Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

În acest schit, se află atunci un frate topit de boală cu numele Inochentie, carele numai pre suflare se cunoştea că este viu, de trei săptămâni nemâncat, si nu mai vorbia nicidecum. Si cum a intrat sfânta Icoană în schit, ca dintr'un somn s'a trezit şi a cunoscut că a venit Maica lui Dumnezeu închipuită pre Icoană; deci a cerut să-1 ducă ca să se închine şi el, şi închinându-se, acestea a grăit către Sfânta Icoană: «Maica lui Dumnezeu! de'mi este de folos să mai trăesc însânătoşază-mă, căci cred că poţi; iară dacă trăind, mai rău mă voiu strică, mai bine să mor acuma, decât să mă chinuesc aşa; fie voia ta, cum voeşti Stăpâna mea şi cum cunoşti că îmi este de folos»; Acestea el zicând s'a întors la chilia sa, vesel şi plin de duhovnicească bucurie; dar însă nu ne-a spus nimica, ci îndată a cerut cămase curată ca să se schimbe, apoi a cerut să se îmbrace si în toată rânduiala monahicească, că eră schimnic. Şi cerând împărtăşirea prea curatelor Taine: Trupul şi sângele lui Hristos Mântuitorului nostru, dupăce s'a îmbrăcat şi s'a îm-părtăşit, n'a trecut un ceas de când se închinase la sfânta Icoană şi şi-a dat duhul.

Încă şi alt frate anume Serghie, crezându-şi minţii sale, a fugit din schit nespuind nimănui, şi s'a dus de s'a băgat într'o peşteră pustie, cu socoteală ca să se apuce de o nevoinţă mai mare. Odată rugându-se el după obiceiu, s'a pogorît deasupra capului său un luceafăr luminos, şi sta aşă în vederea ochilor lui; însă el îşi făcea canonul său. Apoi acel luceafăr, atât de tare a trăsnit, în cât a căzut la pământ, şi desăvârşit a ameţit, şi a surzit, şi după trei zile s'a deşteptat, însă desăvârşit surd şi de tot slăbit; cu toate acestea, cum a putut a venit la schit, şi a mărturisit întâmplarea, dar altă ispită: Că toţi cel ce-1 vedeau îl auzeau şi înţelegeau ce spunea el, iară ceea ce i se spunea, el nimica nu auzea, fără numai prin scrisoare se înţelegeau cu dânsul. Şi făcându-li-se milă l-au dus la sfânta Icoană, înălţând cu dinadinsul rugăciuni pentru el. Şi aşa Maica lui Dumnezeu l-a vindecat că i-a venit auzul ca şi întâiu.

Altă dată un meşter dintre cei ce lucră în schit, din neştiute judecăţile lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rău îl muncea, şi aducându-l dinaintea sfintei Icoane, cetindu-i acatiste şi paraclise, s'a izbăvit de acea neputinţă.

Şi aceste spuse sunt numai care s'au văzut cu ochii, de unii din părinţi, şi altele ni le-au spus cei cari s'au folosit dela această sfântă icoană. Pricina însă, care ne-a îndemnat să scrim Şi aceste puţine, este pentru slava Maicei lui Dumnezeu, şi spre folosul celor care nu cunosc minunea zugrâvirei acestei sfinte Icoane. Iară dacă cineva nu crede, noi nu păgubim nimica, fiindcă ne-am făcut datoria cuvenită, a scrie aceste minuni. Noi însă credem şi mărturisim, că Maica lui Dumnezeu, pururea a săvârşit, şi săvârşeşte minuni, până la sfârşitul veacurilor, din bunătatea sa, spre folosul celor ce cred şi se închină ei, cu credinţă şi cu dragoste. Într'un an, Iulie în zece, părinţii din Chinoviu rânduiţi a pescui, s'au pogorît noaptea la mare la Arsana, ca să arunce toate mrejile spre pescuire, deşi în timpul acesta nimeni, nici mănăstirile, nici ori care alt pescar, nu aruncă mreji, fiindcă apa este caldă, şi peştele umblă în faţa apei pe deasupra, şi de aceia nu se prinde peştele in mreji. Însă părinţii, fiind trei la număr, au zis: Noi să cercăm şi să aruncăm mrejile, şi Maica lui Dumnezeu, de va vroi, puternică este. Iară unul dintre aceşti trei monahi, fiind cam cu îndoială, a îndrăznit a zice întru sineşi: Să văz acum dacă Icoana aceasta a Maicei Domnului s'a zugrăvit cu minune, după cum spun părinţii;—să facă să se prinză peşte în timpul acesta de vară, şi atunci voiu crede fără îndoială. Şi aşa au aruncat în mare cinci bucăţi de mreji, optzeci de stânjeni bucata, şi le-au lăsat în mare, nu trei ceasuri după obiceiu, ci cinci ca să se pescuiască bine; apoi începură a le scoate, şi nu găseau întru o bucată de mreajă decât 4 sau 5 peştişori mici, aşa au urmat la toate bucăţile de mreji, iară când au scos bucata cea mai de pre urmă, au început aceşti părinţi a cârti; că Maica Domnului nu a voit şi păcat,— ziceau—de osteneala care o au făcut dânşii; şi acum scoseseră mreaja mai mult de jumătate. Când iată că fără de nădejde fiind, Maica lui Dumnezeu nu i-au lăsat împuţinaţi, arătându-le minune,—că dintr'un capăt de mreajă au scos 30 oca de peşte.

