![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Acelea oricum sunt parabole, li se gasesc si alte sensuri. Interpretarea Sfintei Scripturi este facuta de Biserica de la inceput, o avem in invatatura ortodoxa, care e rezumata in catehisme. Asa este, invatatura este inteleasa doar cand un om este luminat de Domnul sa o inteleaga. De aceea daca vei vorbi cu un ateu nu va intelege, pentru ca a spus Iisus ca unii au ochi dar nu va sau au uechi dar nu aud. In functie de vrednicia lui si faptele sale omul este ajutat si chemat la credinta, la fel ca Sfantul Cornelie Sutasul. Altfel Domnul ar putea sa il lumineze pe fiecare om sau sa trimita un inger sa ii spuna adevarul, dar acela nu e vrednic sa fie chemat si nici nu e pregatit. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Învățătura ortodoxă este mult prea bogată, prea extinsă, prea profundă și prea complicată. Au fost necesari mii de ani pentru a se ajunge aici, și în catehisme nu se spun decât lucruri elementare în general, catehismele, instrumente mult sub Biblie ca autoritate, fiind în general niște ABC-uri, nicidecum nu prezintă întru totul învățătura ortodoxă în profunzimea ei dumnezeiască. Și mai sunt multe aspecte, prezente la Sfinții Părinți care nu se găsesc în catehisme, ceea ce face catehismul un instrument destul de sărăcăcios din punct de vedere spiritual și chiar și teologic. De aceea, este recomandată depășirea nivelului destul de limitat, de alfabetizare al catehismului, și abordarea Sfintei Scripturi (a Bibliei) care este sfințită cu cuvintele lui Dumnezeu, apoi cărțile Sfinților Părinți, inspirați și călăuziți și ei de Dumnezeu. Citat:
Last edited by Decebal; 14.08.2013 at 17:49:23. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Am citit doar primele trei pagini, nu pot sa nu observ din nou diferenta intre ce scriu Vlad si Decebal, pe de o parte (cu care sunt de acord, mai ales Vlad) si intelegerea gresita, ca de multe ori, a lui Cezar, in acelasi spirit relativist, diferit de cel ortodox si apropiat mai mult de protestantismul liberal. Chiar daca mai sunt intelegeri gresite in unele invataturi exista macar acelasi tip de intelegere, un limbaj comun. Cezar si cei ce au fost influentati de intelegerea modernista au practic si un limbaj diferit, toata intelegerea e diferita, nu doar cateva invataturi.
|
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
Cazul Sfantului Corneliu nu e singular, chiar Sfantul Serafim de Sarov spune ca asa se intampla, eu am scris exact invatatura Sfantului Serafim, pe care, inainte de a citi nu stiu cate zeci de carti o poti citi cu atentie pentru ca e doar o pagina de net. Sfantul spune ca in schimbul faptelor bune un necrestin e luminat cu credinta, la fel ca Sutasul Corneliu. In cazul Sfintilor Apostoli e aceeasi intelegere, nu am spus deloc ca nu e nevoie de misiune. Sfintii propovaduiau, dar cei ce credeau sunt tot cei ce aveau deja terenul pe care sa incolteasca semintele. Apostolii nu stateau sa convinga pe cineva cu fac neoprotestantii, aceatsa e diferenta intre prozelitismul persuasiv si misionarismul crestin. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Învățătura ortodoxă este mult prea bogată, prea extinsă, prea profundă și prea complicată. Au fost necesari mii de ani pentru a se ajunge aici, și în catehisme nu se spun decât lucruri elementare în general, catehismele, instrumente mult sub Biblie ca autoritate, fiind în general niște ABC-uri, nicidecum nu prezintă întru totul învățătura ortodoxă în profunzimea ei dumnezeiască. Și mai sunt multe aspecte, prezente la Sfinții Părinți care nu se găsesc în catehisme, ceea ce face catehismul un instrument destul de sărăcăcios din punct de vedere spiritual și chiar și teologic. De aceea, este recomandată depășirea nivelului destul de limitat, de alfabetizare al catehismului, și abordarea Sfintei Scripturi (a Bibliei) care este sfințită cu cuvintele lui Dumnezeu, apoi cărțile Sfinților Părinți, inspirați și călăuziți și ei de Dumnezeu. Autoritatea Sfintei Biserici nu este catehismul, ci SFÂNTA T R A D I Ț I E, ADICĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ, SFINȚII PĂRINȚI ȘI SFINTELE SINOADE, nu catehismul. Catehismul este, cum să-i spun, un fel de abecedar, dar DOMNUL DUMNEZEU NE-A DAT SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ ȘI SFINȚII ȘI DUMNEZEIEȘTII PĂRINȚI, CU CUVINTE SFINȚITE, și asta trebuie să știe toți românii, mai ales cei de la țară că BIBLIA ESTE SFINȚITĂ. |
#6
|
||||
|
||||
![]()
Decebal,
Citat:
Spre exemplu, să luăm dogma Sfintei Treimi. De ce nu a existat în original nici un text, atît în NT cît și în VT care să ne spună clar, concis, corect și complet despre Cele trei Persoane ale Lui Dumnezeu?
