Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

În prealabil postat de Decebal

Dar nu pentru că nu aş avea dreptate ci pentru că îi râcâie la suflet pe ei să îmi dea dreptatea chiar şi atunci când este evident de partea mea.

Sunt mai mulți cei care ți-au dat dreptate. Probabil n-ai urmărit tot topicul.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Sunt mai mulți cei care ți-au dat dreptate. Probabil n-ai urmărit tot topicul.

Daca cineva sustine o eroare si se alatura si alta persoana sa sutina acel lucru nu inseamna ca eroare devine adevar, ci ca doua persoane sustin acum o eroare. Lui Teodor si lui Florin le-am raspuns, o sa iti raspund si tie. Am explicat fiecare fraza ingrosata din Sfantul Grigorie, sfantul se refera la calugarii imbutatatiti care emana lumina, ca despre asta a scris lucrarea sa, nu despre cei ce vad acea lumina.
Acolo scrie ca aceia se schimba sub influenta harului, trec din cele ale trupului in Duh: "cei îmbunătăţiţi ai Domnului au fost mutaţi din cele ale trupului în Duh"
Observi ca scrie clar "cei imbunatatiti"? Trebuie doar sa stie limba romana ca cineva sa inteleaga.
Amuzant e ca doua luni Decebal s-a contrazis pe topicul despre Fecioara Maria sustinand ca nici macar Fecioara Maria nu a primit har la intrupare, harul primind-se pentru toti doar dupa Cincizecime. Acum spune ca nu doar Fecioara Maria (cum e si corect) a primit harul, dar toti care au vazut lumina harului au primit har sa vada acea lumina. Adica tot poporul iudeu care l-a vazut pe Moise cu fata luminoasa. Sau Sfintii Apostoli Petru, Iacov si Ioan, la Schimbarea la Fata.

În prealabil postat de catalin2

Daca cineva sustine o eroare si se alatura si alta persoana sa sutina acel lucru nu inseamna ca eroare devine adevar, ci ca doua persoane sustin acum o eroare.

După cum nici dacă cineva repetă o eroare de mai multe ori, aceasta nu va deveni adevăr.

Cătălin, este vorba despre necreat și creat. Sf. Grigorie Palama, precum și toată teologia ortodoxă, afirmă faptul că harul este necreat; sau că este energie dumnezeiască necreată, emanând direct din Persoanele Sfintei Treimi, așa cum lumina izvorăște din Soare. Nu este nici Sfânta Treime (care este neîmpărtășibilă în Sine), nici ceva din lumea creată.

Or, ochiul omului nu se deosebește cu nimic de ochiul oricărei viețuitoare, fiind creat, fiind cu totul de natură materială și făcut pentru a primi lumina fizică.

Sunt trei lumini: cea fizică, a minții (a gândirii) și a harului. Prima poate fi percepută cu ochiul, cea de-a doua cu mintea, iar pentru cea de a treia este nevoie de credința în Hristos Mântuitorul.

După cum am arătat de la început, nu neg faptul că lumina de pe Tabor, ca și cea de pe fața lui Moise, au fost percepute cu ochii fizici. Ceea ce percepeau acești ochi, însă, nu este harul, ci o manifestare a harului în plan fizic, prin transfigurarea materiei, făcând-o să strălucească.

De ce insist pe aspectul ăsta: Pentru că dacă afirmăm că putem vedea harul cu ochii fizici ar însemna că îl socotim ca făcând parte din această lume, mărginită și creată.

Or, îndumnezeirea omului este posibilă numai prin împărtășirea creatului de necreat. Dumnezeu așa ne-a zidit dintru început, „după chipul și asemănarea Sa”, prin chip dându-ne posibilitatea să primim și să ne unim cu harul Său, crescând întru asemănare, îndumnezeindu-ne. Și nu ne împărtășim într-un mod fizic, de o energie din lumea aceasta, ci duhovnicește, primind prin credință harul lui Dumnezeu. Acesta, apoi, sporește în omul care conlucrează cu el, ajungând să-l transfigureze într-atât încât și materia trupului său se transformă.