Mărimea acestei sfinte Icoane, este în lungime de 4 '/2 palme, iară latul după analoghie. Nu este făcută după nici una din icoanele făcătoare de minuni, ci este făcută după un nou plan al zugravului. Faţa ei este ca văpseala grâului; nasul, gura, bărbia sunt foarte potrivite la măsuri, iară ochii, atâta dar au, ca şi cum ar soarbe inima privitorilor; cu toate acestea, căutătura este cu stăpânire; şi privind cineva cu înţelepciune şi cu luare aminte, în faţa acestei sfinte Icoane, va vedea caracter de mare neam, amestecat cu o blândeţe, cu care arată că este însăşi Maica lui Dumnezeu închipuită pre Icoană, şi plină de Dar dumnezeesc şi nu poate nimeni să o privească fără să nu simţă în inima sa dulceaţă duhovnicească, bucurie şi umilinţă, fără numai de va fi vreun om prea cerbicos şi întunecat la minte, ca să nu simţă nimica dintru acestea, că numai din privirea ei se încredinţează fiecare cum că nu este săvârşită de mână de om, precum mărturisesc şi străinii cari vin de o văd, că nu stă numai într'un chip sfânta ei faţă, ci uneori se cam smoleşte, alteori se îngălbineşte, iar la pri- vigherile cele de toată noaptea, la praznice împărăteşti, şi mai ales la această prăznuire de acum, atât este de veselă şi voioasă cum este un triandafil, în cât privitorilor nu li se pare că văd chip, ci ca şi cum ar privi chiar pre adevărata Maica lui Dumnezeu, şi stă în strană în mijlocul bisericii, cu podoabe încuviinţată, ochii tuturor atrăgând, şi nesăţioase priviri având. Şi precum odinioară a văzut-o sfântul Dionisie Areo- paghitul, în sfântul Sion, asemenea şi în sfântul Munte, au văzut-o deştept fiind în dumnezeească vedenie, cuviosul Marcu, ucenicul sfântului Grigorie Sinaitul, şezând pe scaun, ca o împărăteasă, încunjurată de îngeri şi de arhangheli, şi de toţi cuvioşii sfântului Munte, slăvindu-o şi închinându-i-se ei, care avea palaturi de aur înalte, către partea ce se zice Vigla, în care loc acum cu ajutorul ei, s'a făcut această nouă biserică, întru slava Fiului ei spre mântuirea monahilor Români şi a tuturor credincioşilor ortodocşi.

Mulţămită dar fraţilor, toţi să dăm lui Dumnezeu, pentru această prea slăvită şi nouă minune, că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, precum vedem prin sfintele Scripturi. Drept aceea noi toţi câţi ne-am adunat la această sfântă şi veselitoare prăznuire a Maicei lui Dum-nezeu, căzând înaintea acestei sfinte Icoane a ei, ce îşi are închipuite feţele cu minune, să strigăm credincioşii: Prea sfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Mărie, sprijinitoarea şi apărătoarea noastră, cerem a ta nebiruită apărare; împărăteasa Cerului şi a pământului, ceea ce ai cu dreptate numele Prodromiţă adică înainte mergătoare, întăreşte-ne întru lucrarea faptelor bune, şi ne du întru împărăţia cerească; povăţueşte-ne pre noi şi pre toţi dreptcredincioşii creştini, spre a vedea şi veşnic a ne îndulci, de slava Fiului tău şi Dumnezeului nostru, că binecuvântată şi prea proslăvită eşti, în vecii vecilor, amin'.

[cristiboss56]

150 de ani de la pictarea icoanei Prodromița

Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la pictarea icoanei Prodromița de la Muntele Athos, a cărei cinstire este pomenită, vineri, în calendarul ortodox.