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Până va răspunde Decebal, te rog îngăduie răspunsul meu, pe care încerc să-l formulez nu atât ca să-ți aduc lămurire (nu mi-ai cerut și nici nu cred că aș fi în stare de asemenea performanță), frate Ionuț, cât din nevoia de a-mi ordona mie însumi înțelesurile. Altminteri, de nu-mi pot răspunde mie mai întâi la astfel de întrebări, sunt inutile miile de cărți și de articole pe care le citim, nu folosesc deloc sufletului, minții înțelegătoare. În Vechiul Testament, dogma Sfintei Treimi este descoperită (revelată) treptat și nedeplin, prin prooroci și alți oameni drepți ai lui Dumnezeu. Câteva repere: a) Fc 1,1: pluralul numelui lui Dumnezeu, Elohim; b) Fc 3,22 și Fc 11,7 - pluralitatea de Persoane în Dumnezeu Unul ca Ființă; c) Fc 18, 1,13 - teofania de la stejarul Mamvri, de care are parte Patriarhul Avraam; d) Is 7,14, Is 61,1, Is 6,3 - unde Isaia arată descoperirea făcută lui de Treimea Persoanelor dumnezeiești; e) Num 6,24-26 - binecuvântarea levitică, asemănătoare binecuvântării apostolice (2Co 13, 13). Sfinții Părinți explică această descoperire nu întru totul clară și deplină a Tainei Sfintei Treimi prin referire la înclinația evreilor de atunci (ale căror limite, iată, Dumnezeu le respectă) spre politeism și prin faptul că, asemenea poporului nostru numit insulă într-un ocean slav, erau și ei o insulă într-un ocean de păgâni. În această situație, spun Părinții, evreii s-ar fi abătut cu ușurință de la monoteism, căzînd în politeism. Din pricina acestei situații sociale și religioase concrete a poporului ales, în VT găsim și o altă caracteristică: accentuarea mai degrabă a unității lui Dumnezeu, în timp ce trinitatea Persoanelor apare mai șters, mai puțin subliniată. În Noul Testament adevărul Sfintei Treimi se descoperă clar și deplin, atât de deplin cât, conform dumnezeieștii socotințe (ne asigură Părinții) este necesar pentru mânturie și desăvârșire. Dau numai câteva trimiteri la text: Mt 28, 19 2 Co 13, 13 Mt 11,27 In 1, 1-14; In 6, 16 1 Co 2, 10; 1 Co 12,11 Tocmai însă din pricina tendinței scormonitoare a minții omenești mereu îndoielnice, cum în primele secole au și apărut rătăcirile și apoi chiar ereziile antitrinitare, Biserica a alcătuit încă din timpul Apostolilor scurte mărturisiri de credință în care era cuprinsă dogma Sfintei treimi, mărturisiri care se rosteau la Botez. Sfânta Treime era mărturisită încă de pe atunci în cult, prin doxologia mică ("Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!"), prin cântarea "Lumină lină", în mărturisirile martirilor (vezi mărturia primului mucenic, Ștefan - Fapt. 7,56) aflați în pragul morții etc. Pentru a fixa în scris această învățătură, bogat mărturisită în Biserica primară dar amenințată de ereziile antitrinitare, Părinții apostolici, apologeții și Sfinții Părinți fixează învățătura de credință în Sinoadele I și II ecumenice. A urmat o întreagă perioadă de clarificări ale sensului termenilor (ființă, persoană etc.) deoarece, se pare, mintea omenească tinde mereu să se încurce în cuvinte și interpretări. În concluzie, atât în VT cât mai ales în NT este prezentă învățătura despre Sfânta Treime, dezvoltările Bisericii fiind necesare doar pentru că oamenii au unele limite în ceea ce privește primirea învățăturii, deși aceasta a fost formulată dintru începuturi. |