Practic distincția asta o consider esențială, pentru că ea face diferența dintre credință și superstiție. Harul este ceva ce vine dintr-o relație, în care noi venim cu credința și cu deschiderea totală către el, cu disponibilitatea conlucrării, iar Dumnezeirea ne dăruiește toată dragostea Sa veșnică și îndumnezeitoare.

În prealabil postat de N.Priceputu

"Ceea ce percepeau acești ochi, însă, nu este harul, ci o manifestare a harului în plan fizic, prin transfigurarea materiei, făcând-o să strălucească".

Poti sa ne spui ce autor bisericesc face aceasta distinctie si unde?
Pentru mine, una, afirmatie este cam smintitoare. Am auzit-o si in legatura cu pacatul originar, precum ca nu ar fi pacatul originar cel cu care se nasc oamenii, ci efectul pacatului. Mie imi suna a invatatura catolica, nu ortodoxa.

În prealabil postat de N.Priceputu

"Or, ochiul omului nu se deosebește cu nimic de ochiul oricărei viețuitoare, fiind creat

Iarasi o afirmatie cam abracadabranta, iertare! Ochiul omului se deosebeste considerabil de ochiul cainelui, de exemplu, care nu percepe culorile. La ce bun se fac asemenea afirmatii, nu inteleg.

În prealabil postat de Miha-anca

Poti sa ne spui ce autor bisericesc face aceasta distinctie si unde?

Nu am un citat care să trimită la afirmația pe care am făcut-o. Ea urmează logic ceea ce spusesem mai înainte, anume că harul este necreat (iar pentru asta am indicat sursele), și că ce este necreat nu poate fi constatat cu mijloace create, așa cum ceea ce este nemărginit nu poate fi fi cuprins de mărginit. Creatul este cuprins de Necreat, mărginitul de nemărginit, ceea ce este mai mic de ceea ce este mai mare.

Lucrurile pe care le-am exprimat cu privire la aspectul acesta, al raportului dintre har și cele materiale le-am preluat de la Sf. Grigorie Palama, Sf. Simeon Noul Teolog, Părintele Stăniloae, Părintele Galeriu ș.a. De fapt, în toată teologia se vorbește despre transfigurare, despre înduhovnicirea inclusiv a materiei din care este alcătuit omul și toată Creația.

P.S. Nu înțeleg de ce îți pare a fi învățătură catolică. Teologia catolică spune, din câte știu, că grația este creată, spre deosebire de cea ortodoxă, care afirmă că harul este necreat, făcând posibilă unirea fără identificare a omului cu Dumnezeirea.

Pentru mine, una, afirmatie este cam smintitoare. Am auzit-o si in legatura cu pacatul originar, precum ca nu ar fi pacatul originar cel cu care se nasc oamenii, ci efectul pacatului. Mie imi suna a invatatura catolica, nu ortodoxa.

Asta n-o comentez, cred că face obiectul unei alte discuții.

Iarasi o afirmatie cam abracadabranta, iertare! Ochiul omului se deosebeste considerabil de ochiul cainelui, de exemplu, care nu percepe culorile. La ce bun se fac asemenea afirmatii, nu inteleg.

N-am spus că ochiul omului este identic cu ochiul oricărei viețuitoare (ar fi fost absurd), ci că este de aceeași natură, adică materială, fiind alcătuit de Dumnezeu pentru vederea luminii fizice.

Îmi dau seama că vorbim de lucruri mari, de care eu, unul, mă simt depășit, fiind taine dumnezeiești. Trebuie, pe de altă parte, să încercăm să înțelegem, pentru că și astfel ne apropiem de Dumnezeu. Dar înțelegerea trebuie să fie adecvată de-înțelesului, punând înainte rugăciunea, pentru că o înțelegere a celor mai presus de fire nu se poate decât prin darul lui Dumnezeu.
Nu cred că putem ajunge la o înțelegere obiectivă (și nici nu trebuie); când Dumnezeu Se face simțit prin harul Său, când Și-a arătat slava pe muntele Taborului sau pe fața lui Moise, lumina aceea oamenii o simțeau ca fiind altfel decât cea obișnuită, ca fiind de dincolo de lumea aceasta. O percepeau și cu ochii fizici, cred, dar nu numai. Aveau, ca orice om după chipul lui Dumnezeu, posibilitatea să perceapă lumina suprafirească. Mulți văd această lumină, după cum arată Sf. Grigorie Palama, curățindu-se de păcate și rugându-se mult. Nu cred că este un efect al rugăciunii, ci este darul lui Dumnezeu către cei ce-I oferă vasul sufletului. Tot așa cum dar a fost și către israeliții din jurul lui Moise, și către cei trei ucenici de pe muntele Taborului, când le-a arătat slava Sa.