Cunoscuta icoană cu chipul Maicii Domnului a fost zugrăvită, în 1863, de meșterul iconar Iordache Nicolau, la Mănăstirea Bucium din județul Iași. Anul acesta, obștea mănăstirii ieșene a hotărât să realizeze o icoană asemănătoare cu cea aflată în Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte.

Icoana a fost sfinţită cu ocazia hramului mănăstirii, în Duminica Tuturor Sfinţilor, iar mâine va fi depusă într-un baldachin special amenajat în biserică şi va fi cinstită, cu priveghere de toată noaptea, la fel ca la Schitul Prodromu din Muntele Athos, a precizat pentru Radio TRINITAS starețul Mănăstirii Bucium din județul Iași, părintele protosinghel Irineu Bălan.

[stoicadorina]

O icoana a Maicii Domnului inegalabila. Icoana Betleemita de la Pestera Natalitatii din Betleem.

[tabitha]

În prealabil postat de stoicadorina

O icoana a Maicii Domnului inegalabila. Icoana Betleemita de la Pestera Natalitatii din Betleem.

Dorina, prima icoană este Ierusalimita - Icoana Maicii Domnului aflată la Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

150 de ani de la pictarea icoanei Prodromița

Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la pictarea icoanei Prodromița de la Muntele Athos, a cărei cinstire este pomenită, vineri, în calendarul ortodox.

Cunoscuta icoană cu chipul Maicii Domnului a fost zugrăvită, în 1863, de meșterul iconar Iordache Nicolau, la Mănăstirea Bucium din județul Iași. Anul acesta, obștea mănăstirii ieșene a hotărât să realizeze o icoană asemănătoare cu cea aflată în Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte.

Icoana a fost sfinţită cu ocazia hramului mănăstirii, în Duminica Tuturor Sfinţilor, iar mâine va fi depusă într-un baldachin special amenajat în biserică şi va fi cinstită, cu priveghere de toată noaptea, la fel ca la Schitul Prodromu din Muntele Athos, a precizat pentru Radio TRINITAS starețul Mănăstirii Bucium din județul Iași, părintele protosinghel Irineu Bălan.

„Maica lui Dumnezeu, de-mi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă!”

Deci a cerut ca să-l ducă în biserică şi, închinându-se, acestea a grăit către Sfânta Icoană: „Maica lui Dumnezeu, de-mi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, căci cred că poţi, iar de nu, fie voia ta; cum voieşti, Stăpâna mea, şi cum cunoşti, aşa fă cu mine!”.

