Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

Vă propun să gândim la cuvintele de mai sus. Ce înseamnă jignirea? Este același lucru cu ocara, termen întâlnit în scrierile bisericești?
Suntem de acord cu toții, cred, că este dureroasă, că rănește. Mă întreb, însă, ce anume rănește în noi? Demnitatea? Amorul propriu (iubirea de sine)? Mândria? Imaginea pe care dorim s-o avem în fața celorlalți? Este de preferat, oare, s-o răbdăm, sau s-o respingem și să cerem reparații?
Pe de altă parte, contează dacă interlocutorul a avut sau nu intenția de a ne răni? Sunt convins că da.
Uneori o face chiar cu scopul de a ne face rău, alteori, însă, poate s-o facă doar ca să ne testeze (să vedem apoi noi înșine cum îi facem față) sau poate s-o facă, așa cum spunea Daniel Ortodox, ca să rănească mândria din noi. Sau poate vrea să ne trezească dintr-un somn ucigător de suflet, din vreo boală sufletească de care nu suntem conștienți.

Totuși, oricare ar fi motivul, cred că felul în care trebuie să răspundem ocărilor îl cunoaște orice creștin. Și putem, în felul ăsta, să schimbăm paguba în folos duhovnicesc.