În prealabil postat de Miha-anca

Poti sa ne spui ce autor bisericesc face aceasta distinctie si unde?
Pentru mine, una, afirmatie este cam smintitoare. Am auzit-o si in legatura cu pacatul originar, precum ca nu ar fi pacatul originar cel cu care se nasc oamenii, ci efectul pacatului. Mie imi suna a invatatura catolica, nu ortodoxa.


Iarasi o afirmatie cam abracadabranta, iertare! Ochiul omului se deosebeste considerabil de ochiul cainelui, de exemplu, care nu percepe culorile. La ce bun se fac asemenea afirmatii, nu inteleg.

Dumnezeu n-a facut nimic inutil. Din punct de vedere anatomic ochii oamenilor si cei ai animalelor se aseamana foarte mult. Nu sunt la fel pentru ca, de exemplu, omul n-are nevoie de o vedere aproape perfecta, ca a vulturului. Dar un animal de prada, cu siguranta vede mai bine decat omul.

Si fiziologia este asemanatoare (nu identica dar nu in favoarea omului, in primul rand). Si cu adevarat si ochii oamenilor si cei ai animalelor sunt creatia lui Dumnezeu.

Omul vede mai prost decat vulturul, dar ceva mai colorat decat cainele. Specialistii ne spun ca albinele, de exemplu, vad lumea florilor mult mai colorata si mai frumoasa decat noi.
Referitor la simtul vazului (si nu numai), biologii vorbesc despre adaptarea acestui organ de simţ la nevoi.
Asa ca, afirmatia domnului cu nume de forum N. Priceputu nu este deloc „abracadabranta”.

<<Cainii par sa aibe o vedere dicromatica, ei pot vedea numai o parte a spectrului cromatic. Oamenii au vedere tricromatica, ceea ce inseamna ca pot vedea intregul spectru de culori.
Cainilor le lipseste capacitatea de a distinge culorile de la verde la rosu. Asta inseamna ca daca teoria este corecta, ei disting umbre de culoare galbena si albastre. Deocamdata este imposibil sa-i intrebam si de aceea nu stim inca exact daca ei vad culorile in acelasi fel cu oamenii. Desigur, e greu de spus daca este asa de important pentru caini sa distinga culorile.>>
http://goofypet.radgs.com/Article.csp?id=26


<<Oamenii, primatele, insectele, pestii, unele reptile si majoritatea pasarilor percep culorile.>>

http://www.animalutul.ro/trendy/tehn...-animale/1867/


<<DE CE VEDEM ÎN CULORI?
Retina conţine două tipuri de celule sensibile la lumină: conurile şi bastonaşele. Distribuţia acestora poate fi văzută în imaginea de mai jos. Ceea ce se observă cu uşurinţă este că cele mai numeroase sunt bastonaşele.
Nu toate animalele văd la fel cum vedem noi. Păsările, de pildă, au patru ori cinci tipuri distincte de conuri, ceea ce le permite acestora un contrast mai bun între culori şi observarea unor detalii care pentru noi sunt imposibil de văzut.>>


http://www.scientia.ro/biologie/37-c...l-vazului.html

Fragmente din VEDEREA-ANIMALELOR

<<Pisicile, fiind prădătoare nocturne, şi-au dezvoltat vederea în întuneric foarte mult.
Ochii pisicilor au mai multe bastonaşe şi mai puţine conuri decât noi, însemnând că în timp ce noi avem o percepţie mai bună a culorilor ele pot detecta mişcarea mai bine. Însa ele nu pot vedea obiectele apropiate foarte bine. Totuşi percep culorile: auriu, verde, portocaliu, galben, albastru, violet.>>