Ajungând Părinţii cu Sfânta Icoană în Sfântul Munte, la schela Mănăstirii româneşti, au trimis veste sus, la Mănăstire, ca să se pogoare preoţii îmbrăcaţi în sfintele veşminte, cu cântări şi tămâieri, spre întâmpinarea Sfintei Icoane; şi aşa, ducând-o cu mare pompă în sunetul clopotelor, au aşezat-o în Sfânta Biserică, unde se vede până azi şi toţi câţi intră se închină cu multă evlavie şi o sărută.
După aceasta, cu sfatul de obşte, s-a făcut rânduială şi s-a întocmit slujbă, ca să i se facă pomenire în fiecare an cu multă pompă şi milostenii, la toţi câţi se vor aduna din toate părţile.
Se afla pe atunci în Mănăstire un monah topit de boală, cu numele Inochentie, care numai prin suflare se cunoştea că este viu, de trei săptămâni nemâncat, şi nu mai putea vorbi nicidecum. Dar cum a intrat Sfânta Icoană în Mănăstire, ca dintr-un somn s-a trezit şi a cunoscut că a venit Icoana Maicii Domnului, cu care împreună darul şi îndurările sale.
Deci a cerut ca să-l ducă în biserică şi, închinându-se, acestea a grăit către Sfânta Icoană: „Maica lui Dumnezeu, de-mi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, căci cred că poţi, iar de nu, fie voia ta; cum voieşti, Stăpâna mea, şi cum cunoşti, aşa fă cu mine!”. Acestea zicându-le, s-a întors la chilia sa, vesel şi plin de duhovnicească bucurie; însă nu a spus nimic, ci îndată a cerut cămaşă curată, ca să se schimbe, apoi a cerut să se îmbrace în toată rânduiala monahicească, că era schimnic, şi să se împărtăşească cu preacuratele Taine.
După aceea, trecând ca un ceas de când se închinase la Sfânta Icoană, şi-a dat duhul şi s-a dus să stea înaintea înfricoşatului Judecător, având drept protectoare pe însăşi Mama lui Hristos Dumnezeu, spre a‑i mijloci fericirea veşnicei Împărăţii Cereşti.
Un alt monah din Mănăstire, anume Serghie, crezându-şi minţii sale şi bizuindu-se în sine, a ieşit din Mănăstire, nespunând nimănui, şi a intrat într-o peşteră pustie, cu socoteală ca să se apuce de o nevoinţă călugărească mai mare.
Odată, rugându-se el după obicei, s-a pogorât deasupra capului său un luceafăr; şi sta aşa în vederea ochilor lui, însă el îşi făcea canonul său, încurajându-se; apoi acel luceafăr atât de tare a trăsnit încât monahul, plin de spaimă, a căzut la pământ ca un mort; şi tocmai după trei zile s-a deşteptat, însă surd cu desăvârşire şi de tot slăbit; şi cum a putut, a venit la Mănăstire şi a mărturisit întâmplarea ispitei drăceşti, dar nu auzea nicidecum, ci numai prin scrisoare se înţelegea cu ceilalţi. Văzându-l părinţii şi făcându-li-se milă de el, l-au dus în biserică, la Sfânta Icoană a Maicii Domnului, şi înălţând cu dinadinsul rugăciuni de umilinţă pentru el, l-a vindecat Maica lui Dumnezeu, redându-i auzul ca şi dintâi.
Altădată, pe un meşter dintre cei ce lucrau în Mănăstire, după neîncercate judecăţile lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rău îl muncea; şi aducându-l fraţii dinaintea Sfintei Icoane, citindu-i Acatistul şi Paraclisul, grabnic s-a izbăvit omul de acea bântuială drăcească.
În Moldova s-au făcut multe minuni de la Maica Domnului prin această Sfântă Icoană, pe care, precum am zis mai sus, Părinţii nu s-au gândit să le însemneze cu de-amănuntul, fiind cuprinşi de mare bucurie şi îndestulaţi că au câştigat un asemenea nepreţuit şi scump odor pentru Sfânta Monastire din nou întemeiată, care nu avea cu ce să se proslăvească; iar cele spuse sunt numai care s-au văzut cu ochii de Părinţii noştri şi le-au ţinut minte, iar altele ni le-au spus cei care s-au folosit de la această Sfântă Icoană.
Am dat scrierii aceste puţine, întru slava Maicii lui Dumnezeu şi spre folosul celor care nu cunosc minunea zugrăvirii acestei Sfinte Icoane, împlinind din parte datoria pe cât am putut. Şi mărturisim şi credem cu toată inima că Maica lui Dumnezeu, pentru bunătatea sa, spre folosul celor ce cred şi o cinstesc cu credinţă şi cu dragoste, pururea a săvârşit şi săvârşeşte minuni, până la sfârşitul veacului.


(extras din volumul Prodomu - Schitul românesc din Sf. Munte Athos şi icoanele sale făcătoare de minuni, Editura Christiana, Bucureşti, 2004)

[cristiboss56]

ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI "EU SUNT CU VOI ŞI NIMENI ÎMPOTRIVA VOASTRĂ"



Se află în incinta mănăstirii de maici Sf. M. Mc. Gheorghe din eparhia Cernigovului, la 7 km de Kozelet.
A fost daruită mănăstirii în anul 1997 de către p. Heruvim din Cernigov. Prima minune făcută de icoană a fost îmbunătăţirea vieţii mănăstireşti, acordul unui preot de a sluji la mănăstire, sosirea unor surori-cântăreţe la cliros, începutul lucrărilor de construcţie.

Iată ce i-a mărturisit maicii stareţe, egumenei Pelagheia, despre această sfinţenie p. Heruvim: "Icoana a fost zugravită de maicile Mănăstirii Leusinski cu binecuvantarea scumpului părinte Ioan din Kronstadt în anul 1894. Însuşi părintele Ioan a sfinţit-o şi s-a rugat în faţa ei, numind-o Mântuitoarea Rusiei. Mai târziu (1897), cu icoana „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră", părintele Ioan l-a binecuvântat pentru rugăciune şi nevoinţa duhovnicească pe mireanul, iar ulterior ieroschimonahul Serafim (din Vâriţa), spunându-i: „Vei fi schimnic al Lavrei Alexandr Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane". Şi i-a poruncit să repete nevoinţa Cuviosului Serafim din Sarov: să se roage Împărătesei Cerului ca Domnul să trimită pace ţării.

