"Adevarata stiinta duce la credinta"

În prealabil postat de N.Priceputu

Trebuie să fie și o memorie a inimii. Mă gândesc că asta ar face parte din memoria lui Dumnezeu de care vorbește Pelerinul.Mă întrebam cu ce rămânem după moarte, văzând cum, îmbătrânind, mintea (și memoria ei) se poate altera, poate ajunge să nu-și mai amintească nici măcar pe cei pe care i-a avut mereu aproape. Și m-am gândit că trebuie să rămânem cu tot ceea ce am iubit de-a lungul vieții.Și dacă L-am iubit pe Dumnezeu vom fi cu El, căci inima noastră Îl va recunoaște dacă a rămas vie, și îi vom recunoaște și pe cei pe care de-a lungul vieții i-am primit în casa inimii noastre. Acolo, în adâncul din noi, sunt lăcașuri veșnice.De aceea și marea grijă pe care trebuie s-o acordăm inimii și curăției ei. Vai de noi dacă o vom „mobila” cu deșertăciuni. Căci vom rămâne pustii.

Nu,nu asta am vrut sa afirm,imi pare rau daca te voi dezamagi dar nu am nici cea mai vaga intentie sa explic absolut orice aspect fiziologic sau istoric din perspectiva unei viziuni supranaturale.In caz contrar nu stiu cu ce as fi diferit de oamenii inceputurilor care isi desenau temerile si sperantele pe peretii unor pesteri precum cea de la Lascaux si pe care orice fenomen natural,banal explicabil astazi,ii ingrozea sau ii determina sa vada totul drept o actiune a unor zeitati capricioase si necunoscute.Doresc sa cred ca dimensiunea sacrului crestin nu batjocoreste ratiunea si legile naturale,ci le ridica deasupra posibilitatilor lor nu printr-o religiozitate absurda si contradictorie,primitiva,ci prin punerea lor,in mod natural,pe fagasul cel mai potrivit pentru a primi implinirea menirii lor,reflectarea Celui care le-a creat.Am mai spus asta,adevaratul spirit al omenirii recunoaste si pretuieste aceste elemente,nu fumega si erupe,nu le pedepseste prin superstitie,unde legile interne naturale sunt negate,si unde nu mai lucreaza discret,prin antiteze,ci sunt brutal anulate.Superstitia,care nu este un copil al credintei,ci o bastarda,le insulta,le desfiinteaza,le neaga orice drept la analiza si concluzie,le arunca intr-o falsa si oribila mascarada bigota,cerand sa afirmi altceva decat evidenta doar din frica de a nu-si arata goliciunea si falsitatea.

Daca privesti din aceasta perspectiva spusele mele atunci da,ma refer la ce spui tu,intr-un alt registru si un alt limbaj.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Nu,nu asta am vrut sa afirm,imi pare rau daca te voi dezamagi dar nu am nici cea mai vaga intentie sa explic absolut orice aspect fiziologic sau istoric din perspectiva unei viziuni supranaturale.In caz contrar nu stiu cu ce as fi diferit de oamenii inceputurilor care isi desenau temerile si sperantele pe peretii unor pesteri precum cea de la Lascaux si pe care orice fenomen natural,banal explicabil astazi,ii ingrozea sau ii determina sa vada totul drept o actiune a unor zeitati capricioase si necunoscute.Doresc sa cred ca dimensiunea sacrului crestin nu batjocoreste ratiunea si legile naturale,ci le ridica deasupra posibilitatilor lor nu printr-o religiozitate absurda si contradictorie,primitiva,ci prin punerea lor,in mod natural,pe fagasul cel mai potrivit pentru a primi implinirea menirii lor,reflectarea Celui care le-a creat.Am mai spus asta,adevaratul spirit al omenirii recunoaste si pretuieste aceste elemente,nu fumega si erupe,nu le pedepseste prin superstitie,unde legile interne naturale sunt negate,si unde nu mai lucreaza discret,prin antiteze,ci sunt brutal anulate.Superstitia,care nu este un copil al credintei,ci o bastarda,le insulta,le desfiinteaza,le neaga orice drept la analiza si concluzie,le arunca intr-o falsa si oribila mascarada bigota,cerand sa afirmi altceva decat evidenta doar din frica de a nu-si arata goliciunea si falsitatea.

Daca privesti din aceasta perspectiva spusele mele atunci da,ma refer la ce spui tu,intr-un alt registru si un alt limbaj.

Ce am subliniat: splendid, frate!

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Doresc sa cred ca dimensiunea sacrului crestin nu batjocoreste ratiunea si legile naturale,ci le ridica deasupra posibilitatilor lor nu printr-o religiozitate absurda si contradictorie,primitiva,ci prin punerea lor,in mod natural,pe fagasul cel mai potrivit pentru a primi implinirea menirii lor,reflectarea Celui care le-a creat.