<<Ochii noştri funcţionează de la 7000 de angströmi până la 4000 de angströmi, din roşu până în violet, dar ai albinei pot vedea în ultraviolet până la 3000 de angströmi. Aceasta duce la o serie de efecte interesante. În primul rând, albinele pot face o distincţie între multe flori care nouă ni se par la fel, trebuie să ne dăm seama că, culorile florilor nu au fost inventate pentru ochi noştri, ci pentru ai albinelor; ele fiind semnale pentru atragerea albinelor către o anumită floare.>>
<<Dacă am putea vedea florile aşa cum le văd albinele, ele ar fi încă mai frumoase şi mai variate!>>
http://ro.scribd.com/doc/10036238/VEDEREA-ANIMALELOR

Aparent Off-topic

<<Domnul ne iubeşte fără sfârşit pe noi, păcătoşii, şi dă omului pe Duhul Sfânt, şi prin Duhul Sfânt sufletul cunoaşte pe Domnul şi îşi găseşte fericirea în El, Îi mulţumeşte şi-L iubeşte, şi în marea lui bucurie îi este milă de întreaga lume şi doreşte cu tărie ca toţi oamenii să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul Însuşi doreşte aceasta pentru toţi.

Însă, într-adevăr, aceasta este cu putinţă numai prin har, chiar şi într-o mică măsură. Dar, fără har, sufletul e asemenea unui dobitoc.

Cât îmi e milă de oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Dar noi, creştinii ortodocşi, suntem norocoşi pentru că Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Ne-a învăţat Duhul Sfânt. El ne învaţă să-i iubim pe vrăjmaşi.>>
(Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr., Editura DEISIS, Sibiu, pag. 275)>>


Fara sa ne simtim jigniti, uitati ce ne propune un text de pe site-ul nostru crestin ortodox:

<<Experienta stiintei moderne dovedeste ca animalele pot fi mai mult decat s-a crezut multa vreme despre ele. Fara sa acceptam unele exagerari care se fac in acest sens, potrivit carora animalele pot deveni superioare omului, tinem totusi sa amintim un pasaj interesant al Psalmistului. In psalmul 103, "puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu hrana lor". Iata un amanunt de scandal atat pentru materialisti, cat si pentru misticii minori care, atribuind omului trairea metafizica, gandeau ca l-au separat pentru totdeauna de lumea animala. Animalele se roaga, traiesc o relatie tainica cu Dumnezeu, iar Dumnezeu le poarta de grija, deoarece ele sunt destinate omului - faptura iubita a lui Dumnezeu, rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeste porunca sa ia cu sine in corabie nu doar din "animalele curate", ci chiar si din cele "necurate", cate o pereche, "ca sa le pastreze soiul pentru tot pamantul" (Fc. 7, 2), iar proorocul David spune: "oameni si dobitoace vei izbavi Doamne" (Ps. 35, 6).>>



<<Iata, in cateva cuvinte, ratiunea dupa care cel ce se desparte de Dumnezeu devine mai rau decat dobitocele si chiar decat dracii. De fapt, acesta este mesajul evanghelic, care intervine obsedant mai ales in epistolele pauline: "Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti; fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate" (Rom. 6, 16). "Caci si noi eram alta data fara de minte [fara ratiune, ca si dobitoacele], neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul; iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat, El ne-a mantuit nu din faptele cele intru dreptate savarsite de noi, ci dupa a lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant" (Tit 3, 3-4).>>



<<Daca am vazut ca si animalele se roaga (si se stie ca au si constiinta mortii), despre om trebuie sa spunem ca el nu numai ca se roaga, ci are posibilitatea sa devina ca si Dumnezeu, si nu numai ca are constiinta mortii, dar are puterea, data de Hristos, sa devina nemuritor! Asadar, ceea ce il deosebeste pe om de dobitoc, este calitatea de a-si insusi o invatatura concreta si corecta despre Dumnezeu, pe care sa o transmita si altora. Omul are sadita in fiinta sa nevoia de a raspandi stiinta despre Dumnezeu, exprimata in psalmul 50: "invata-voi pe cei faradelege caile tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce". Indeplinind aceasta conditie, omul incepe sa nu mai fie dobitoc, pentru a deveni ceva mai mult.>>

Ierodiacon Savatie Bastovoi, „Omul - chip al lui Dumnezeu si chip al animalului”
http://www.crestinortodox.ro/editori...lui-70283.html

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

După cum nici dacă cineva repetă o eroare de mai multe ori, aceasta nu va deveni adevăr.

