Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[adam000]

În prealabil postat de catalin2

Toate pacatele necesita in zilele noastre spovedania. Eu nu am auzit de vreun preot care sa te impartaseasca fara sa te spovedesti, daca a trecut mai mult de o zi. Deci discutia poate fi doar la nivel teoretic. Am citit ca e posibil sa exista o astfel de practica pe la unele parohii din strainatete, din tarile care nu sunt majoritar ortodoxe si sunt influente de la catolici. Dar nu cred ca mai sunt, aceia ii impartaseau si pe catolici.

Cataline, fiecare crestin primeste din partea duhovnicului sfaturi personalizate asezarii sale duhovnicesti, astfel incat faptul ca TU nu ai auzit vreun duhovnic sa te impartaseasca daca a trecut mai mult de o zi de la spovedanie, nu inseamna nici ca aceasta este "norma", nici ca "asa se face" nici ca "asa trebuie", ci inseamna doar ca tu nu ai auzit.
Si nici nu trebuie sa auzi ce sfaturi primesc ceilalti pt ca asemenea discutii pot sminti pe multi din greseala.
Cum ar fi sa auzi ca sint multi care se spovedesc si primesc dezlegare sa se impartaseasca dupa 4 - 5 zile de exemplu? Ar exista nenumarate porti deschise smintelilor (sminteli datorate de fapt patimilor proprii).
De exemplu ar putea exista tentatia sa judeci duhovnicii acelora ca de ce nu fac ca al tau? Sau invers, sa iti judeci duhovnicul tau ca de ce nu are incredere in duhovnicia ta sa iti dea dezlegare ca ceilalti? Etc.
Ar exista nenumarate cai deschise spre sminteala si pacat.
Iar asemenea discutii publice din partea credinciosilor (care nu sint foarte induhovniciti), cu referire la practicile duhovnicilor creaza niste opinii generale (din pacate ale celor mai insistenti in vorbe, nu ale celor mai smeriti si vrednici in fapte), sint formatoare de opinii, dar in sens invers (de la mireni neinduhovniciti spre duhovnici) si astfel creaza o presiune asupra duhovnicilor, o presiune pacatoasa (despartita de Dumnezeu deoarece vine din opinie personala a mirenilor), ceea ce nu ar trebui.
De aceea consider ca aceste discutii nu au folos in public, intrucat pot sminti, ci fiecare sa discute in parte cu duhovnicul sau si sa primeasca sfatul adresat nivelului sau duhiovnicesc. si sa nu se uite in ograda vecinului (decat daca vrea sa isi intreaca vecinul in sfintenie).