Întru totul de acord. Restaurarea omului, în și prin Hristos, nu-i anulează facultățile firești, ci le transfigurează, ridicându-le la adevărata lor menire. Asceții pentru asta se nevoiesc, în conlucrare cu harul dumnezeiesc. Îmi amintesc niște postări foarte frumoase ale Deliei, exprimând mult mai bine aspectele acestea.
Dar nu la asta făceam referire; nu la ceea ce este fiziologic, întipărit în carnea noastră. Mărturiseam intuiția unei alte memorii, mai adânci, a sufletului, care rămâne și atunci când trupul începe să se descompună. Mintea este o facultate a sufletului în primul rând, având ca suport fiziologic creierul numai atâta vreme cât suntem în trup.
Observația mea a fost mai curând o divagație, nu un răspuns la întrebarea ta (pe care nu-l am), care viza Judecata, la care vom fi cu trupurile înviate.

În prealabil postat de N.Priceputu

Întru totul de acord. Restaurarea omului, în și prin Hristos, nu-i anulează facultățile firești, ci le transfigurează, ridicându-le la adevărata lor menire. Asceții pentru asta se nevoiesc, în conlucrare cu harul dumnezeiesc. Îmi amintesc niște postări foarte frumoase ale Deliei, exprimând mult mai bine aspectele acestea.
Dar nu la asta făceam referire; nu la ceea ce este fiziologic, întipărit în carnea noastră. Mărturiseam intuiția unei alte memorii, mai adânci, a sufletului, care rămâne și atunci când trupul începe să se descompună. Mintea este o facultate a sufletului în primul rând, având ca suport fiziologic creierul numai atâta vreme cât suntem în trup.
Observația mea a fost mai curând o divagație, nu un răspuns la întrebarea ta (pe care nu-l am), care viza Judecata, la care vom fi cu trupurile înviate.

Da. Akasha va fi prezenta in fiecare din noi, si vom sti totul despre oricine si orice, si se va sti totul despre noi, de catre toata lumea. Akasha = memoria universala.

Priceputu noi doi vorbim despre doua aspecte diferite desi probabil undeva exista un punct de intalnire.Intrebarea mea era cumva retorica,nu am absurda pretentie a unor speculatii eschatologice aruncate asa,de amorul artei,undeva in eter.Doream sa ilustrez,poate nereusit,mutarea la un nivel imposibil,dpdv rational a unor aspecte ce nu pot fi clar definite,in sensul strict al notiunii,si prin urmare pot face obiectul unor speculatii,nu neaparat solutii.In alta ordine de idei:cautati o carte,daca tot va pasioneaza subiectul,numita ,,Despre lumina taborica,rugaciunea lui Iisus si curatia inimii.Scrieri filocalice uitate".Ioan Carpathiul,Ioan Damaschinul,Grigore Sinaitul,Calist I si Marcu al Efesului.O sa va placa.Lui Theo o sa-i recomand din Gifford Lecture Series ca sa vorbesc cu el pe subiecte si abordari comune :) Oricum apreciez ca nu m-am trezit cu un fel de predica pseudo-duhovniceasca(am apreciat mereu la tine ca nu ai folosit acest gen de abordare) despre zborul egoist al ratiunii, cumva vitregita de soarta in comparatie cu profunda intelegere duhovniceasca de care,sincer vorbind,atat de putini au parte.Bye :)

[Ekaterina]

Răspunsul lui Albert Einstein atunci când a fost întrebat dacă oamenii de ştiinţă se roagă

”Oamenii de ştiinţă spun rugăciuni?” Este întrebarea care nu îi mai dădea pace unei eleve de clasa a şasea, de la şcoala duminicală The Riverside Church. Şi cine ar fi fost mai indicat să răspundă decât unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă, Albert Einstein?

Tânăra Phyllis i-a scris marelui fizician o scrisoare în care îşi exprima, politicos, curiozitatea şi a fost, probabil, surprinsă să primească un răspuns la fel de politicos, notează huffingtonpost.com.

Corespondenţa a fost publicată în cartea "Dragă profesore Einstein: Scrisorile lui Albert Einstein către şi de la copii", publicată de Alice Calaprice.

Tânăra a scris:

"19 ianuarie 1936

Dragă Dr. Einstein,

La şcoala duminicală s-a pus întrebarea: "Spun oamenii de ştiinţă rugăciuni?". Totul a pornit întrebând dacă putem crede în acelaşi timp în ştiinţă şi în religie. Noi scriem oamenilor de ştiinţă şi altor personalităţi pentru a încerca să obţinem răspuns la întrebările noastre.

Ne-am simţi foarte onoraţi dacă aţi răspunde la întrebarea noastră: Se roagă oamenii de ştiinţă şi pentru ce se roagă ei?

Suntem în clasa a şasea, la clasa doamnei Ellis.

Cu respect, a dumneavoastră

Phyllis"

Fizicianul a replicat, cinci zile mai târziu, împărtăşind elevei concepţiile sale despre credinţă şi ştiinţă:

"24 ianuarie 1936

Dragă Phyllis,

Voi încerca să răspund întrebării tale cât mai simplu cu putinţă.