Foarte corect, dar ca sa poata face cineva distincite intre eroare si adevar trebuie neaparat sa faca ceva mai intai, sa cunoasca despre acel lucru. Nu putem stii care e ardei si care mar daca nu cunostem mai intai cum arata ardeiul si morcovul. Teologia (si credinta) este diferita de filozofie. Filozofia este exprimarea unor opinii pe baza rationamentului propriu, teologia si credinta crestina se bazeaza nu doar pe rationament, ci pe ceva revelat. Mai intai trebuie sa cunoastem ce spune revelatia (adica invatatura ortodoxa) si abia apoi formulam opiniile. Am observat ca multi confunda teologia cu filozofia si desi nu au multe cunostinte exprima ferm multe opinii, dora pe baza rationamentului propriu.

În prealabil postat de N.Priceputu

Cătălin, este vorba despre necreat și creat. Sf. Grigorie Palama, precum și toată teologia ortodoxă, afirmă faptul că harul este necreat; sau că este energie dumnezeiască necreată, emanând direct din Persoanele Sfintei Treimi, așa cum lumina izvorăște din Soare. Nu este nici Sfânta Treime (care este neîmpărtășibilă în Sine), nici ceva din lumea creată.

Adevarat pana aici. Dar o sa vezi in continuare, ca fara sa stii (si cei ce au aceeasi opinie), spui conceptia pe care o avea Varlaam, si pe care a combatut-o Sfantul Grigorie.

În prealabil postat de N.Priceputu

Ceea ce percepeau acești ochi, însă, nu este harul, ci o manifestare a harului în plan fizic, prin transfigurarea materiei, făcând-o să strălucească.
De ce insist pe aspectul ăsta: Pentru că dacă afirmăm că putem vedea harul cu ochii fizici ar însemna că îl socotim ca făcând parte din această lume, mărginită și creată.

Exact asta sustinea Vaarlam, de aici a pornit disputa in acel secol. Vaarlam spunea ca acei calugari nu pot vedea lumina harului, pentru ca e ceva ce nu tine de materie. De aceea spunea ca aceea este o lumina creata, materiala.
Iata ce spunea Vaarlam: "De asemenea, el respinge veridicitatea mărturiei monahilor cum că ei conştientizează trupeşte prezenţa divină şi că văd lumina necreată. În opinia sa, singurul lucru necreat este fiinţa divină. El îi acuză pe isihaşti pentru faptul că, pretinzând că văd lumina necreată ei, de fapt, pretind cu îndrăzneală şi lipsă de evlavie că privesc fiinţa divină."
Observi ca e asemanator cu ce sustineti unii dintre voi?
Iata care e invatatura Sfantului Grigorie Palama si a Sinodului din 1341:
"Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, şi anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcţionate spre lume şi percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi nici create."
Exact asta sustin si eu. Lumina harului, desi nu e materiala si nici creata, poate fi perceputa de noi, ochii trupesti o percep ca o lumina orbitoare, atunci cand ingaduie Domnul sa fie vizibila. De aceea si spunem ca noi avem contact cu insusi Domnul, prin har, o lumina necreata, de aceea este intelegerea indumnezeirii. Catolicii nu au aceasta invatatura.
P.S. Si eu stiu datorita faptului ca am studiat putin, cand nu stiam nu scriam despre acest subiect. De exemplu cand am intrat pe forumul catolic nu participam la discutiile despre har pentur ca stiam foarte putin. Abia apoi am citit cate ceva, din cazua faptului ca discutam pe tema asta. Nimic nu scriu fara sa stiu ceva dinainte sau fara sa ma informez inainte, macar un sfert de ora inainte sa scriu, de aceea foarte rar spun ceva gresit.

