Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Insasi gandul ca sunt pacate care se iarta fara spovada este gand de mandrie. Starea de smerenie ce trebuie sa o avem pentru fiecare pacat cat de mic , savarsit de noi, o simtim doar in fata duhovnicului, acolo este smerenia, in genunchi , in Biserica. Pentru fiecare pacat trebuie pocainta si smerenie.
De aceea am spus ca vei ajunge sa cazi in slava desarta. va mai trece ceva timp si vei intelege ce vreau eu sa spun acum.

Dar pocăința este și trebuie să fie continuă, zilnic ne rugăm și cerem iertare, zilnic mulțumim și dăm laudă Lui Dumnezeu. Pentru toate păcatele și păcățelele, indiferent care sînt ele. Această stare a creștinului culminează cu întîlnirea cu Dumnezeu prin preot la biserică, atunci cînd noi toți împreună înălțăm rugăciunile comune către El.

Iertarea păcatelor fără spovedanie e mărturisită de însuși cel ce a alcătuit ritualul liturgic, Sfîntul Ioan Gură de Aur. Nu pe mine mă contrazici, ci pe el și pe Sfîntul Ioan Carpatul și pe autorul ”Pelerinului rus”:

”În Filocalie, Sfântul Ioan Carpatul spune că atunci când chemăm Numele lui Iisus în rugăciune şi zicem: „Miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, la fiecare cerere răspunde glasul tainic al lui Dumnezeu: „Fiule, iartă-ţi-se păcatele tale…!” Şi tot el spune în continuare că, atunci când rostim rugăciunea, nu ne deosebim întru nimic de sfinţi, de cuvioşi şi de mucenici,căci, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, „rugăciunea, chiar când e rostită de noi, cei plini de păcate, ne curăţă numaidecât”.”

Ei toți și nu numai ei subliniază că rugăciunea trebuie făcută cu credința că primim ceea ce cerem, acum, așa cum Hristos ne promite:

”Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.”
și
”Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.”

Acea ”smerenie a păcatelor” de care amintești e de fapt o falsă stare de umilință pe care o au creștinii care spun singuri despre sine ”vai, ce păcătos sînt”. Smerenia nu e asta, ci atunci cînd altul spune despre tine că ești greșești și tu nu-i răspunzi încercînd iritat să-i demonstrezi contrarul, eventual să-i zici vreo două...

Tu ce zici, eu am pornit discuția de față pentru slava mea deșartă (prezentă sau viitoare) sau pentru slava Lui Dumnezeu întru mărturiile Sfinților și spre folosul Bisericii?