Oamenii de ştiinţă cred că orice întâmplare, inclusiv în relaţiile dintre oameni, este datorată legilor naturii. De aceea un om de ştiinţă nu poate fi înclinat să creadă că evoluţia lucrurilor poate fi influenţată de rugăciune, cu alte cuvinte, de o manifestare supranaturală.

Totuşi, trebuie să admitem: cunoştinţele noastre asupra acestor forţe sunt imperfecte, astfel că în final, convingerea că există un spirit suprem are la bază un fel de credinţă. O astfel de convingere rămâne larg răspândită în ciuda realizărilor actuale în domeniul ştiinţei.

De asemenea, oricine se implică serios pe calea ştiinţei, este convins că există un spirit care se manifestă în legile universului, fiind mult superior omului. În acest fel, calea ştiinţei conduce la un sentiment religios aparte, care este destul de diferit de cel simţit de o persoană mai naivă.

Salutări cordiale,

al tău Albert Einstein".

În timp ce scrisoarea nu spune prea multe despre convingerile religioase ale lui Einstein, fizicianul reuşeşte să surprindă sentimentul sublim al minunii pe care ştiinţa îl evocă într-un mod pe care îl putem decrie ca "religios". (sursa: mediafax.ro)

[Mandea77]

Adevarata capra va fi prietena cu adevarata varza ? Sa fim seriosi !

Din pacate sunt multi ca Ekaterina care confunda credinta in "ceva" cu credinta in Dumnezeul ortodocsilor, ca si cand ar fi acelasi lucru dar se exprima in mod diferit.

Ekaterina, am sa-mi permit sa-ti reamintesc crezul ortodocsilor:

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor.
Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu unul născut, care s-a născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, nu făcut, cel de-o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi s-a făcut om.
Şi s-a răstignit pentru noi în timpul lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi s-a suit la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui. Si iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea (325)

Şi [cred] întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, care din Tatăl purcede, care împreună cu Tatăl şi Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor, Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină. Amin. Sinodul al doilea Ecumenic de la Constantinopol (381)

Ekaterina, in ce credea Albert Einstein, in Dumnezeul ortodocsilor sau in altceva ?

[Corinusha]

De unde stim noi daca Dumnezeul ortodocsilor nu e acelasi cu dumnezeul altor religii CRESTINE?
Pentrru ca scrie in Crez? Asta nu inseamna ca nu e acelasi. E un singur Dumnezeu peste toti, dar fiecare religie il percepe probabil altfe; de aici pare ca ei s-ar inchina altor Dumnezei.
Raspuns exact la intrebarea asta oricum nu vom primiu; nu deocamdata, pentru ca hnu ai cum sa probezi ca noi avem dreptate, sau altii avem dreptate, sau avem fiecare dreptate, pe care o interpretam altfel...

[bluester]

În prealabil postat de Mandea77

Adevarata capra va fi prietena cu adevarata varza ? Sa fim seriosi !

Din pacate sunt multi ca Ekaterina care confunda credinta in "ceva" cu credinta in Dumnezeul ortodocsilor, ca si cand ar fi acelasi lucru dar se exprima in mod diferit.

Mandea77 , ceea ce a postat Ekaterina nu este un lucru rau. Chiar daca Einstein nu a fost ortodox , ci a fost evreu, acel mesaj ii poate ajuta pe atei sa-si deschida mintea catre Dumnezeu. A trece de la ateism la credinta este un pas mare , iar din punctul meu de vedere ceea ce a zis Einstein este foarte folositor pentru cei care s-au afundat in ateism... mai ales ca acel mesaj a fost spus de un mare om de stiinta.
Este adevarat ca exista si o probabilitate de ca unii oameni sa se sminteasca si sa ia calea altei religii (exp:deism)... de obicei cand un ateu revine la credinta in Dumnezeu, ex-ateul va practica religia in care a fost nascut.
Ddaca ii vei spune unui ateu Crezul Ortodox el te va ignora , insa daca ii vei spune ce a zis Einstein despre credinta intr-o forta Divina este foarte probabil ca ateul sa te asculte si , cu ajutorul lui Dumnezeu ,sa ia calea credintei. Ateii au nevoie de modele (adica de un impuls) , si ulterior isi vor schimba drumul vietii catre Dumnezeu.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Mandea77

Din pacate sunt multi ca Ekaterina care confunda credinta in "ceva" cu credinta in Dumnezeul ortodocsilor, ca si cand ar fi acelasi lucru dar se exprima in mod diferit.

Dupa cum citesc, am inteles lucruri diferite din scrisoarea pe care am postat-o. Pentru mine cheia acestei scrisori este aceasta afirmatie: "calea ştiinţei conduce la un sentiment religios aparte, care este destul de diferit de cel simţit de o persoană mai naivă." Ca si in revelatia naturala - omul ajunge sa inteleaga ca tot ce exista nu poate fi un rezultat al intamplarii, ci exista Cineva care a creat tot si a dat legi dupa care creatia se ghideaza si se manifesta.

Concluzia scrisorii pentru mine este chiar titlul topiculul si nicidecum faptul ca credinta in "cineva" si credinta in Dumnezeu sunt acelasi lucru (cum gresit m-ai banuit).