După închiderea Lavrei părintele ieroschimonah Serafim şi-a luat binecuvântare de la episcopul Grigore (ulterior Mitropolit al Sankt-Petersburgului) să plece la tratament în Vâriţa, întrebându-l cum să procedeze cu icoana. Episcopul Grigore i-a răspuns: „Dacă aţi primit-o ca binecuvântare de la un sfânt, atunci trebuie s-o păstraţi".

Ieroschimonahul din Vâriţa Serafim, în anul 1937, s-a rugat în faţa acestei icoane o mie de zile şi nopţi, cerând de la Împărăteasa Cerului ca Domnul să trimită pace Rusiei. Nenumărate minuni se arătau de la icoana Maicii Domnului.

Odată o familie - soţul cu soţia împreună cu copilul bolnav - a venit din Sankt-Petersburg să se roage pentru sănătatea copilului. Însă când au intrat la părintele Serafim, copilul era deja mort. Părinţii plângeau şi îl rugau să le ajute. Sfinţia sa a înălţat rugăciuni către Maica Domnului şi copilul a înviat. Vestea despre acest caz s-a răspândit pretutindeni, iar slava icoanei creştea. Autorităţile au hotărât să exproprieze icoana.

În acest timp la p. Serafim a venit Lidia - fiica sa duhovnicească. El a tuns-o în călugărie cu numele Varsonufia şi i-a încredinţat icoana pentru păstrare.

„Întrebându-l pe părintele Serafim, - povesteşte maica Varsonufia, - ce să fac cu icoana cand va fi să mor, el mi-a raspuns: Nu te îngrijora, o vei da lui Heruvim. Icoana se va afla la mănăstire. Ea va aparţine Sfântului Mare Mucenic şi Purtător de Biruinţă Gheorghe".

După ce în 1962 icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" a fost adusă în Ucraina, înaintea ei, parcă primind ştafeta rugăciunii, se roagă 1000 de nopţi schiegumena Alexandra, care cu puţin timp înainte de moartea sa (+1978) a auzit de la icoana Împărătesei Cerurilor vestea despre sfârşitul său de Ziua Îngerului Păzitor.

Acatistul s-a scris într-un mod minunat. Maica stareţă Pelagheia nu a găsit pe nimeni pentru acest lucru şi într-o zi, pe neaşteptate, în gând i s-au aranjat un şir de cuvinte - ea le-a scris. Aşa a apărut primul condac. „Poate va ieşi şi icosul?"- s-a gândit şi imediat a notat şi icosul. Şi astfel rând pe rând s-a compus jumătate de acatist de parcă era dictat de sus. La un moment dat maica s-a îndoit şi călăuzirea cerească a dispărut. Până la urmă a reuşit, totuşi, să finiseze Acatistul.

În 1997, icoana fu dăruită Mănăstirii de maici a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cernigov, Ucraina. Primele minuni săvârşită aici a fost îmbunătăţirea vieţuirii, încuviinţarea unui preot de sluji la mănăstire, sosirea unor surori cântăreţe şi începutul lucrărilor de construcţie.

La 23 aprilie 2002, Biserica Ortodoxă Ucraineană a adăugată în lista icoanelor făcătoare de minuni, aşezând prăznuirea sa în Sâmbăta din Săptămâna a cincea a Postului Mare.

+ + +

Icoana "Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" există mai mult de o sută de ani, însă puţini sunt cei ce o cunosc. A bătut ceasul şi Ea ni s-a descoperit anume acum când lumea se afla pe muchia prăpastiei, când e bântuită de războaie, cataclisme, boli incurabile, când se introduc pretutindeni înspăimântătoarele coduri, - anume în acest ceas Împărăteasa Cerurilor ni s-a înfaţişat în chipul Mângâierii şi Întăririi: „Nu te teme, turmă mică! Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră."

[cristiboss56]

Cateva cuvinte care mi-au mers la suflet si vi le daruiesc si voua :
<<Dumnezeu ne-a dăruit o icoană vie a Bisericii Sale, Mireasă şi Fecioară, în persoana Maicii Domnului. Ea este exemplul desăvârşit al îndumnezeirii făpturii în Hristos. Dumnezeu a făcut din ea o oglindă perfectă a Înţelepciunii necreate pe care trebuia să o cuprindă în pântecele ei devenit "mai desfătat decât cerurile", după cum cântă liturghia ortodoxă.

