau pe o credinţă şi o practică din vechime? Biserica îşi trăia primii ei zori...

Dacă e să vorbim de argumentul rădăcinilor, al timpului imemorial, atunci sper să credem amândoi că Sursa, Izvorul este Dumnezeu. Şi atunci, cel care se întemeiază pe Dumnezeu este cel mai în măsură să fie crezut şi urmat. Şi cine Altul este mai vrednic de crezare dacă nu Domnul? Iar noi, crezînd şi trăind în El, cum n-an putea să fim vrednici de crezare, comparativ cu urmaşii altor rădăcini, de data aceasta strict pământene.
Deci, dacă crezi că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi a trăit printre noi oamenii ca să recăpătăm viaţa veşnică şi asemănarea cu Dumnezeu, avînd acum prin El refacerea chipului Lui în noi, ce mai poate fi yoga? Iar dacă nu crezi în Hristos, yoga e lucru mare, desigur...

În fine, te rog să dai atenţie o clipă şi faptului că Dumnezeu a recuperat pe om după un Plan al mântuirii, deplin prin Iisus Hristos, prin Jertfa Lui pe Cruce, urmată de Înălţare, lucrarea Bisericii şi toate celelalte.
Înainte de Hristos au fost, desigur, şi alte căutări ale oamenilor, au fost intuiţii, presimţiri, preînchipuiri chiar. Aşa sunt şi cele scrise în VT, aşa sunt şi cele din religiile orientale, greceşti, egiptene etc. Cu diferenţa că în VT se petrece o parte din Revelaţia supranaturală, prin prooroci şi alţi oameni aleşi de Dumnezeu, prin care a grăit Duhul Sfânt, pe când în celelalte religii totul s-a rezumat la căutarea şi intuiţia omului natural.
Religiile orientale sunt, aşadar, etape timpurii ale omenirii care, poate în virtutea chipului lui Dumnezeu care nu a putut fi distrus în om, plăsmuiau diverse fantezii, nu lipsite de oarecare înţelepciune şi frumuseţe, însă strict naturale, omeneşti, fără participarea lui Dumnezeu, fără Revelaţie supranaturală.

Deci ceea ce a studiat şi sistematizat Eliade e istoria unor căutări omeneşti, iar nu conţinutul Revelaţiei divine, deplină prin Iisus Hristos. Şi nici istoria mântuirii creştinilor nu a studiat el, ci tot felul de lucruri lumeşti, conjuncturale ei. De altfel, dacă răsfoim un tratat scris de Mircea Eliade, precum chiar Tratatul de Istorie a Religiilor, constatăm două lucruri semnificative pentru un creştin: Eliade acordă extrem de puţine pagini creştinismului, respectiv consideră că creştinismul e o credinţă oarecare, închipuită, într-un mântuitor oarecare, aşa cum întâlnim în mai toate religiile. Acestea fiind clare, în ceea ce-l priveşte pe Eliade, nu pot lua în serios opinia acestui om atunci când ne prezintă creştinismul sau orice alt lucru pe care îl compară cu unele conţinuturi ale vieţii creştine. Studiile lui sunt folositoare, însă, când vrem să înţelegem căutările istorice ale unor oameni din toate timpurile şi din toate locurile, cărora nu li Se dezvăluise Dumnezeu.