Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

"- Părinte, am citit undeva că diavolii ne vor chinui în cealaltă viaţă chiar şi pentru un gând rău pe care nu l-am spovedit.

- Ascultă, atunci când omul se pocăieşte şi spune duhovnicului său tot ceea ce-şi aduce aminte fără să aibă intenţia de a ascunde ceva, s-a terminat; aghiuţă nu mai are nici o stăpânire asupra lui. Iar când nu îşi va spovedi întru cunoştinţă o parte din păcatele sale, se va chinui în cealaltă viaţă pentru acestea.

Cuv. Paisie Aghioratul - Nevointa duhovniceasca

Este argumentul care ar trebui să combată citatele din Sfîntul Ioan Gură de Aur și ce am scris mai sus?

De mai multe ori am confirmat că trebuie să spunem tot duhovnicului, ca el să fie la zi cu starea noastră, indiferent dacă acele păcate sînt deja iertate prin rugăciunile directe sau prin alte metode. Dar, pînă la Spovedanie, nu ne oprește nimeni să ne împărtășim dacă duhovnicul și propria conștiință ne dau voie. Ăsta e mesajul meu, nu negarea Spovedaniei sau ascunderea păcatelor la mărturisire.