Dumnezeu ne-a dăruit o icoană vie a Bisericii Sale, Mireasă şi Fecioară, în persoana Maicii Domnului. Ea este exemplul desăvârşit al îndumnezeirii făpturii în Hristos. Dumnezeu a făcut din ea o oglindă perfectă a Înţelepciunii necreate pe care trebuia să o cuprindă în pântecele ei devenit "mai desfătat decât cerurile", după cum cântă liturghia ortodoxă. Dumnezeu a binevoit să adune laolaltă toate frumuseţile parţiale răspândite în celelalte creaturi în această femeie de o smerenie şi simplitate desăvârşite care, prin consimţământul ei de a deveni Maică a lui Dumnezeu, făcea posibilă înfăptuirea planului Său de mântuire a omului. Acestei noi Eve, părtaşă a noului Adam, i-a fost dat să participe astfel la întreaga Sa operă de mântuire. În El şi prin El, ea a devenit izvor de viaţă pururea curgătoare, iar prin mijlocirea ei, tot harul ne este dăruit.
Calitatea sa de Maică a lui Dumnezeu face din Preasfânta Fecioară chipul Bisericii, care devine astfel maica spirituală a tuturor credincioşilor. Însă apropierea faţă de Fiul său şi Dumnezeu, grija cu care Îi ascultă cuvintele şi le păstrează în inima sa, participarea la liturghia cea cerească din clipa slăvitei sale Adormiri, toate acestea fac din ea şi exemplul funcţiei definitive şi veşnice a Bisericii, de preamărire şi de laudă.
Prin urmare, iubirea şi cinstirea Maicii Domnului au un loc deosebit de important în inima creştinului, conferind vieţii sale duhovniceşti o notă aparte de căldură şi nădejde luminoasă.>>
(Părintele Placide Deseille, Credinţa în cel nevăzut, Editura Doxologia, pp. 187-188)

[cristiboss56]

sursa: http://oca.org



Inițial, icoana a fost pictată pentru a fi așezată în Biserica Adormirii Maicii Domnului de la Valaam. Acest lucru nu s-a întâmplat, și ulterior icoana a fost pierdută. În anul 1897 icoana a fost redescoperită și a câștigat reputația de făcătoare de minuni pe baza unor apariții succesive ale Maicii Domnului, care S-a arătat unei femei în vârstă, Natalia Andreevna, cu artrită reumatoidă gravă, care a și fost vindecată de boala ei.

Una dintre cele mai mari comori ale Mănăstirii Noul Valaam din Heinävesi - Finlanda, este Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Valaam. Pictată pe lemn de tei, cu dimensiunile 132 x 79.5 cm, icoana o înfățișează pe Fecioara Maria în mărime naturală, cu privirea coborâtă, stând în picioare pe un nor, îmbrăcată într-o mantie roșie strălucitoare și un stihar turcoaz închis. Ea ține cu brațul său stâng pe Pruncul Hristos, care este îmbrăcat în veșmânt galben deschis. Cu mâna sa dreaptă, Ea arată spre Prunc în stilul Icoanei Maicii Domnului „Hodigitria”. Hristos binecuvântează cu mâna Sa dreaptă, iar în mâna stângă ține un glob care are deasupra o cruce, ceea ce înseamnă că El este Creatorul lumii și Stăpânul tuturor.
Conform inscripției, icoana a fost pictată în 1878, ca „osteneală a călugărilor de la Valaam”. Însă, acesta este în mod obișnuit atribuită Părintelui Alipie, unul dintre cei mai mari iconografi de la Mănăstirea Valaaam din Iezerul Ladoga din Karelia rusă. Părintele Alipie (Konstantinov) a pictat icoana cu câțiva ani după ce a ajuns la mănăstire, înainte de a fi devenit frate acolo. El a fost tuns în monahism în anul 1884 și a fost hirotonit ca ieromonah în 1893.
Urmând convențiile din secolul al XIX-lea, icoana a fost pictată în stil „realist”, folosind o tehnică care combina utilizarea de tempera și uleiuri.
Inițial, icoana a fost pictată pentru a fi așezată în Biserica Adormirii Maicii Domnului de la Valaam. Acest lucru nu s-a întâmplat, și ulterior icoana a fost pierdută. În anul 1897 icoana a fost redescoperită și a câștigat reputația de făcătoare de minuni pe baza unor apariții succesive ale Maicii Domnului, care S-a arătat unei femei în vârstă, Natalia Andreevna, cu artrită reumatoidă gravă, care a și fost vindecată de boala ei.
Mănăstirea Valaam în lunga sa istorie nu a avut niciodată o Icoană proprie a Maicii Domnului, cu toate că icoana părintelui Alipie a fost pictată pentru a ocupa o astfel de poziție în anii ce au urmat. În tulburările celui de-al doilea război mondial icoana a fost transportată la loc de siguranță în Finlanda, împreună cu multe alte lucruri de preț de la Valaam și majoritatea călugărilor. Ea ocupă acum un loc de cinste în Biserica Schimbarea la Față a Domnului de la Mănăstirea Noul Valaam.
În 1987, Episcopii din Biserica Ortodoxă Autonomă a Finlandei au stabilit o sărbătoare anuală în cinstea Icoanei Maicii Domnului de la Valaam pe 7 august. Troparul și condacul la sărbătoarea Icoanei au fost scrise de către Arhiepiscopul Paul al Finlandei.
La data de 29 iulie 2005, Icoana Maicii Domnului de la Valaam a fost adusă pentru prima dată în America de Nord de către Înalpreasfințitul Leo, Arhiepiscop al Kareliei și a toată Finlanda.

