Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[cezar_ioan]

În prealabil postat de N.Priceputu

1. Prima afirmație, cea cu putregaiul, nu știu cum s-o calific pentru că nu știu la ce putregai se referea, însă nu cred că la vreo persoană.
2. a identifica pe cineva ca nevrotic nu este deloc o jignire. O poți spune cu detașare sau chiar cu preocupare.
3. aici este o ironie.
4. „imaginație” și „delir” - termeni tehnici din psihologie. Dacă cineva mă face idolatru, înainte de a mă ofensa m-aș întreba dacă nu cumva are dreptate.

Dacă ai face-o gratuit și pentru că așa ai avea chef cred că nu te-aș lua în seamă. Dacă, însă, mi-ai argumenta, m-aș mai gândi la asta. Nimeni nu-i perfect; nici măcar eu.

Cred că este necesar să ne privim mai cu detașare pe noi înșine, ca și cum nu de noi ar fi vorba, ci de un altul, asupra căruia lucrăm, pe care îl vrem mai bun, mai frumos. Iar pentru asta criticii necruțători ne vor fi cei mai buni prieteni, pentru că ne vor arăta ceea ce noi nu prea suntem dispuși să vedem.
Este dureros, nu zic nu, dar numai până lepădăm afecțiunea față de noi înșine; o afecțiune morbidă, în fond, pentru că ea ne justifică toate păcatele și scăderile, ea ne minte întotdeauna frumos, ea ne sapă, cu viclenie, mormântul. În fond, tot efortul ascetic, unit cu rugăciunea permanentă, împotriva iubirii de sine se concentrează mai ales.

Frate, afirmaţia cu putregaiul am întâlnit-o prima dată pe forum (apoi am regăsit-o, prin lecturi, la alţi părinţi) când unul dintre duhovnicii noştri (îmi cer iertare că în clipa asta nu îmi amintesc cu precizie numele, însă e sigur că-i voba despre unul dintre păstorii vrednici ai Bisericii) se referea la tendinţa omului de a vedea credinţa mai degrabă ca pe un fel de fenomen ocult sau ca o pe o versiune a paranormalului şi încă, făcea trimitere acolo, în cuvânt, la superstiţii, idolatrie şi alte tare. Am pus la inimă acele cuvinte, ferindu-mă în ale mele mai întâi şi apoi fiind atent la duhurile celorlalţi. E un pericol care ne paşte pe toţi, mereu, chiar dacă unii suntem "vaccinaţi" deja.
Nu de persoane e vorba, aşadar, cât de duhurile care poposesc, o vreme mai scurtă sau mai lungă, în oameni.

A-ţi atrage atenţia un psiholog că ai uneori o conduită nevrotică, este o oportunitate! Bine ar fi să îi mulţumeşti pentru asta, să ceri detalii şi eventual o îndrumare. Mai ales că dialogul e mocca (în cabinet costă multişor...). Eu unul aşa procedez când mi se întâmplă să primesc o observaţie de la un confrate. Ca dovadă, pe forum mi s-a întâmplat chiar ieri, cu Alin (iar mai demult cu Mihnea, precum şi cu alţii - a rămas scris în memoria forumului). Şi am luat în serios atenţionarea, după puteri. Ba chiar, precum se poate constata din postare, i-am mulţumit, căutînd să mă folosesc de feedback.

Ei bine, nu-i o ironie, ci o simplă constatare. Oamenii prezintă toate caracteristicile iubitorilor de OZN-uri (lumini şi luminiţe, poze, obiecte identificabile doar pe pelicule, afecte multe, argumente din sfera interpretativităţii etc. - curat UFO). Că neagă asta şi deplasează pasiunea lor morbidă focalizînd-o fix asupra sfinţilor - asta ţine deja de intimitatea mecanismelor de apărare ale unui eu narcisist foarte şi lipsit de igienă minimală, precum şi, desigur, de ceea ce numim păcat fără intenţie. E alegerea lor că ţin morţiş să persevereze. Eu am spus ce am înţeles, franc.

Imaginaţie şi delir sunt termeni din vocabularul minimal al oricărui muritor contemporan. Ba, mai mult, constituie o permanenţă în viaţa fiecăruia dintre noi (altiminteri am fi deja desăvârşiţi), dar nu toţi suntem miluiţi să conştientizăm aceasta şi capabili să luptăm cu armele psihologiei şi, mai ales, cu armele duhovniceşti (rugăciunea, mai întâi). Că unii adaugă un burtoi de afecte pe termenii ăştia, iarăşi, repet, e alegerea lor. Ar fi avut multe alte opţiuni de interpretare. Dar le-au tăiat. (tipic nevrotic, ăsta-i patternul, deh!)

Mulţumesc că ai arătat cum înţelegi tu intervenţia mea, sper că lămuririle de aici fac şi mai clar textul.