#8
|
||||
|
||||
![]()
Salut frate Ioane,
Mulțumesc pentru efort. Hai să vedem: Citat:
Isaia 6,3 poate fi un argument, dar nu e clar, așa cum am cerut. Isaia 7,14 ; 61,1 de ce sînt în listă? Numeri 6,24-26 e o binecuvîntare și mai mult nu spune pentru o concluzie clară. Citat:
Matei 11,27 și Ioan 1,1-14 nu spun nimic despre Duhul Sfînt. Ioan 6,16 ? Adresa cred că e o greșeală de tipar... 1 Corinteni 2, 10 ; 12, 11 menționează doar despre Duhul Lui Dumnezeu. Citat:
”Pentru aceea nu spunem că Tatăl și Fiul și Sfântul Duh sunt trei Dumnezei, ci, din contră, că Sfânta Treime este un singur Dumnezeu” sau ”Cunoaștem și mărturisim că este un singur Dumnezeu, adică o singură ființă; că este cunoscut și este în trei ipostase, adică Tatăl și Fiul și Sfântul Duh; că Tatăl și Fiul și Sfântul Duh sunt unul în toate, afară de ne-naștere, naștere și purcedere” ... atunci nu ar mai fi fost motive de erezii și de interpretări defectuoase. Deci întrebarea mea rămîne: de ce nu a existat în Biblia originală o frază simplă și foarte exactă care să spună despre Dumnezeu așa cum o face mai sus Sfîntul Ioan Damaschinul? De ce a fost nevoie de inovația supranumită ipoteza ioanină care să clarifice dogma Preasfintei Treimi? Pe care n-o văd în lista trimiterilor date mai sus...
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Probabil pentru că este vorba de lucruri sfinte, iar acestea nu se dau la "porci" și la "câini". Trebuie să existe un oarecare sistem de apărare al unor astfel de adevăruri, așa încât să nu acceadă la înțelesurile lor decât aceia care au un anumit grad de inițiere spirituală și teologică. Fenomenul nu este unul singular, ci există multe texte în diverse tradiții care sunt criptate și astfel ascunse de ochii impertinenți și nechemați a tot felul de profani. Așa cum este și cazul creștinismului, deși unii se tot chinuie de 2000 de ani să ne facă să credem că sfintele cărți ori sfintele mistere ar sta la mintea oricui, la îndemâna oricui și la folosința oricui. Ei bine, lucrurile nu stau așa; în domeniul spiritual, ca și în alte domenii funcționează principiul cunoașterii prin recunoaștere, nu este vorba doar despre credință, ci despre revelație, inițiere, adică ieșirea din domeniul profanului pentru a intra în domeniul sfințeniei, nu doar deci al sacrului la modul general, ci al sacrului creștin care este sfințenia. Pentru a înțelege anumite lucruri fiecare trebuie să ne dăm cumva jos "încălțările" pentru a sta, precum Moise cândva, pe pământ sfânt înaintea lui Dumnezeu sau chiar în Dumnezeu. |
#10
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
|