[cristiboss56]

sursa: http://oca.org



Povestea Nataliei Andreevna despre descoperirea icoanei în Biserica abandonată a Sfântului Nicolae este cu totul plauzibilă. Ar fi fost imposibil pentru ea să știe totul despre ceea ce adăpostea Biserica. Totul s-a întâmplat într-adevăr așa cum ea a văzut în vis. Urmând indicațiile ei, părintele Pafnutie a mers în biserică, a găsit icoana într-un colț și a adus-o în Biserica mică. Aici el a așezat-o în partea dreaptă a bisericii, pe un stâlp încadrat în spatele corului din dreapta, unde se află și astăzi.

Într-un colț din spatele bisericii, încadrat pe latura de sud a primei biserici a Mănăstirii Valaam, se găsesc moaștele făcătoarele de minuni ale Sfinților Serghie și Gherman, fondatorii Mănăstirii Valaam, se află prinsă pe un piedestal de stâncă o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Această icoană în mărime naturală a Împărătesei Cerului care tine Pruncul sfânt în brațe este cunoscută ca Icoana Maicii Domnului de la Valaam. Este o lucrare de un considerabil merit artistic care a fost pictată în 1878 de un artist local, călugăr și ieromonah mai târziu, părintele Alipie. În prezent, această icoană este unul dintre odoarele cele mai prețuite de la Valaam.
Ca prin pronie divină, nici un loc potrivit nu putea fi găsit pentru icoană, încă de când a fost terminată. Icoana a fost amplasată în pronaosul bisericii principale, unde a rămas până ce biserica a fost demolată pentru a face loc alteia noi. În acea perioadă majoritatea icoanelor, inclusiv aceasta, au fost duse la Biserica Adormirea Maicii Domnului, în care s-a slujit zilnic până ce biserica principală a fost finalizată. Icoana a fost așezată destul de sus, pe o coloană în partea stângă de la intrarea în biserică.
Când biserica principală a fost gata pentru sfințire, toate icoanele care au fost mutate în Biserica Adormirii Maicii Domnului au fost returnate, dar din nou, din cauza unui motiv inexplicabil, cunoscut numai de Dumnezeu, nici un loc nu putea fi găsit pentru această icoană. Datorită faptului că rar se mai oficia vreo slujbă în Biserica Adormirii Maicii Domnului, această icoană împreună cu altele a fost plasată în depozit temporar în Biserica Sfântului Nicolae făcătorul de minuni. Acolo ea a fost dată uitării pentru mulți ani, până când a fost mutată în locul în care se află și acum, ca urmare a unei viziuni trăite de o femeie evlavioasă. Povestirea întâmplării extraordinare, prin care harul s-a revărsat asupra acestei femei evlavioase de către Împărăteasa Cerului, este relatată mai jos cu propriile ei cuvinte.
Eu sunt membră a unei asociații de agricultori din satul Zarino, din comuna Paskina, parte din districtul de Korchevski, din provincia Tver. Numele meu este Natalia Andreevna și acum am vârsta de șaizeci și patru ani. Locuiesc în Sankt Petersburg, în azilul Brusnitsyn, la Kosaya Linia nr. 15 pe Vasili Island. Am fost așezată în această casă prin mila Domnului, de către doamna în slujba căreia am lucrat odinioară.
În anul 1878 sau 1879 am răcit puternic în timp ce spălam hainele și am făcut reumatism la brațe și picioare. Am început să caut tratament pentru aceasta boală, dar starea sănătății mele s-a înrăutățit de la an la an. Am mers la spitalul Mariski o lungă perioadă de timp pentru masaj, dar nu m-a ajutat, și atunci am mers am mers la Clinica Marei Ducese Elena Pavlovna, vizavi de grădinile Tauria atât timp cât am putut. De foarte multe ori în timpul iernii paralizam complet sau parțial. Toți banii mei s-au dus pe doctori și medicamente, dar Domnul Dumnezeu nu se uita la suferințele mele. În cele din urmă mi s-a spus că boala mea a ajuns la stadiul de artrită reumatoidă gravă și că singurul mod de a o ameliora era să merg într-o stațiune balneo-climaterică și să fac băi.
Ce puteam face? Abia îmi permiteam să mănânc, așadar cum aș fi putut găsi bani pentru un tratament într-o stațiune balneo-climaterică? Și astfel, păcătoasă cum sunt, am început să mă rog cu înflăcărare Maicii Domnului care prin mila Ei mă putea ajuta în suferințele mele. Puteam merge doar cu mare dificultate, sprijinită de un băț, și aveam din când în când dureri insuportabile la mâini și la picioare, încât nu mai puteam ține bățul. Uneori mergeam spre biserică doar târâind picioarele și chiar în patru labe. Am trăit ca o cerșetoare, din alimente pe care oamenii mi le-au dat ca milostenie. Acest lucru a continuat până în 1887.
În acel moment, doamna la care lucrasem ultima dată a auzit despre starea mea jalnică și m-a invitat să vin să locuiesc cu ea la Käkisalmi în provincia Viipuri din Finlanda, și să-i supraveghez copiii atât cât sănătatea mea ar permite. În situația în care mă aflam, acolo nu era alt lucru pe care aș fi putut să-l fac. Familia nu era una bogată, așa că nu am primit nici o plată pentru ce făceam, dar slavă Domnului, cel putin eram sigură că am mâncare și un acoperiș deasupra capului.