În prealabil postat de catalin2

Exact asta sustinea Vaarlam, de aici a pornit disputa in acel secol. Vaarlam spunea ca acei calugari nu pot vedea lumina harului, pentru ca e ceva ce nu tine de materie. De aceea spunea ca aceea este o lumina creata, materiala.
Iata ce spunea Vaarlam: "De asemenea, el respinge veridicitatea mărturiei monahilor cum că ei conştientizează trupeşte prezenţa divină şi că văd lumina necreată. În opinia sa, singurul lucru necreat este fiinţa divină. El îi acuză pe isihaşti pentru faptul că, pretinzând că văd lumina necreată ei, de fapt, pretind cu îndrăzneală şi lipsă de evlavie că privesc fiinţa divină."
Observi ca e asemanator cu ce sustineti unii dintre voi?

Nu, este altceva. Din câte știu, ei nu afirmau că văd lumina necreată cu ochii, ci că se împărtășesc de ea prin rugăciune, respectiv rugăciunea inimii, prin coborârea minții în inimă. Or, Varlaam susținea că omul nu se poate împărtăși decât de ceva creat, prin urmare dacă ei văd vreo lumină, aceea trebuie să fie creată. Altfel, gândea el, ar însemna ca omul să se unească cu ființa Dumnezeirii, ceea ce nu este posibil, pentru că i-ar aduce știrbire.
Ceea ce îi explică ulterior Palama este că omul se poate uni cu Dumnezeu, însă nu cu ființa Sa, ci primind din energiile Sale necreate. Ceea ce reiese și din citatul pe care l-ai dat în continuare:

Iata care e invatatura Sfantului Grigorie Palama si a Sinodului din 1341:
"Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, şi anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcţionate spre lume şi percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi nici create."

Exact asta sustin si eu. Lumina harului, desi nu e materiala si nici creata, poate fi perceputa de noi, ochii trupesti o percep ca o lumina orbitoare, atunci cand ingaduie Domnul sa fie vizibila. De aceea si spunem ca noi avem contact cu insusi Domnul, prin har, o lumina necreata, de aceea este intelegerea indumnezeirii.

Unirea aceasta în har nu este a ochilor, a trupului, ci a duhului, înainte de toate. Uneori se arată și ochilor, așa cum ai spus, când vrea Dumnezeu să fie vizibilă. Însă cred că este și o participare a sufletului atunci, pentru că în fața ei ucenicii pe Tabor cad la pământ, simțind că este dumnezeiască. Nu doar că era orbitoare, nu că era de o intensitate extremă (dacă te uiți la Soare poți orbi, însă nu te smerești), ci pentru că simțeau că este sfântă. Or, asta sufletul le-o spunea, nu ochiul.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Din câte știu, ei nu afirmau că văd lumina necreată cu ochii, ci că se împărtășesc de ea prin rugăciune, respectiv rugăciunea inimii, prin coborârea minții în inimă. Or, Varlaam susținea că omul nu se poate împărtăși decât de ceva creat, prin urmare dacă ei văd vreo lumină, aceea trebuie să fie creată.

O vedeau si cu ochiii, ei discutau de aceasta lumina emanata de parintii imbunatatiti. Am dat exemple cu parinti din timpurile noastre, multi vedeau acea lumina la acei parinti, stralucind atunci ca soarele.

În prealabil postat de N.Priceputu

Însă cred că este și o participare a sufletului atunci, pentru că în fața ei ucenicii pe Tabor cad la pământ, simțind că este dumnezeiască. Nu doar că era orbitoare, nu că era de o intensitate extremă (dacă te uiți la Soare poți orbi, însă nu te smerești), ci pentru că simțeau că este sfântă. Or, asta sufletul le-o spunea, nu ochiul

Vedem si reactia iudeilor cand il vad pe Moise cu fata stralucind:
"29. Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el.
30. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el.

33. Iar după ce a încetat de a grăi cu ei, Moise şi-a acoperit faţa cu un văl.
34. Când însă intra el înaintea Domnului, ca să vorbească cu El, atunci îşi ridica vălul până când ieşea; iar la ieşire spunea fiilor lui Israel cele ce i se porunciseră de către Domnul.
35. Şi vedeau fiii lui Israel că fata lui Moise strălucea şi Moise îşi punea iar vălul peste faţa sa, până când intra din nou să vorbească cu Domnul. "
E firesc sa fie impresionati, nu vezi in fiecare zi un om care straluceste. Erau iudeii induhovniciti ca sa poate vedea stralucirea lui Moise? Spune ca nici Moise nu stia ca ii straluceste fata.