Natalia Andreevna a relatat această istorisire despre viziunile ei pe 7 august 1897. Ea a fost scrisă pe 26 iulie 1898.


<< VA URMA >>

[cristiboss56]

sursa: http://oca.org


În timp ce eram la Käkisalmi am auzit multe consemnări de vindecări miraculoase care au avut loc la Moaștele Sfinților Serghie și Gherman de la Valaam, și acest lucru a stârnit o dorință puternică în mine de a vizita Mănăstirea Valaam și de a mă închina în fața mormântului acestor sfinți care sunt plăcuți înaintea Domnului, și de a-i ruga stăruitor să mă ajute în boala mea gravă. Odinioară, în timp ce locuiam la St. Petersburg, am auzit multe despre Valaam și chiar m-am gândit de multe ori ca să vizitez mănăstirea și să mă închin Sfinților fondatori, dar cu toate deșertăciunile vieții nu am ajuns la aceasă mănăstire. Principalul motiv a fost costul pelerinajului, desigur, dar acum mănăstirea era mai aproape. De asemenea, exista o voce interioară care-mi spunea mereu: „Mergi la Valaam și te vindecă!"
Nu am putut rezista prea mult acestei dorințe, și am întrebat-o pe doamna casei dacă îmi îngăduie să merg acolo. Cu toate că nu aveam bani deloc, mi-am amanetat baticul călduros pentru patru ruble și am început să fac pregătirile pentru călătorie.
Când s-a apropiat ziua de plecare am început să mă simt neliniștită și abătută. Eram o femeie în vârstă, extrem de bolnavă și lipsită de putere. Cum aș fi putut călători singură? Aveam foarte puțini bani, doar pentru călătorie. Cu toate astea cum aș fi putut pleca într-o astfel de călătorie? Și dacă ceva era să se întâmple, ce ar fi putut face atunci o făptură sărmană ca mine? Gânduri ca acestea au început să mă chinuie până când am ajuns aproape înnebunită de durere.
În noaptea dinaintea plecării, m-am așezat în patul meu și am plâns. Ce ar fi trebuit să fac? Voiam atât de mult să fac această călătorie, dar eram totuși speriată pentru un oarecare motiv. Apoi (nu știu dacă am adormit sau eram trează) am văzut destul de clar o femeie înaltă, îmbrăcată în catifea roșiatică, cu un copil în brațe, înconjurată de o lumină uimitoare. Imediat am gândit: ar putea fi Maica Domnului? Nu am îndrăznit să o strig cu acest nume. Am vrut să mă apropii de Ea, dar Ea a făcut un pas în spate și a zis: „Nu plânge! Mântuitorul vine, și Eu vin la tine!”
Atunci i-am zis: „Măicuță dragă, cât de frumoasă și bună ești. Este adevărat că te afli la Valaam?”


Natalia Andreevna a relatat această istorisire despre viziunile ei pe 7 august 1897. Ea a fost scrisă pe 26 iulie 1898.


<< VA URMA >>